Posts Tagged ‘atmosfera’

Varekai – Cirque du soleil

În urmă cu ceva ani, pe când locuiam în Constanța, cu noi în casă, în toiul nopții, ne-a vizitat un hoț, pe care am avut tupeul să-l chestionez ce caută acolo și care a avut bunăvoința să-mi răspundă în timp ce se îndepărta. Când a venit poliția și am fost chestionată cu privire la cel care ne-a călcat casa fără a fi invitat, am spus:

  • Omul respectiv era rrom.
  • De unde știți, dacă nu i-ați văzut fața?
  • După modularea vocii.

Când l-au prins și a fost judecat, fiind nevoie și de mine la proces, m-a felicitat pentru că am avut dreptate.

  • Era și greu, m-am gândit eu atunci. Poți închide ochii și-ți dai imediat seama auzind 10 voci de la 10 oameni care știu româna, dar ca limba a doua – ce fel de naționalitate au. Nu e vorba despre altceva decât de realitatea că, așa cum mâinile au amprente, vocea are amprenta sa, influențată de locurile pe unde treci și mai ales de structurile limbilor pe care le vorbești.

Ajungând la Varekai, și dacă n-ai fi știut despre ce e vorba, ți-ai fi dat seama, după primele imagini, după stilul muzicii, după dansuri…

Pentru cei care nu știu, aș vrea să subliniez că, deși îi spune cirque, Cirque du soleil e diferit de circul cu care suntem noi obișnuiți. Prima dată, că nu există dresură de animale, apoi că va oferi momente profunde de-a lungul reprezentației, momente tulburătoare de introspecție, emoționante. (Este bine ca acest aspect să fie reținut de cei care au copii. Într-un articol citeam că cei mici s-au tăvălit de râs – da, dar a fost un singur moment cu clovni. În cadrul reprezentației la care am fost eu, cel puțin 5 din jurul meu au cerut să plece acasă pentru că se plictiseau, neînțelegând de ce apar creaturile acelea, speriindu-se… (depinde și de vârsta copilului, dar și de modul cum își trăiește el emoțiile. Dacă este unul care se sperie din orice, garantat că nu se va liniști văzând acea luptă continuă între alb și negru.)

Ideea e că Cirque du soleil nu este ceva distractiv, ci mai degrabă de atmosferă. Nu știu ce înțelegeți prin *atmosferă*, dar eu cred că în mintea noastră nu rămâne altceva decât întâmplarea în care a existat magie, originalitate, creativitate… Toate acestea alcătuiesc *atmosfera*. Sigur că unii se străduiesc să aibă parte de așa ceva în fiecare clipă a vieții lor, dar trebuie să nu uităm că pentru asta este nevoie nu numai de implicarea noastră, ci și a oamenilor din jur, a locurilor în care ne aflăm, a stărilor fizice prin care trecem. Dar despre asta mai vorbim, cu atât mai mult cu cât citesc de zor o carte pe care o recomand celor ce vor să-și înfrumusețeze zilele: Mica enciclopedie Hygge – rețeta daneză a fericirii.

Revenind la Varekai, pentru cei interesați, iată și informațiile pe care le-au primit cei care au cumpărat bilete:

Decorurile, scena și aria de antrenament din backstage cântăresc aproape 2,5 tone. Scena are 540 mp2, iar zona din spatele său include o cameră de fizioterapie dedicată, catering, garderobă și birouri administrative. Echipamentele și tribunele ajung în România cu 30 de camioane, iar amenajările durează aproape o săptămână. Impresionanta garderobă Varekai conține astăzi peste 600 de costume, pantofi, peruci, pălării și accesorii. Pentru finalizarea costumelor originale, au fost necesare 33 000 ore de muncă minuțioasă. Costumele sunt realizate preponderant din lycra, la care se adaugă materiale speciale, precum tije de titan. Săptămânal, sunt necesare 250 de ore de curățătorie pentru le păstra impecabile în turneu.Toate costumele sunt fabricate la comandă, majoritatea fiind produse în atelierul propriu de la sediul central al Cirque du Soleil din Montreal, Canada. Singurul de acest gen din America de Nord, atelierul are peste 300 de angajați cu normă întreagă, specialiști în domenii precum încălțăminte, design textil, dantelărie, perucherie, imprimerie și pălării de damă. Cu atenția pentru detalii caracteristică, artizanii  modelează pălăriile exact pe capetele celor care le poartă. Ei fac mulaje de gips pentru fiecare acrobat care intră în echipa circului, lucru care le asigură o precizie milimetrică. În adânc de pădure, pe vârful unui vulcan, există o lume extraordinară, o lume în care orice altceva e posibil. O lume cu numele de Varekai. ”Varekai” înseamnă „oriunde” în limba rroma, limba hoinarilor universali. Regizată de Dominic Champagne, această producție aduce un omagiu sufletului nomad, spiritului și artei tradiționale a circului, precum și celor care-și caută mereu, cu o pasiune infinită, calea către Varekai.

Despre ce se întâmplă înainte de spectacol aici.

O prezentare cu imagini din abundență aici.

Coloana sonoră a reprezentației aici.

 

Blândețea se învață pentru a fi oferită

Când mi-am propus să fiu blândă, indiferent de situațiile prin care trec, am avut impresia că o zi durează o săptămână. Pentru că timpul în care ești bun cu ceilalți se dilată, ajungi să simți fiecare clipă pe care o trăiești, spre deosebire de timpul în care te cerți cu oricine – odată cu sentimentele negative pe care ți le creezi, parcă ai hălpăi și orele, aducând mai repede seara, noaptea… Minutele în care ești obligat să fii blând sunt ca cele din apropierea examenului: greu de suportat!

Cu un tată alcoolic, nu am avut parte de blândețe. Privirea lui îmi reproșa de câte ori greșeam: proasto, ți-am spus eu… tot la vorba mea ajungi. Cuvintele celor care-l disprețuiau se răsfrângeau asupra mea, pentru că eram neputincioasă, nimeni nu avea curaj să îl înfrunte pe el. De exemplu, tataie îmi striga: Treci și culege prune. Țuica nu o beau eu, ci tac-tu. Când aveam nevoie de câte ceva și mă duceam să cer, maturii îmi întorceau spatele, fără măcar să spună că nu au lucrul respectiv. Mă întrebam dacă m-au auzit și, pentru că nu-mi puteam răspunde întrebării de ce să nu răspundă dacă au auzit, repetam întrebarea. Ce-mi auzeau apoi urechile… De la ce-mi pasă mie? la dacă n-am chef să vorbesc cu tine, cum de îndrăznești tu să te ții de mine? A, și să nu uit: atitudinea maturilor, în general, mi se adresa în mod agresiv: de la trântit telefonul în nas la reproșat prin telefon că nu fac nimic pentru a le fi viața mai frumoasă. (Oare un copil e răspunzător pentru ca părintele lui să aibă viața interesantă sau invers? Și dacă eu, copil fiind, am totuși soluții pentru părintele meu, iar el le refuză, se pune că nu-mi pasă de el sau că el este prea mofturos și poartă consecințele alegerilor lui, nu ale nepăsării mele?)

Nu în ultimul rând, lipsa de blândețe a celor din jur se manifesta prin disprețul față de modul meu de a-mi manifesta iubirea. Aveam lucruri care-mi erau foarte dragi și mă lipseam de ele, pentru a le oferi celor mai apropiați. Aceștia, pentru că nu le păsa de mine!, le dădeau mai departe, dar nu atât de departe încât să nu le găsesc eu: prin casele prietenilor, prin casele cunoștințelor. Acest gest îmi spunea că ceea ce pot eu oferi nu e destul pentru cei iubiți, iar eu mai mult de atât nu puteam da…

Voi cum și când ați resimțit lipsa de blândețe? De la cine?

Se spune că nu poți să fii blând pentru că ești luat de prost, pentru că, în societatea noastră, dacă nu ești lup, te mănâncă cei ce pot fi lupi, pentru că nu ai un model, pentru că ai temperament iute și acesta nu poate fi schimbat, pentru că nu te-a iubit nimeni, pentru că nu și-a făcut nimeni timp să te educe. Se spune adevărul, dar dacă ai un scutec murdar în mijlocul casei n-ai să-l lași acolo pentru toată viața, nici măcar pentru două ore, pentru că nu se mai poate respira. Și, dacă nu respiri, îți dai duhul. La fel este și fără blândețe: te stingi.

Eram și eu în oraș, într-o criză de identitate, căutând un răspuns la întrebarea veșnică: există un rost al vieții pe pământ – atât al vieții în general, cât și al vieții mele în particular. Eu îmi desfășor crizele de identitate în biblioteci sau librării 🙂 , așa că ochii mi-au căzut pe un carnet pe care scria: Blândețea este un alt nume al iubirii.

Ați îngrijit vreodată un surd? Tendința celui care n-a stat niciodată în preajma unui surd este să strige, când are ceva să spună. Rezolvarea însă nu vine prin răcnet: laringele obosește, tu ești isterizat de lipsa răspunsului. Primești răspuns doar dacă privești omul în față și i te adresezi cât mai expresiv, pentru a-ți putea citi de pe buze. Poți chiar să spui în șoaptă ce ai de zis, vei fi înțeles rapid.

În situații dificile, nu răutatea, nu agresivitatea, nu disprețul dau rezultate pozitive, ci blândețea. Blândețea propune pacea – discutăm mai târziu, bine? Blândețea oferă o îmbrățișare – și se știe că, dacă reușești să strângi pe cel nervos la piept, după 20 de secunde va ceda emoțional, se va liniști și disperarea nu se va mai manifesta furtunos, ci se va ajunge la înțelegere. Blândețea invită la cunoaștere: Te ascult. Nu cunoaște replica: Tu vorbești, mă? Blândețea aduce umorul în prim plan și joaca. Acestea două detensionează atmosfera și în curând se depășește conflictul.

Aveți șefi la locul de muncă? Atunci când se fac greșeli din cauza lor, mergeți în biroul lor și le bateți cu pumnul în masă, le aruncați acuzații, deși aveți dreptate? Nuuu! Dar dacă veniți plini de supărare de la lucru și vă iese în cale un membru al familiei, mare sau mic, fie că a greșit, fie că doar vi s-a părut, urlați? Daaa…

Blândețea este un dar pe care îl primesc din partea noastră cei ce nu merită și pe care nu li-l oferim celor care au nevoie de el.

Dacă nu sunt singura care caută blândețea, ca pe Paradisul pierdut, atunci cu siguranță că vei dori să o înveți, într-un fel sau altul. Poate evenimentul de pe 13 mai este o ocazie bună pentru ca tu, om, prieten, prietenă, soț, soție, mamă, tată, bunic, mătușă să cruți farfuriile din bufet și să-i tratezi pe cei din jur cu mai multă tandrețe.

Dacă vrei să afli mai multe despre aceasta, accesează aici.

Blândețea este un alt nume al iubirii? Chiar dacă ești dur sau nesupusă, s-ar putea ca blândețea să fie răspunsul la dorința ta de a face o schimbare.