0

De ce renunță copilul la școală

Dacă aveți un copil care nu mai vrea să se ducă la școală măcar știți că aveți alături un om decis. Pentru că alți părinți cred că li s-au dus la școală copiii, iar aceștia abia la sfârșitul anului le spun că, de fapt, n-au dat pe acolo, că nu au note sau dacă au note nu sunt de trecere… Cu alte cuvinte, chiar dacă nu recunosc, în fapt, tot au renunțat la școală și cei din a doua categorie.

Motivele pe care le scoatem la înaintare, noi, ca părinți, sunt:

1. lenea copiilor – nu le place să învețe, sunt delăsători

2. profesorii agasanți – care nu știu să te facă să-ți placă ceea ce predau, dar au pretenții să știi ceea ce nici ei nu stăpânesc

3. materia dificilă – irelevantă pentru viața modernă

4. bullyingul – colegi lipsiți de educație, care nu au niciun pic de bun simț, așa că îi terorizează pe cei dragi nouă și îi determină să creadă că școala nu e pentru ei, pentru că lor nu le place violența, nici cea verbală, nici cea fizică

5. modelele prezentate de social-media: poți trăi o viață minunată plimbându-te și vorbind despre ce mănâncă oamenii prin alte țări, de ce să mai înveți? Mai bine îți iei rucsacul în spate, iubita de braț și înhați portofelul primului trecător, apoi pe al celui de-al doilea trecător…

Mai aveți motive, din ceea ce ați observat dv? Pentru că motivul la care vă invit să vă gândiți citind Knulp, partea a treia este unul foarte la modă, deși este redat acum 100 de ani. Nu vreau sub nicio formă să divulg despre ce e vorba. Tot ceea ce vă îndemn este să decideți, dacă sunteți foarte speriați pentru că vedeți că pe copii nu-i interesează școala, să citiți singuri sau odată cu ei, cele 30 de pagini ale ultimului capitol al scurtului roman al lui Hesse. S-ar putea să pară plictisitor, pentru copii, de aceea vă sugerez să îl parcurgeți prima dată singuri, apoi să luați fragmente din el și să le citiți și să le discutați.

Eu am fost încântată că a fost atins un astfel de subiect și că, în sfârșit, s-ar putea ca adolescenții să aibă în fața ochilor un model de autodistrugere dintr-un motiv care lor li se pare atât de interesant, atractiv, esențial…

30 de pagini pentru ca adolescenții să ajungă în sfârșit la o concluzie, să accepte realitatea și să strige: Îmi bag singur mințile în cap, nu trebuie să mi-o mai ceri tu! Familia trebuie să ia în calcul și acest posibil răspuns la întrebarea – de ce prefer să nu mai merg la școală, ce mă determină să consider că nu intră în sfera mea de interes?

0

Oricine are-un of la sfârşitul zilei

Zilele sunt foarte încărcate emoţional şi dezechilibrate din punct de vedere al activităţii fizice. Desigur, sunt ca toţi ceilalţi care nu-şi dau seama că cea mai mare nevoie a lor este de odihnă. De ea fugim cel mai mult, de ea avem cea mai mare nevoie. Unii spun: Lasă, că ne odihnim destul pe Lumea cealaltă! Da, dar după ce începem acea odihnă nu ne mai trezim prea curând, iar când ne trezim n-o facem pentru a ne bucura de cei din jur, ci pentru nişte trebuşoare administrative… ori să judecăm, ori să fim judecaţi… Deocamdată nu mă preocupă în ce categorie voi fi, din ce categorie voi face parte atunci, important este să ştiu că acum descopăr ce e mai de preţ în viaţa mea şi aplic. Nu trebuie să mă joc de-a oboseala pentru că ea mă pune jos şi mă face să vorbesc urât cu ceilalţi, să mă autodistrug şi să mă îndepărtez de ceea ce merită apreciat. Deci, voi lupta împotriva oboselii. Deci, voi porni spre un somn bun, ceea ce îţi doresc şi ţie.