3

Comorile Egiptului Antic – Egipt Expo

expo egipt

Egipt Expo este chiar de excepție. A început de ceva vreme, dar oricum mai ține până pe 21 iunie, așa că faceți un plan clar cum să ajungeți în București, să le vedeți sau cum să ajungeți la Biblioteca Națională a României – dacă sunteți din București și până acum nu ați trecut pe la expoziție.

Pe site găsiți toate informațiile, nu are rost să le repet eu, sunt bine puse la punct detaliile. Ce vă pot spune este că:

1. fiind în centrul capitalei, se ajunge ușor

2. fiind la Biblioteca Națională a României, aveți parcare

3. puteți vizita și Biblioteca – ceea ce nu e puțin lucru

4. aveți alături și Opereta noua și Tribunalul, așa că faceți la poze cu frumusețile capitalei (ca să nu mai spun că de pe bulevardul central se vede, pe aleea cu fântâni arteziene, celebra Casă a Poporului) – sincer, cine nu a făcut încă Săptămâna altfel ar putea programa o zi cu un astfel de program

5. prețurile sunt foarte mici, în comparație cu ceea ce s-ar plăti dacă ar fi să vedeți aceeași expoziție în străinătate

6. nu găsiți la plecare amintiri (statuete, brelocuri etc – așa cum găsești la Muzeul Antipa că lași jumătate de salariu pe jocurile de China de care e plin magazinul) – ceea ce e un semn bun (nu suntem chiar prostiți cu idolași cu figuri de vulpi, corbi, berbeci, fără nicio valoare, dar cu prețuri exorbitante), dar și un semn rău – cum că nu poți și tu păstra o amintire despre ce a fost acolo… A, dar stați așa – nu trebuie să vă întristați foarte tare pentru semnul rău căci trei lucruri tot puteți lua la plecare: un magnet, o șapcă sau un tricou, iar prețurile sunt derizorii (în străinătate aceste lucruri trec de 40 Euros) – magnetul 3 lei, șapca 15, tricoul 18.

7. puteți  fotografia (fără blitz și fără să atingeți exponatele, fără să vă alergați pe acolo – era foarte simpatic un agent de pază care le explica unor pisicuțe de vreo 6 ani acest lucru, la care ele au răspuns cu un aer grav: Ok, de acum nu mai facem)

8. există QR pe care îl puteți consulta atât în sală – ca un fel de ghid cât și acasă, dacă nu aveți prea mult timp de petrecut în sală

9. cei ce se ocupă cu ordinea sunt politicoși și plini de bunăvoință

10. eu m-aș duce din nou. Chiar acum! 🙂 🙂

Faceți cum vreți (eu nu sunt fan al civilizației Egiptului, dar mi se pare natural să cunoști istoria!), dar dacă e să mai adaug ceva aș zice-o cu inima plină: găsiți inclusiv o scenă din bătălia egiptenilor cu hitiții (da, acel popor despre care doar Biblia spunea că a existat și istoria nega o astfel de existență – în cele din urmă, descoperirile arheologice au scos la iveală civilizația hitită dând dreptate Bibliei!)

Mergeți, mergeți, mergeți – cultura face ziua mai frumoasă, inima mai bună și mintea mai clară.

Anunțuri
0

Fost-am la Carrefour de Mega Mall

… și mi s-au deschis ochii…

Da, da, știu, ochii ni se deschid în fiecare dimineață, în patul personal, dar uneori se mai deschid și în societate… Ia te uită, mi-am zis… Există niște butonașe cu zambețel și încruntățel… Și ia te uită la ce folosesc… Să spui cum este casierul care te-a servit…

Poate aceste butoane sunt și în alte părți, iar eu am avut această revelație acum. Cert este că unii sunt în starea mea de neștiință în continuare pentru că toți ignorau butoanele. O întreb pe vanzătoare: *Pot să mă folosesc de ele?* Pentru că fusese politicoasă, pentru că știa clar pe care voi apăsa, m-a invitat prietenoasă să fac asta.

Merg la altă casă. Nu numai că era o *îmbonghinată* de vanzătoare (cum zicea mama în regionalismele ei), dar era și plictisită și nesuferită… M-am gandit că ar fi foarte simplu să apăs pe *îmbonghinata* față de pe buton, chiar sub ochii ei, să îi ard în felul acesta una peste față, poate așa se îmbujorează și revine la stilul elegant pe care ar trebui să-l aibă cei care lucrează cu publicul.

Dar gandul e unul, inima e alta… 🙂

Ea m-a îndemnat să-i atrag cumva privirea și să apăs pe recompensă, chiar dacă nu merită. Am făcut aceasta și deodată chipul ei s-a înseninat. Mi-a mulțumit și a rămas cu un zambet mare pe față și după ce am plecat.

Mda, de ce să pedepsești omul pentru cum este, cand ai putea să-l ajuți să se transforme…?

În altă ordine de idei, am văzut pe cineva care a apăsat pe încruntățel deși vanzătoarea nu avea nicio vină: avusese pe bandă zeci de obiecte de la cineva, acel cineva și-a adus aminte în timp ce se scria bonul că mai vrea ceva, a fugit și dat ture prin magazin, înconjurandu-l de vreo 3 ori, toți oamenii așteptand nehotărata, în sfarșit hotărată, și … pentru un cumpărător lipsit de bun simț, clientul următor a taxat-o pe cea de la casă…

Hm, discernămant în ceea ce privește vinovăția: cui aparține? Cum să te răzbuni pe cine ai la îndemană doar pentru că cel vinovat nu poate fi tras de ciuf?

Și uite-așa, mi-am adăugat două principii de viață, dintr-o simplă vizită într-unul dintre minunatele locuri de cumpărături din București. Și, da, principiile nu au costat nimic – doar puțină logică, mintea pusă la treabă și inima lăsată să decidă.