2

Camp NaNoWriMo 16 Iulie 2017

Sunt puține cărți prin bibliotecile de stat care să mai aibă izul trecutului – și când spun asta mă refer la cărțile de până în Revoluție. Deși erau interesante și, culmea, ceva mai realiste (trebuie să recunoaștem că ceea ce văd azi copiii la televizor sau urmăresc pe jocurile lor nu are nimic de-a face cu pregătirea pentru viața care-i așteaptă, în schimb acele cărți aveau un fel de-a aborda viața reală care te făcea să fii curios pentru ce va fi când vei fi mare.)

Pentru că nu am găsit dintre cărțile preferate ale copilăriei, am ales una de Basme – Vladimir Colin. Da, știu, există cărți de basme atât de frumos colorate încât nu se desprind degetele copiilor de ele și le cer, le cer, le cer, pentru ca apoi să vezi că ditamai editura a lăsat greșeli peste greșeli în text. Cum se face că în 1979, editura Ion Creangă nu a îngăduit nici lipsă de litere, nici agramarea vreunui editor?

Cartea despre care vorbesc eu este cea care conține două rânduri de Basme – cele din 1953 și Basmele omului din 1958. Îmi place informația pe care o conține una dintre primele foi: Pentru scrierea acestor basme, autorul a folosit motive caracteristice folclorului din patria noastră.

În general, nu recomand basmele. Acesta este principiul meu – basmele îmi par penibile (da, știu, unii le folosesc drept povești vindecătoare, considerând că arhetipurile vor vorbi foarte clar copiilor cu probleme emoționale care le vor asculta sau citi – e ok, putem avea păreri diferite!). Dar basmele lui Colin intră în altă categorie. Sunt cu mult deasupra basmelor altor popoare și la fiecare idee pe care o abordează chiar îți dau aripi. Da, efectiv, te învață să trăiești sau să te ferești de anumite lucruri pe care tu le-ai putea considera atrăgătoare. Cu basmele lui Colin chiar că aș defila fără să mă rușinez.

Consider că un părinte sau un adult care ia acest volum în mână a făcut o investiție în dezvoltarea personală, dar și în cea emoțională. N-ar fi rău dacă v-ați face timp să le citiți – o poveste pe seară ar însemna să le terminați deja într-o lună (deși sunt sigură că nu v-ați opri la una, mai ales că nu sunt nici lungi și nici plictisitoare!).

Spor la citit.

…….

Și-acum să vedem ce mai facem cu Camp NaNo iulie, de care trebuie să ținem cont pentru că a trecut de jumătate.

Poet Amanda Lovelace *Feeling insecure about your writing? From time to time we all think that our poems aren’t good enough, aren’t original enough, or aren’t enough like the work of a particular poet we admire. Don’t worry—your writing voice will develop over time with a combination of patience and practice. If you ever find yourself comparing your writing to the writing of someone else, keep in mind that the reason why those writers are so beloved is because of their unique take on things. We need your voice, not somebody else’s. Push the limits and do something you’ve never seen done before!


  • Follow @NaNoWordSprints on Twitter for daily writing sprints, prompts, and community throughout the month of July.
  • Want to contribute to the NaNoWriMo blog? Fill out this form to let us know what kind of blog posts you’d be interested in reading or writing!

Today’s Writing Challenge

Think about how your writing voice has changed since you began writing—then, try writing in the voice of Past You. Growing older, trying new experiences, and learning more about writing can all be factors that influence your voice. For example, you could write a chapter in the style of an elementary school diary entry, or look up an old writing assignment and use it to draft your project.

………

Prin folosirea acestor sfaturi pe care le primește orice persoană *înrolată* în scriere la camp NaNo, am vrut să vă arăt că aveți pe cineva care vă poate înțelege sentimentele, atunci când scrieți și nu vă aveți de partea voastră nici măcar pe voi, cu pretențiile voastre. Poate aveți nevoie de un grup, de ceva din exterior. Nu ezitați să-i contactați pe cei de la NaNoWriMo din România.

Reclame
1

Povestiri terapeutice pentru mângâierea adolescenților

Când Oana Moraru a vorbit în martie despre #aniidegratie, am păstrat în minte o idee pe care ea a avansat-o cu multă siguranță: basmele sunt povești terapeutice din care, de la mic la mare, avem ce învăța.

Pe Oana o puteți reîntâlni în cadrul unui eveniment organizat de Prințesa Urbană, dar și pe 27 mai 2017, când va fi un seminar dedicat părinților sau profesorilor de adolescenți.

Pornind de la această idee, am scotocit prin Biblioteca Municipală Hașdeu și-am găsit o carte din 1995, intitulată Basme din lumea întreagă. Da, da, există și basmele frumos ilustrate, cartonate, pe care dai 70 de lei, dar sunt prea stilizate pentru a mai ajunge mesajul neaoș la *consumator*.

Recomand această carte  de la Editura Niculescu (nu, nu cred că mai există pe piață, dar sigur o găsiți la bibliotecă, asemenea mie) tuturor copiilor de la clasa a III-a, pentru că are povestirile scurte, concise, literele sunt mari, personajele te amuză sau te învață fără să te simți amenințat cu bățul (așa cum mai fac, uneori, părinții, din păcate!)

Faptul că se specifică de unde este luat basmul respectiv, țara de proveniență, dă posibilitatea părinților să explice copiilor și ceva geografie, atâta câtă pot pricepe copiii lor (educație personalizată, nu?). Eroii principali sunt în strânsă legătură cu țările din care vin – nu se vorbește despre urs în Africa, ci în Suedia! Desenele, fiind alb-negru, nu perfecte ca la desene animate 7D 🙂 , oferă încurajarea copilului de a reda prin propria mână ideea principală a basmului.

O carte simplă, de acum 22 de ani, pe care poate o mai găsiți la un anticariat, poate fi mai de folos decât multe dintre cărțile moderne, care izbesc ochii copiilor, fără a-i ajuta în dezvoltarea personală.