3

24 de povești în așteptarea Crăciunului

🙂 Nu faptul că abia acum am strâns bradul de la Crăciun mă face să citesc astfel de povești, ci CampNaNo aprilie 2018. A început pe 1 aprilie și durează până la sfârșitul lunii – sau, dacă-ți atingi ținta fixată mai devreme, exact atunci când hărnicia ta pune punct proiectului. Eu mi-am dorit multe de la această perioadă, dar când am realizat că sunt cam multe zile libere de la lucru, pe care normal că le petrec alături de familie, mi-am dat seama că nu se poate scrie! Poți cel mult citi. Din 100 de pagini câte credeam că voi realiza, am lăsat cifra destul de provocatoare de 45 și decizia de a citi cât mai mult despre iarnă căci, da, cartea pe care vreau s-o scriu este cu povestiri pentru anotimpul ultim al anului.

De când cu Metoda de educație daneză și descoperirea că poveștile lui Andersen erau triste – doar editurile din prezent le-au mai fardat, altfel plângeam la toate! – privesc poveștile cu circumspecție. Bine, bine, îi pot învăța pe copii – dacă sunt dureroase! – despre faptul că viața nu e mereu dulce, dar nu le dau și altfel de simțăminte? De inadecvare, de inferioritate?

O să dau un exemplu de poveste care m-a oripilat: Legenda Sfântului Nicolae. Un măcelar primește la ușa lui 3 copii pe care *îi omorî, îi sără ca pe hamsii și-i puse la păstrare în putină*. Sfântul Nicolae, peste 7 ani, se duce în vizită la măcelar și-i zice insinuant că ar vrea să mănânce niște pastramă păstrată în putină la saramură… Când acesta dă să fugă, i se spune *Greșeala recunoscută e pe jumătate iertată! Căiește-te și Dumnezeu te va ierta!* Apoi cei trei copilași sunt aduși la viață. De atunci, la copiii buni vine Sfântul Nicolae, protectorul copiilor cuminți, cu dulciuri și daruri, iar la cei neasultători vine Moșul cu nuiaua și *seamănă ca două picături de apă cu un măcelar!*

NU, chiar nu știu de ce trebuie să spun așa ceva copilului meu (bine, nici nu am copil mic pe care să-l îngrozesc în acest fel, dar oricum nu aș vrea să spun nici copiilor dușmanilor mei așa ceva 🙂 )…

Trec peste poveștile ciudate, care sunt vreo 6. (Din 24. Unii terapeuți consideră că poveștile, cu cât sunt mai pline de momente de groază, cu atât sunt mai bune pentru a-i dezvolta pe copii. Fiecare are dreptul să asculte de acești terapeuți sau să nu-i ia în seamă!)

Mă opresc la o poveste din folclorul rusesc: Mănușa cu un deget. Vin pe rând și găsesc adăpost în această micuță mănușă – un șoricel, o broscuță, un iepuraș, o vulpe, un lup și un urs… Haideți, nu-mi spuneți că nu vă distrați când vi-i imaginați pe toți în aceeași mănușă de copilaș… Oricum, ideea e că li se mai adaugă cineva… Și ce se întâmplă e de domeniul … realului… Merită știută! 🙂

4

Camp NaNoWriMo 17 iulie 2017

Îți propui ceva și nu ai timp? Adică nu reușești să scrii cât ți-ai dori sau cât ai crezut că vei scrie? Măcar citește. În ce mă privește, am scris ceva, am citit mult, dar cel mai mult m-a impresionat stilul lui Rodari în Aventurile lui Cepelică. Este genul de carte pe care o recomand copiilor oricât de mici ar fi, dar și celor mari, care vor să-și șlefuiască stilul. Are un umor mucalit, folosește toate simțurile cititorului pentru a-l introduce în atmosferă și, dacă vrei să înțelegi naivitatea copilăriei și să o păstrezi ai nevoie de o astfel de carte cu un astfel de subiect – astfel abordat! 🙂

 Amanda Lovelace:

If you’re ever having doubts about the quality of the day’s writing, remember that no piece is ever perfect the first time around. I mean, that’s the whole reason editing exists! Worry about getting your marvelous ideas onto paper first and then worry about going back in with the red pen to tighten them up.

Go back and read a scene, passage, or chapter you wrote that you absolutely love, the one you’re most proud of. Remember what it felt like when those words all clicked into exactly the right place. Remind yourself that, while your writing won’t feel this easy all the time, you know that you can get the rest of your draft to this level with a little time, patience, and editing.

2

Camp NaNoWriMo 16 Iulie 2017

Sunt puține cărți prin bibliotecile de stat care să mai aibă izul trecutului – și când spun asta mă refer la cărțile de până în Revoluție. Deși erau interesante și, culmea, ceva mai realiste (trebuie să recunoaștem că ceea ce văd azi copiii la televizor sau urmăresc pe jocurile lor nu are nimic de-a face cu pregătirea pentru viața care-i așteaptă, în schimb acele cărți aveau un fel de-a aborda viața reală care te făcea să fii curios pentru ce va fi când vei fi mare.)

Pentru că nu am găsit dintre cărțile preferate ale copilăriei, am ales una de Basme – Vladimir Colin. Da, știu, există cărți de basme atât de frumos colorate încât nu se desprind degetele copiilor de ele și le cer, le cer, le cer, pentru ca apoi să vezi că ditamai editura a lăsat greșeli peste greșeli în text. Cum se face că în 1979, editura Ion Creangă nu a îngăduit nici lipsă de litere, nici agramarea vreunui editor?

Cartea despre care vorbesc eu este cea care conține două rânduri de Basme – cele din 1953 și Basmele omului din 1958. Îmi place informația pe care o conține una dintre primele foi: Pentru scrierea acestor basme, autorul a folosit motive caracteristice folclorului din patria noastră.

În general, nu recomand basmele. Acesta este principiul meu – basmele îmi par penibile (da, știu, unii le folosesc drept povești vindecătoare, considerând că arhetipurile vor vorbi foarte clar copiilor cu probleme emoționale care le vor asculta sau citi – e ok, putem avea păreri diferite!). Dar basmele lui Colin intră în altă categorie. Sunt cu mult deasupra basmelor altor popoare și la fiecare idee pe care o abordează chiar îți dau aripi. Da, efectiv, te învață să trăiești sau să te ferești de anumite lucruri pe care tu le-ai putea considera atrăgătoare. Cu basmele lui Colin chiar că aș defila fără să mă rușinez.

Consider că un părinte sau un adult care ia acest volum în mână a făcut o investiție în dezvoltarea personală, dar și în cea emoțională. N-ar fi rău dacă v-ați face timp să le citiți – o poveste pe seară ar însemna să le terminați deja într-o lună (deși sunt sigură că nu v-ați opri la una, mai ales că nu sunt nici lungi și nici plictisitoare!).

Spor la citit.

…….

Și-acum să vedem ce mai facem cu Camp NaNo iulie, de care trebuie să ținem cont pentru că a trecut de jumătate.

Poet Amanda Lovelace *Feeling insecure about your writing? From time to time we all think that our poems aren’t good enough, aren’t original enough, or aren’t enough like the work of a particular poet we admire. Don’t worry—your writing voice will develop over time with a combination of patience and practice. If you ever find yourself comparing your writing to the writing of someone else, keep in mind that the reason why those writers are so beloved is because of their unique take on things. We need your voice, not somebody else’s. Push the limits and do something you’ve never seen done before!


  • Follow @NaNoWordSprints on Twitter for daily writing sprints, prompts, and community throughout the month of July.
  • Want to contribute to the NaNoWriMo blog? Fill out this form to let us know what kind of blog posts you’d be interested in reading or writing!

Today’s Writing Challenge

Think about how your writing voice has changed since you began writing—then, try writing in the voice of Past You. Growing older, trying new experiences, and learning more about writing can all be factors that influence your voice. For example, you could write a chapter in the style of an elementary school diary entry, or look up an old writing assignment and use it to draft your project.

………

Prin folosirea acestor sfaturi pe care le primește orice persoană *înrolată* în scriere la camp NaNo, am vrut să vă arăt că aveți pe cineva care vă poate înțelege sentimentele, atunci când scrieți și nu vă aveți de partea voastră nici măcar pe voi, cu pretențiile voastre. Poate aveți nevoie de un grup, de ceva din exterior. Nu ezitați să-i contactați pe cei de la NaNoWriMo din România.

2

Camp NaNoWriMo 11 iulie 2017

Eu, cu toate proiectele lui iulie, sunt absolut copleșită de treabă. Scriu, dar îmi dau seama că nu așa cum ar fi trebuit dacă eram undeva departe, să nu fi auzit o muscă. În plus, îmi dau seama că într-un camp trebuie să intri cu câteva lucruri bine stabilite:

a. care-ți sunt personajele (mie îmi plac mai mult și cred că ar trebui să renunț la vreo 3 – nu mă lasă inima)

b. unde duce povestea (a mea nu mai poate duce unde intenționam eu pentru că există o carte cu o astfel de idee. Deci trebuie să schimb ținta.)

c. care sunt motivațiile pentru care personajele rămân în joc? – unele nu sunt atât de puternice încât să le îngăduie acestora să se supună la atâta trudă la câtă urmează să le articulez

d. fiul meu îmi spune că e nevoie de o gașcă pentru ca să placă o carte. Iar eu i-aș trimite doi câte doi. Gașca nu s-ar regăsi. Aș merge pe mâna lui, că e mai de vârsta celor ce citesc.

Ei, dar mai e până pe 31. Timp să-mi fac pentru că inspirația va veni.

Cât despre ajutorul NaNo, unde vă invit din tot sufletul să vă înscrieți, dacă nu pentru acum, măcar pentru noiembrie, să o urmărim pe

Poet Amanda Lovelace

Maya Angelou once said, “There is no greater agony than bearing an untold story inside you.” Sometimes the story you most need to write is also the one that most scares you—and that’s all the more reason to write it.

Poetry is one of the only places where you can free your thoughts without restriction. So, battle the monsters in your closet and craft a beautiful poem from their remains. You will thank yourself for your kindness later.

Have you ever overcome a fear by tackling a story that scares you?


Camp Goings-On

  • Join a Virtual Write In. NaNo Interns Maddi and Emily will be leading weekly Virtual Write-Ins all this month. Join our next VWI tomorrow, Wednesday, July 12, at 1:00 pm PDT.
  • Don’t forget that you can change your goal. Your Camp NaNoWriMo goal should be working for you, not the other way around. If you’re feeling discouraged by a seemingly unreachable goal, it’s ok to make it more manageable. Learn how to change your goal.

Today’s Writing Challenge

If you’re feeling stuck, take a break from working on your project and write something different for a little while. One of the best ways to figure out what’s holding you back is to journal about your day. Write about the good things that have happened, the frustrations you’re experiencing, and the interactions you’ve had with other people. At the very least, you can take your real-life experiences and re-work them to include in your story.

0

Camp NaNoWriMo 10 iulie 2017

Fără a rămâne în urmă cu numărul cuvintelor, trebuie să recunosc, nu mai reușesc să ajung la nicio concluzie cu povestea pe care doream să o aduc la viață. Seamănă prea mult cu Biblioteca Domnului Lemoncello și are prea puțin din Formidabilul Freak, pentru a mai avea curaj să mai cred în talentul meu 🙂 . Așa apar întrebările și așa se înfiripă neîncrederea. E totuși timpul pentru încurajare.

Poet Amanda Lovelace

Experiencing a bout of writer’s block? All poets (and artists of every kind!) get stuck every once in a while, even the greats. Whenever my inspiration well runs dry, I take a step back from writing about my own life experiences and try to find inspiration elsewhere.

Don’t forget: Poetry can be about anything, and you can find poetic beauty in every kind of writing. Instead of writing from your own perspective, try writing a poem or passage from the point of view of someone—or something—else. Your creative juices will be flowing in no time.

0

Camp NaNoWriMo 9 iulie 2017

Ideile pentru a schimba ceea ce ți-ai propus pot veni în cele mai ciudate moduri. Spuneam că mă tot învât în jurul cozii și personajele vorbesc, vorbesc, dar nu acționează. Trebuia să pornesc la drum, da? Trebuia ca un motiv serios să-l țină în priză pe eroul principal pentru că altfel, la cât de dificile sunt încercările, ar avea de făcut două lucruri:

  • să fugă fără să se mai uite înapoi
  • să-și batjocorească instructoarea, executând exact inversul decât ceea ce-i cere ea.

Da, ce anume ar trebui să determine un răsfățat să se supună unor chestii deloc plăcute? Am căutat între amintiri, am privit chipurile oamenilor (eram într-o sală publică, unde ne cunoșteam în proporție de 90%) și deodată un râs de copilaș s-a auzit. Probabil că era ca un pachet în care îmi fusese livrată informația ori un cornet din care a ieșit ideea înșurubându-se în mintea mea.

Inspirația nu vine numai la birou. Poate fi adusă (de) oriunde. Copilul acela nu va ști niciodată din ce zbucium intens m-a salvat.

🙂 Și nici nu cred că-l va interesa. 🙂 Și sunt convinsă că nu i se va părea că a făcut mare lucru, cu atât mai mult cu cât nu a fost intenționat. Deci Cineva de dincolo de el a lucrat la rezolvare.

Astăzi author Maurene Goo ne ajută să descoperim un instrument important pentru organizarea timpului de scriere. Nu aveți altceva de făcut decât să vă înscrieți pe site (ultimul link) și veți beneficia de el.

This year, I finally had to draft an entire novel for the first time in my life. Gone were my casual word count goals. I had to finish this thing. Luckily, one of my writing pals, fellow YA author Morgan Matson, introduced me to my now-favorite writing trick: The 30-minute sprint (similar to the Pomodoro technique).

You write for 30 minutes, then take a 5-10 minute break. It’s just enough time to get some words down, but feels bite-sized and totally doable. The little break is a dangling carrot, too. I drafted my entire novel this way and it was incredibly helpful.

 

Try doing some 30-minute writing sprints with a break in between. You can use the NaNoWriMo Word Sprint tool to keep track of your time, or even create a group Word Sprint with your friends and writing buddies!

Succes.

0

Camp NaNoWriMo 7 iulie 2017

Fiecare scriitor cu programul lui; în care intercalează scrisul! Cred că sunt foarte puțini care au șansa să trăiască doar din scris. Și îi bănuiesc de mare tristețe, dacă nu ies și ei la o ciocnire cu mulțimea în autobuz (de unde să-ți iei personajele 🙂 ), ori de o mare singurătate, dacă nu au colegi pe care să-i întâlnească zilnic.
Poate că minunatele personaje sunt interesante, dar, vorba Angelei Similea, *dar viața, dar viața, noi cum ne-o trăim?* .
V-ați alcătuit vreodată propriile citate despre ce înseamnă să scrieți și cât de mult înseamnă aceasta pentru voi, indiferent de locul de muncă pe care îl aveți?
„Today I abandon old habits, procrastination, overwhelm, and self-sabotage in exchange for new, more positive habits, consistent action, acceptance, perseverance, and self-love.”
Author Heidi Heilig
Have you eaten lately? Rested? Taken time to relax and let your mind wander? Sometimes we get so focused on putting words on the page that we forget to take care of ourselves. But remember, those words come from inside you, and if you’re empty, you’ll have a very hard time trying to be productive!
Prepare your writing ritual. When are you most creative? Are you a morning person? Do you feel the words at your fingertips after you’ve had a cup of coffee? Figure out what helps to put you in a productive head space, and make sure to get your affairs in order for this Saturday.
3

Camp NaNoWriMo 5 iulie 2017

Te apuci să scrii în mai multe situații:
– ai timp liber și n-ai o altă formă de distracție
– ți-ai propus să mai bifezi un lucru de care ți se spune că nu ești în stare
– ai o idee care nu te lasă în pace
– te doare ceva și doar prin terapia scrisului crezi că poți rezolva
– ți se pare că e menirea ta să aduci oamenilor zâmbet sau lacrimă cu ceea ce e în mintea ta
Mai sunt alte motive pentru care scrieți?
Mi-ar plăcea să le aflu.
Ideea este că niciunul dintre noi nu scrie atunci când vor ceilalți, nu scrie la comandă, ci își știe ritmul și sensibilitatea. Eu, dacă nu am scris până la ora 10, s-a terminat cu inspirația. După 10, rămân în relație cu cititul, cu dezbaterile, cu documentarele, dar scrisul trebuie să fie până în 10. (Chiar dacă începe la 23 și se termină la 5, chiar dacă începe la 4 și se termină la 9, ideea e că după 10 nu am niciun neuron care să danseze de creativitate. Doar neuroni care acumulează.)
Nu știu voi cum sunteți, dar trebuie să țineți cont de asta.
Dacă scrieți seara bine, nu vă apucați să scrieți dimineața, pentru că, dacă nu veți reuși, nu vă gândiți că momentul e nepotrivit, ci că … nu sunteți capabili. Cunoașteți-vă orarul de eliberare a emoțiilor prin scris și țineți cont de el.
Eu am reușit în această dimineață să depășeșc acel capitol pe care nu știam cum să-l formulez, așa că de mâine vor începe marile aventuri.
Chiar așa: imaginați-vă că aveți două tabere – un băiat care nu citește deloc, dar e dus la 3 cluburi pe zi, de părinții care-l vor foarte ocupat, cu multe pasiuni și unul care nu numai că nu citește, dar nici nu are părinți cărora să le pese de el, unul care ar intra mai degrabă la categoria (răutăcios denumită de noi) prostuților. Pe de o parte. Pe de altă parte, ați avea o fată care citește și e foarte mândră de ea și un Pirat care trebuie să învețe lecțiile politeții.
În ce buclucuri ați vârî cele două tabere, care sunt rivale?
Ideile vor fi apreciate. 🙂
Și-acum despre ajutorul primit prin mailul special NaNo:
Author Kami Garcia:
About halfway through the month, I start seeing disheartened tweets and posts on social media from people who report they are „losing” Camp NaNoWriMo. The structure of NaNoWriMo—the daily and final word-count goals, writing sprints, and sense of community—is what makes it fun and effective.
But you aren’t „losing” if you can’t hit the daily word count. If you have more words than you had before you started NaNoWriMo you are winning. You’re closer to finishing your book and achieving your goals. You only lose if you don’t try.
…….
Author Preeti Chhibber:
„Even printed, on pages that are bound, sentences remain unsettled organisms. Years later, I can always reach out to smooth a stray hair. And yet, at a certain point, I must walk away, trusting them to do their work. I am left looking over my shoulder, wondering if I might have structured one more effectively.”
„If you’re stuck, that might mean you need to walk away for a minute. Take a walk, see some friends, do something that turns your brain off.
It’s difficult to sustain creativity, your brain gets tired and needs a break as much as your body does. Sometimes all you need is to let your brain relax into inspiration. When my brain is overworked, I make some tea and fall into a Youtube Bollywood musical hole. It re-energizes me.
Today, I’ll close the curtains on my imaginary audience and write purely for myself. ” –
…..
 
Autor Kami Garcia:
*I’m going to tell you a secret—a big one. I hate drafting. I love coming up with a concept and a premise, fleshing out characters and using a beat sheet to plot my novel. After all the brainstorming, plotting, character building, and outlining, it’s time to start drafting. But I don’t want to do it.
Why? The draft never reads as beautifully as the story in my head. I get discouraged, frustrated, scared, and angry. Drafting can be messy and uncomfortable, sometimes even painful. Keep going: the fun starts when the draft is done and it’s time to revise.* 
 
Author Danielle Paige:
*Your characters’ obstacles might not be of the high fantasy kind, but thinking about how your characters would react in extreme situations teaches you things about who they are—things that you can use in your own story.
Put your characters in Hogwarts, or Oz, or some other realm that you know well. What does your character do? What house are they sorted into? How do they react when faced with a Big Bad like Voldemort or The Wicked Witch? And if you find you don’t know if your character is a Slytherin or a Ravenclaw, or what they do when they drop a house on a certain witch, then maybe it’s time to answer those questions before moving back to your book.*
Mai multe despre NaNo aici.
0

Camp NaNowriMo 4 iulie 2017

Astăzi am fost la Biblioteca Emil Gârleanu pentru o sacoșă de cărți, atât pentru mine cât și pentru familia mea.

Nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit o carte a unei autoare care s-a lansat datorită NaNoWriMo. Dacă citiți aici, veți descoperi experiențele celor care au scris, s-au înhămat la acest proces și, în cele din urmă, au dus la capăt ceea ce și-au propus, chiar dacă înainte nu credeau că vor fi în stare să termine…

Sper ca experiențele lor să vă încurajeze și să vă urmați pasiunea, indiferent dacă aceasta este scrisul, pictura, sculptura…

De scris, am reușit să scriu 1000 de cuvinte, ceea ce mi se pare foarte puțin, dar vor veni și zile mai bune. În plus, cam 1100 ar trebui să scriu ca să-mi ating la finalul lunii ținta.

A, poate vă interesează ce scriitoare NaNo a fost publicată la noi. Poate sunt mai multe, dar eu pe aceasta am găsit-o: Jenny Han – Tuturor băieților pe care i-am iubit. Prezentarea spune că e despre o adolescentă…  O să vă spun, părinților, dacă merită citită de o adolescentă sau dacă fetele voastre ar trebui să aștepte majoratul 🙂 .

Deocamdată, încercați să citiți mărturia ei despre influența NaNo.

 

0

Camp NaNoWriMo 3 iulie 2017

Acestea au fost cuvintele primite în căsuța de mail după ce am raportat scrierea primelor cuvinte, în cea dintâi zi a concursului.

„The only thing that needs to show up every day is yourself—and your determination to see this through to the end. You can do it.” — Malinda Lo

You did something incredible just now—you started something. Literally every incredible achievement begins in this same way: with a little bit of inspiration, some sweat, and the determination to bring an idea into reality.

And, yes, I know, that’s a little cheesy, but you know what? That doesn’t make it any less true. We’re so thrilled for what you’ve achieved so far. Keep putting the work in… after all, you already know you can do it.

Astăzi, pentru că a fost o zi de muncă intensă, am scris mai puțin. Și, recunosc, nici nu am avut dorința să mă străduiesc pentru că, dacă nu mă pot transfera în lumea aceea, dacă nu mă pot conecta cu ea – lumea romanului meu! – prefer să mai amân. Oricum, am fost precaută, nu am pus prea multe cuvinte, tocmai pentru că mi-am dat seama că iulie e lună de vară, cu tendință spre hahaha și nu spre lucruri profunde.

Mai sunt destule zile până la final.

0

Camp NaNoWriMo 2 iulie 2017

Nu știu alții cum sunt, dar eu sunt foarte curajoasă la început. În orice domeniu. Cu atât mai mult când e vorba despre scris. Am reușit să scriu cinci capitole, în doar două zile. Dar mă întreb dacă o voi putea ține tot așa pentru că, evident, abia de acum încep să se complice lucrurile și ițele ar trebui să se țeasă cât mai întortocheat.

Da, despre momentele când se vor duce ideile și paginile vor rămâne albe, se ocupă organizatorii la NaNoWriMo, atunci când oferă în scrisoarea zilnică, atât explicații – cum ar trebui realizată o scenă, cum ar trebui să alegi numele eroilor, cum…, cât și *afirmații* puternice – în care puteți scrie și voi.

Sportivii folosesc fraze pozitive, psihologii încurajează persoanele în crize ale vieții să aibă fel de fel de propoziții cu care să se mobilizeze. Scriitorii de ce nu ar avea?

Sincer, unele dintre cele propuse mi se par prea simple și nu cred că m-aș așeza pe scaun pentru a scrie doar datorită lor. De aceea, folosesc altceva în locul lor. (voi oferi câteva exemple dintre ale scriitorilor din campus în zilele următoare)

Deocamdată eu vă spun ce anume mă încurajează mereu. Fraza cu care eu nu dau niciodată greș. Este o promisiune simplă, care sună arhaic: Te voi face cap, nu coadă.

Răsuflu ușurată. Am pe Cineva pe care mă pot baza, inclusiv în momentul în care mi se pare că, gata, după 5000 de cuvinte, s-a terminat cu imaginația.

A, da, și despre foaia albă trebuie să vorbim. O vom face, avem timp. Azi e abia a doua zi, au mai rămas 29.

Spor celor care nu vă înscrieți în cabina noastră, dar încercați să vă faceți un program NaNoWriMo personalizat, să vedeți dacă vă puteți integra în el.

Mai jos vă las un articol al Sonei Charaipotra – reporter cunoscut la People, TeenPeople și  TeenPeople, New York Times și TeenVogue.  Nume importante legate de cultură (CAKE Literary, Tiny Pretty Things, Shiny Broken Pieces, We Need Diverse Books) pot fi alăturate numelui ei.

“When you begin to plan your project, start small! Then let it snowball. I admit, my longest outline was a hefty 40-plus pages. But you don’t have to go that far to get yourself on the road to a happy, fulfilling Camp NaNo experience. Even a skeleton outline will do as long as it keeps the story going. Here’s what I do to get moving:

1. Start with your elevator pitch (a one-sentence run down of the who, what, where, when, and especially why of your story).

2. Expand that one sentence into three: beginning, middle, end.

3. Expand those three sentences into three paragraphs for beginning, middle, and end, adding details to each section.

4. Break those three paragraphs into multiple paragraphs for each section, adding even more details—and turning those details into potential scenes.

5. Group the scenes (and use flash cards if you want to, for easy movement) into paragraphs of action, which then magically become chapters!

6. Voila, you should now have a skeleton outline featuring three sections of multiple paragraphs outlining your chapters by beginning, middle and end.”

0

Camp NaNoWriMo 1 iulie 2017

Pentru mine, ziua de sâmbătă este o zi de odihnă. Dar creativitatea nu este muncă, ci plăcere, atunci când scrisul face parte din tine. Am scris primele două capitole din roman, adică 2450 de cuvinte.

Acum cred că îți dai seama că de-a lungul timpului lucrurile se vor mai schimba: adică vor fi oscilații, voi scrie sau nu, dar mă refer și la faptul că datele problemei din roman s-ar putea schimba, ceea ce înseamnă că voi umbla serios la ceea ce acum pare bătut în cuie.

Ceea ce trebuie știut e că NaNo nu este timpul când scoți, tai, elimini lucruri, ci când introduci tot ce-ți vine în cap, după care ai să strici 🙂 , la editarea personală sau după ce te sfătuiește cineva…

La Camp NaNo, fiecare dintre participanți are o căsuță poștală în care primește informații, zilnic. Un mesaj conține câteva sfaturi de la scriitori (ne)cunoscuți, ponturi pentru scriere, dar și *afirmația* zilei, oferită ori de cineva dintre organizatori, ori de unul dintre aspiranții la scrierea romanului său (cine răspunde invitației de a împărtăși experiența sa nu va fi respins niciodată!).

Pentru cei interesați, programul lunii care ne stă în față este următorul:

miercuri, 5 iulie

10:00

 Tweet Chat: #CampNaNoAdvice
ora 13 (13:00 – 14:00 Ora coastei Pacificului)
 Camp NaNoWriMo Virtual Write-In
miercuri, 12 iulie

13:00

 Camp NaNoWriMo Virtual Write-In
miercuri, 19 iulie

13:00

 Camp NaNoWriMo Virtual Write-In
miercuri, 26 iulie

11:00

 Camp NaNoWriMo Virtual Write-In
Țineți cont că ora e a Americii (că doar toate aceste lucruri se desfășoară sub generoasa ofertă a scriitorimii de acolo!).
Ce înseamnă Virtual Write-In?
Pentru că e mult mai ușor să scrii în compania celor care fac același lucru, scriitorii de pretutindeni pot să se întâlnească sub aceeași umbrelă.
Ce se va întâmpla atunci?

Asigurarea organizatorilor este:

  • We write together!
  • We challenge each other to word sprints.
  • We offer suggested prompts to help you find inspiration.

Dacă cineva este interesat de o astfel de experiență, la treabă! Există posibilitatea să aveți o comunitate alături de care să vă dezvoltați.

Pentru înscriere și informații pe larg aici.

 

2

Camp NaNoWriMo iulie 2017 Pregătire

Da, cei care scriu și trăiesc doar din asta sunt puțini. Cei mai mulți suntem noi, cei cărora ne place să scriem, dar trebuie să ne câștigăm existența prin altceva decât prin plăcerea noastră profundă. Eu nu am găsit exprimată mai corect dorința pe care o am de a scrie (cu disperări din acelea că, dacă nu stau acum jos pentru a așterne ceva pe computer, îmi pierd *uzul rațiunii* – o prezint așa ca să-i dau o tentă de umor, dar cei care trec prin asta știu că nu e nimic amuzant în a te simți deodată dornic să părăsești compania celorlalți și să intri în transa scrisului!) ca în aceste cuvinte: *Râvna pentru Casa Ta mă mănâncă.* Sunt cuvinte profetice, redau chemarea și disperarea în cazul în care nu te poți ridica la înălțimea așteptărilor. Iar așteptările nu sunt de la noi, ci din altă parte. Cineva care scrie știe despre ce vorbesc: ai impresia că este o persoană căreia trebuie să-i dai socoteală. Da, dacă ar fi după tine, te-ai mai odihni sau ți-ai mai vizita un prieten, dar e după cel căruia îi ești dator. (Cei care nu aveți obsesia scrisului să știți că sunteți fericiți. Și, evident, cei mai nefericiți sunt cei care au această trăire, dar nu-și găsesc segmentul de scriere pe care să meargă, cei care vor să scrie, dar nu știu ce, cei care au cuvintele undeva între vârful limbii și buze, dar și de și-ar pune acolo stiloul tot nu ar putea să le dea jos precum o face simplu țăranul cu paiele lui, pe care le aruncă din pod, cu furca.)

Atunci când ai loc de muncă și vrei să și scrii e dificil să găsești timp, iar dacă ai timp sigur nu ai liniște și dacă ai și timp și liniște sigur nu ai ideea… De aceea, exercițiul principal între două activități care fac parte din munca zilnică ar trebui să fie căutarea de idei, căutarea de lucruri, sentimente, idei care te compleșesc atât de mult cu importanța lor încât ai vrea să le cunoști și mai bine și le-ai dedica un studiu mai atent… o viață…

Ce este dificil la viața noastră e că nu putem să mergem la lucru și să venim acasă, unde ne așezăm pe scaune și scriem. Venim acasă și trebuie să rezolvăm toate treburile casei, apoi pe ale oamenilor casei sau pe ale omuleților casei… 🙂 Uneori, ne luăm și în plus de la serviciu, pentru că nu am reușit în cele 10 ore de trudă.

Se spune că, dacă vrei să-ți faci un obicei din a scrie zilnic, trebuie să-ți iei 10 minute în care să scrii, fără încetare, fără să-ți pese că ai greșit cuvintele, fără să te intereseze logica frazelor. Nu ești în editare. Ești în elaborare. 10 minute zilnic, fără să citești timp de o lună ceea ce ai scris. Dar după cele 4 săptămâni s-ar putea să-ți fi format un obicei. Acum, dacă 10 minute ajung pentru un obicei, cum se poate numi faptul că există posibilitatea să lucrezi de trei ori pe an, implicat, dedicat, devotat, unei scrieri?

Din 4 în 2 luni, 🙂 ai posibilitatea să dedici 30 de zile, 31, scrisului, iar între aceste perioade de așternere pe hârtie sau ecran, ai ceva vreme să citești, meditezi, culegi informații. Noiembrie, aprilie, iulie – lunile de mobilizare, când tot ceea ce ai strâns poate deveni un monolit interesant.

Nu zice nimeni că trebuie să scrii trei cărți pe an. Nu se așteaptă nimeni să faci lucruri mărețe. Dar dacă ție îți place să scrii, să știi că este cel mai bun exercițiu pentru perseverență și mai ales rezultate.

Pentru acest Camp NaNo, m-am pregătit nu atât cu materiale scrise de mine, cât cu 30 de cărți scrise de alții și citite în goană, pentru a surprinde atmosfera, stilul, modul în care conduc acțiunea, personajele – cum apar, cum sunt descrise… Uneori, mai aveam ceva în plus față de idei – propoziții, pasaje. Acum nu numai că nu am scris nimic. Pur și simplu, mi-a fost frică să scriu ceva – pentru că mi se părea că e prea mare pentru mine ceea ce-mi propusesem.

Dar cum în NaNo îți dau și sugestii cu privire la cum se procedează, am găsit un mesaj în care se cerea pentru o mai bună organizare să împarți pe capitole, să știi cam ce ai vrea să conțină fiecare… Ezitând, am reușit să am o idee despre cele 40 de capitole. Aveam în jurul meu vreo 10 cărți: trebuie să recunosc, atunci când citesc, scot ideile principale din capitol, văd câte linii directoare sunt, unde duce fiecare, unde regăsesc amănuntul acela, care este momentul în care se rezolvă tensiunea declanșată la o anumită pagină… Sigur, asta acum, pentru pregătirea de NaNo. Când parcurg o carte de dragul de a citi și aceasta îmi aparține, scriu direct pe ea ceea ce-mi inspiră. Dar nu mă raportez chiar la toate amănuntele. Pe când, dacă am stabilit că acea carte îmi place ca structură, o disec fără milă și nici nu leșin, cum mi s-ar întâmpla dacă aș fi nevoită să disec un cadavru 🙂 .

Ultima zi înainte de NaNo. Ce dețin?

  • știu ce urmăresc
  • știu câteva personaje (cât de dificil a fost să ajung la ele, nu mai zic: s-au transformat pe măsură ce îmi schimbam părerea despre ceea ce vreau să scot în evidență. De la o clasă de elevi, deci 20 de copii, au rămas 3 copii și vreo 6 animale!)
  • știu ce anume îl caracterizează pe fiecare dintre personaje, i-am găsit ticurile verbale, stilul de adresare (dar, da, nu știu numele decât pentru personajul principal)
  • știu vreo 40 de încercări la care vreau să-i supun (de fapt, nu le știu, 🙂 numai le-am așternut pe laptop și când voi deschide un nou capitol am 3 rânduri cu schiță despre ce urmăresc.

Restul este truda zilelor de iulie, când vreau să termin NaNo cu 35.000 de cuvinte. Această lună este și a teatrului în stradă pe care vreau să-l urmăresc, dar și a renunțării la plastic – iar în cadrul evenimentelor am și eu ceva de realizat cu cei mici. Este luna în care se desfășoară #smforparents17 (puteți solicita o invitație aici ) , pe 19 și în care pe 20, noi, cele care vrem să meargă bine cu educația copiilor, ne întâlnim cu #ParentingPR pentru a afla mai multe despre SEO (dacă ești interesat de lucrul acesta, poți să li te adresezi, s-ar putea să te accepte să participi!)

P. S. Despre renunțarea la plastic au mai scris și

https://www.cristinaotel.ro/iulie-fara-plastic/

https://mamicaurbana.ro/iulie-fara-plastic/

Pe cât de mult îmi place să scriu, pe atât de mult îmi doresc să existe o planetă curată. Lucrăm pentru amândouă împreună?

 

0

Camp NaNoWriMo 6 iulie 2017

Scriitori mai înceți pot scrie 800 de cuvinte pe oră, cei care au viteză la împușcarea tastaturii reușesc 1600 de cuvinte pe oră. Concluzia este că în 55 de ore se pot realiza 50.000 de cuvinte. Vă dați seama că, dacă cineva ar putea scrie 8 ore pe zi, 7 zile pe săptămână, într-o săptămână și-ar termina porția de 50.000 de cuvinte, norma de la NaNoWriMo – pentru că, în cadrul campurilor, fiecare în parte îți stabilește ținta, care poate consta în cuvinte, dar și în paragrafe, fraze, pagini etc… Nu există nicio îngrădire. Fiecare cum se cunoaște. Iulie este deci posibilitatea cuiva de a-și antrena mâna, pentru a se pregăti de NaNo din noiembrie. Despre Nano am mai scris și aici, despre experiențele mele din noiembrie și aprilie.
Limita de 50.000 de cuvinte reprezintă scheletul unei cărți. Dacă se mai adaugă 20.000-30.000, se obține un roman, în concepție americană.
Acum, trebuie să fim realiști: scrii 8 ore pe zi dacă ești secretară și ți se dictează sau găsești un manuscris și-l transcrii. Dar ca să compui la comandă 8 ore este puțin probabil. Dacă ar fi așa de ușor, fiecare dintre noi și-ar lua o săptămână de vacanță, poate cei mai ambițioși nu și-ar mai păstra locul de muncă și la lună ar scoate 4 cărți. Dar cărțile nu se scriu numai cu tastare, ci și cu ideile pe care le tastezi.
Cu alte cuvinte, mai trebuie și imaginația pe care s-o iei ca pe Clopoțica pe umărul drept și să-ți șoptească ce anume să așterni pe foaia goală.
Evident, acest aspect este cel care îi determină pe mulți să nu se înscrie sau să abandoneze proiectul de a aduna cuvinte pentru un roman: lipsă materie pentru conținut. Dar când ai găsit acest lucru din care poți să scoți ceva la lumină, este clar că te poți înhăma la NaNo. Sigur că este nevoie de o anumită tactică pentru fiecare.
…….
În ce privește romanul meu:
îmtâmplător, mi-s picat în mână o carte care seamănă bine cu ceea ce aveam eu de gând să scriu în această lună. Se mai întâmplă astfel de lucruri, bine că la mine a apărut la începutul lunii și nu pe 29, când nu se mai putea face nimic. Ce anume voi face, încă nu știu: dacă renunț de tot la poveste sau dacă voi păstra ideile principale, schimbând puțin încercările la care sunt supuși participanții.
Se întâmplă oricui, se întâmplă și la case mai mari, de ce să mă supăr eu acum pentru că am idei la fel de strălucitoare ca ale unui mare scriitor din zilele noastre?
Ei, mai e o zi și mâine.
Somn ușor – și nu uitați de joi… 13 iulie, la Biblioteca Emil Gârleanu.
12

Camp NaNoWriMo aprilie 2017

De-a lungul timpului, am fost singura din grupul meu pasionată de scris. Nu numai că nu mai scria nimeni, dar cei mai mulți mă ironizau pentru dorința de a scrie. Acum, eu un pot să-i condamn pe cei care nu pot înțelege pasiunea aceasta, pentru că eu însămi am considerat-o uneori ca un defect: ori trebuia să mă retrag din cursul unui eveniment amuzant pentru că aveam niște idei de scris, ori lăsam omul cu ideea neterminată și mă apucam să scriu pe carnețel, ce-mi trecea atunci prin minte, ori eram o povară pentru cei din jur când le pricepeam imediat gândurile – ce să faci, dacă te pui în pielea oamenilor pentru a scrie despre ei, normal că te pui și-n pielea oamenilor de pe lângă tine…

Anii au trecut, patima a rămas. Butonam într-o seară pe net și am descoperit NaNoWriMo, dar era atât de departe de România… 🙂 Nici nu-mi trecea prin cap că voi reuși vreodată să particip la un astfel de concurs. Cu trecerea anilor, s-a rezolvat să fie inclusă și România în acest program și în noiembrie 2016 am participat la primul NaNo din viață. Ce mi se pare ciudat este faptul că nu am scris nimic despre aceasta pe blog. A fost atât de important pentru mine că am reușit nu numai să particip, dar și să-mi ating ținta – am început și terminat un roman pentru adolescenți, cel de-al doilea volum din… 13, câte programasem eu, mai acum vreo 8 ani, dar nu găseam timp pentru așa ceva. Însă ideea de program, de organizare a zilelor m-a ajutat nu numai să schițez câte ceva, ci și să termin o carte de 79.544 cuvinte. (Poate vă mirați că o caracterizez prin așa ceva, dar în concursul acesta contează cuvintele – trebuie să scrii cel puțin 50.000 într-o lună. Cum am fost entuziasmată de proiect și, trebuie să recunosc, și de faptul că am fost un grup, am reușit să duc totul la bun sfârșit.)

NaNoWriMo din noiembrie a curs cam așa – vă spun că poate vreți să vă înscrieți și voi pentru noiembrie 2017 și atunci ar fi bine să aveți timp de gândire! –

  1. Ne-am întâlnit la începutul lunii, toate persoanele din București care doream să participăm la proiect.
  2. Ne-am prezentat și fiecare a vorbit despre cartea pe care vrea să o scrie.
  3. Eram foarte diferite, de la stilul de scriere la vârstă – da, eram de genul feminin toate (au mai dorit și alți doi aspiranți să participe, dar timpul și alte probleme le-au dat de furcă, așa că am rămas doar noi!).
  4. Ne întâlneam în fiecare duminică la o ceainărie, ba scriam, ba discutam, fiecare punea câte o întrebare, când avea o nevoie, cu privire la conținutul cărții ei sau când trebuia conturat un personaj, fiecare punea câte un link despre scriere pe grupul privat NaNo București.

Noiembrie s-a sfârșit. Marina a scris despre program și a pus poze aici.

Ne-am văzut de viață, grupul a rămas și am mai schimbat câte-o vorbă, după care la începutul lui aprilie ne-am înrolat în camp NaNoWriMo. Fiu al lui NaNoWriMo din noiembrie, campul este însă altfel structurat. Tu alegi cât scrii, de la câteva cuvinte, la câteva pagini sau chiar rânduri pe zi. Ideea e de organizare și de planificare, de ordonare a vieții de scriitor. Cei care reușesc să participe la tabere de scris de acest fel sunt fericiți, noi, ceilalți, nu mai prejos pentru că avem posibilitatea unei *cabine* în care ne sunt puse la dispoziție – mail, comunicarea între noi, cu oricine dintre organizatori, articole necesare pentru pornirea unui proiect literar…

A fost o experiență excelentă – dacă noiembrie m-a luat prin surprindere și abia am reușit să mă strecor, cu scrisul, pentru aprilie a fost bine că aveam deja emisiunile realizate în avans, au fost și 8 zile de pauză la lucru și, cel mai important, am fost înțeleasă și mi s-a lăsat răgazul necesar pentru a scrie.

Ieri, sătulă de scris, am zis că renunț la a mai continua cartea tocmai pentru că am stors din mine și ultima idee. 73643 de cuvinte – numărătoarea mea arăta ceva la 68.000, dar mergem pe contorul lor, nu? Îmi propusesem 50.000. Partea uluitoare la acest modul NaNo – desigur, pentru mine! – este că am încercat un alt stil decât până acum. Dacă eu scriu de felul meu povești pentru copii și comentarii sociale, de data aceasta am scris o comedie romantică, de care sunt foarte mândră. Mai țineți minte când v-am povestit fantastica aventură cu proful de scris din Australia? Ei bine, am luat cursuri special să văd ce implică *romance*, nu puteam să mă apuc de ceva fără să fiu instruită. Aceasta-s eu!

Povestea mea nu se încadrează în stilul romance, după anumite criterii întâlnite în cursurile respective, dar în altele, da. Deocamdată stă la dospit: mi s-a întâmplat ca în urmă cu mulți ani… Am vrut să țin Postul de Crăciun, mâncând un singur compot de piersici pe zi, de 800 gr.

40 de zile am făcut lucrul acesta, iar, după încheierea postului, 7 ani nu am vrut să mai aud de compot de piersici. Mi se făcea rău când auzeam cuvântul piersică, în schimb acum a redevenit preferatul meu.

Niciun exces nu e bun, nici chiar cel de litere și cuvinte. Mi-am dorit eu să fiu doar o mână care scrie, dar se pare că și ceea ce-ți place mai mult devine plictisitor, când exagerezi.

Pe Sii Kei, șefa NaNo București, o găsiți pe blogul ei. Despre Marina Costa am scris aici. Scriind, o puteți descoperi pe blogul personal (incitant și inedit) – aici. Dar și ca admin la http://beforethemast.jcink.net/ – încercați!!!

Dacă sunteți interesați de scris, încercați și-un NaNo… Un alt pui de-al lui va mai fi în iulie.

Camp-2017-Winner-Profile-Photo