0

De ce renunță copilul la școală

Dacă aveți un copil care nu mai vrea să se ducă la școală măcar știți că aveți alături un om decis. Pentru că alți părinți cred că li s-au dus la școală copiii, iar aceștia abia la sfârșitul anului le spun că, de fapt, n-au dat pe acolo, că nu au note sau dacă au note nu sunt de trecere… Cu alte cuvinte, chiar dacă nu recunosc, în fapt, tot au renunțat la școală și cei din a doua categorie.

Motivele pe care le scoatem la înaintare, noi, ca părinți, sunt:

1. lenea copiilor – nu le place să învețe, sunt delăsători

2. profesorii agasanți – care nu știu să te facă să-ți placă ceea ce predau, dar au pretenții să știi ceea ce nici ei nu stăpânesc

3. materia dificilă – irelevantă pentru viața modernă

4. bullyingul – colegi lipsiți de educație, care nu au niciun pic de bun simț, așa că îi terorizează pe cei dragi nouă și îi determină să creadă că școala nu e pentru ei, pentru că lor nu le place violența, nici cea verbală, nici cea fizică

5. modelele prezentate de social-media: poți trăi o viață minunată plimbându-te și vorbind despre ce mănâncă oamenii prin alte țări, de ce să mai înveți? Mai bine îți iei rucsacul în spate, iubita de braț și înhați portofelul primului trecător, apoi pe al celui de-al doilea trecător…

Mai aveți motive, din ceea ce ați observat dv? Pentru că motivul la care vă invit să vă gândiți citind Knulp, partea a treia este unul foarte la modă, deși este redat acum 100 de ani. Nu vreau sub nicio formă să divulg despre ce e vorba. Tot ceea ce vă îndemn este să decideți, dacă sunteți foarte speriați pentru că vedeți că pe copii nu-i interesează școala, să citiți singuri sau odată cu ei, cele 30 de pagini ale ultimului capitol al scurtului roman al lui Hesse. S-ar putea să pară plictisitor, pentru copii, de aceea vă sugerez să îl parcurgeți prima dată singuri, apoi să luați fragmente din el și să le citiți și să le discutați.

Eu am fost încântată că a fost atins un astfel de subiect și că, în sfârșit, s-ar putea ca adolescenții să aibă în fața ochilor un model de autodistrugere dintr-un motiv care lor li se pare atât de interesant, atractiv, esențial…

30 de pagini pentru ca adolescenții să ajungă în sfârșit la o concluzie, să accepte realitatea și să strige: Îmi bag singur mințile în cap, nu trebuie să mi-o mai ceri tu! Familia trebuie să ia în calcul și acest posibil răspuns la întrebarea – de ce prefer să nu mai merg la școală, ce mă determină să consider că nu intră în sfera mea de interes?

1

Ce înseamnă bullying?

Ceea ce urmează nu este o glumă. Povesteam cuiva că la Conferința Școli fără Bullying Leon Magdan a zis că, atâta vreme cât nu i se va găsi un corespondent românesc acestui cuvânt, îl poate folosi oricum, conjugându-l, substantivizându-l: *Bulingeala asta* *Ei se bulingesc între ei.* Eu mă amuzam  de sunetele care se auzeau, iar persoana căreia îi ciripeam întâmplarea zice: *Păi și ce mare lucru, nu există cuvânt? De ce să zică bulingeală și nu bulimie?*

– De ce i-ar zice bulimie, care nu are nicio legătură cu bullying? am întrebat neînțelegând poanta.

Serios? Nu are nicio legătură? Eu, de când am auzit acest cuvânt am avut certitudinea că la asta se referă.

Nu râd de această persoană, dar îi dau dreptate lui Leon Magdan. Luptăm să scăpăm de ceva pe care putem pune pariu că mai mult de jumătate din țară îl confundă cu altceva – sau nici măcar nu are idee că există acest fenomen.

Pe site este scris astfel: *In textul initiativelor legislative, violenta psihologica – bullying-ul este actiunea sau seria de actiuni verbale, relationale, cibernetice si fizice, intr-un context social dificil de evitat, savarsite cu intentie, in mod constant si repetat, care implica un dezechilibru de putere, care au drept consecinta atingerea demnitatii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, indreptate impotriva unei persoane sau unui grup de persoane.*

De ce este necesar să lupți împotriva acestei violențe psihologice, verbale, relaționale, cibernetice și fizice?

Un studiu sociologic la nivel national realizat de catre Organizatia Salvati Copiii, a scos in evidenta o serie de date ingrijoratoare:

  • 1 din 4 copii era umilit in mod repetat la scoala, in fata colegilor;
  • 1 din 5 copii umilea in mod repetat un alt copil la scoala;
  • in mod repetat, in scoala, 3 din 10 copii erau exclusi din grupul de colegi;
  • 1 din 6 copii era batut in mod repetat;
  • 7 din 10 copii au fost martorii unei situatii de bullying in mediul scolar.

Sunt convinsă că fiecare dintre noi are un șef sau un șefuleț caracterizat de bulingeală. Așa că ar fi bine ca de mici copiii să renunțe la ea sau să nu aibă parte de ea, pentru a nu o perpetua.

Mai multe amănunte despre acest fenomen aici.