3

24 de povești în așteptarea Crăciunului

🙂 Nu faptul că abia acum am strâns bradul de la Crăciun mă face să citesc astfel de povești, ci CampNaNo aprilie 2018. A început pe 1 aprilie și durează până la sfârșitul lunii – sau, dacă-ți atingi ținta fixată mai devreme, exact atunci când hărnicia ta pune punct proiectului. Eu mi-am dorit multe de la această perioadă, dar când am realizat că sunt cam multe zile libere de la lucru, pe care normal că le petrec alături de familie, mi-am dat seama că nu se poate scrie! Poți cel mult citi. Din 100 de pagini câte credeam că voi realiza, am lăsat cifra destul de provocatoare de 45 și decizia de a citi cât mai mult despre iarnă căci, da, cartea pe care vreau s-o scriu este cu povestiri pentru anotimpul ultim al anului.

De când cu Metoda de educație daneză și descoperirea că poveștile lui Andersen erau triste – doar editurile din prezent le-au mai fardat, altfel plângeam la toate! – privesc poveștile cu circumspecție. Bine, bine, îi pot învăța pe copii – dacă sunt dureroase! – despre faptul că viața nu e mereu dulce, dar nu le dau și altfel de simțăminte? De inadecvare, de inferioritate?

O să dau un exemplu de poveste care m-a oripilat: Legenda Sfântului Nicolae. Un măcelar primește la ușa lui 3 copii pe care *îi omorî, îi sără ca pe hamsii și-i puse la păstrare în putină*. Sfântul Nicolae, peste 7 ani, se duce în vizită la măcelar și-i zice insinuant că ar vrea să mănânce niște pastramă păstrată în putină la saramură… Când acesta dă să fugă, i se spune *Greșeala recunoscută e pe jumătate iertată! Căiește-te și Dumnezeu te va ierta!* Apoi cei trei copilași sunt aduși la viață. De atunci, la copiii buni vine Sfântul Nicolae, protectorul copiilor cuminți, cu dulciuri și daruri, iar la cei neasultători vine Moșul cu nuiaua și *seamănă ca două picături de apă cu un măcelar!*

NU, chiar nu știu de ce trebuie să spun așa ceva copilului meu (bine, nici nu am copil mic pe care să-l îngrozesc în acest fel, dar oricum nu aș vrea să spun nici copiilor dușmanilor mei așa ceva 🙂 )…

Trec peste poveștile ciudate, care sunt vreo 6. (Din 24. Unii terapeuți consideră că poveștile, cu cât sunt mai pline de momente de groază, cu atât sunt mai bune pentru a-i dezvolta pe copii. Fiecare are dreptul să asculte de acești terapeuți sau să nu-i ia în seamă!)

Mă opresc la o poveste din folclorul rusesc: Mănușa cu un deget. Vin pe rând și găsesc adăpost în această micuță mănușă – un șoricel, o broscuță, un iepuraș, o vulpe, un lup și un urs… Haideți, nu-mi spuneți că nu vă distrați când vi-i imaginați pe toți în aceeași mănușă de copilaș… Oricum, ideea e că li se mai adaugă cineva… Și ce se întâmplă e de domeniul … realului… Merită știută! 🙂

Reclame
4

Camp NaNoWriMo 17 iulie 2017

Îți propui ceva și nu ai timp? Adică nu reușești să scrii cât ți-ai dori sau cât ai crezut că vei scrie? Măcar citește. În ce mă privește, am scris ceva, am citit mult, dar cel mai mult m-a impresionat stilul lui Rodari în Aventurile lui Cepelică. Este genul de carte pe care o recomand copiilor oricât de mici ar fi, dar și celor mari, care vor să-și șlefuiască stilul. Are un umor mucalit, folosește toate simțurile cititorului pentru a-l introduce în atmosferă și, dacă vrei să înțelegi naivitatea copilăriei și să o păstrezi ai nevoie de o astfel de carte cu un astfel de subiect – astfel abordat! 🙂

 Amanda Lovelace:

If you’re ever having doubts about the quality of the day’s writing, remember that no piece is ever perfect the first time around. I mean, that’s the whole reason editing exists! Worry about getting your marvelous ideas onto paper first and then worry about going back in with the red pen to tighten them up.

Go back and read a scene, passage, or chapter you wrote that you absolutely love, the one you’re most proud of. Remember what it felt like when those words all clicked into exactly the right place. Remind yourself that, while your writing won’t feel this easy all the time, you know that you can get the rest of your draft to this level with a little time, patience, and editing.

2

Camp NaNoWriMo 16 Iulie 2017

Sunt puține cărți prin bibliotecile de stat care să mai aibă izul trecutului – și când spun asta mă refer la cărțile de până în Revoluție. Deși erau interesante și, culmea, ceva mai realiste (trebuie să recunoaștem că ceea ce văd azi copiii la televizor sau urmăresc pe jocurile lor nu are nimic de-a face cu pregătirea pentru viața care-i așteaptă, în schimb acele cărți aveau un fel de-a aborda viața reală care te făcea să fii curios pentru ce va fi când vei fi mare.)

Pentru că nu am găsit dintre cărțile preferate ale copilăriei, am ales una de Basme – Vladimir Colin. Da, știu, există cărți de basme atât de frumos colorate încât nu se desprind degetele copiilor de ele și le cer, le cer, le cer, pentru ca apoi să vezi că ditamai editura a lăsat greșeli peste greșeli în text. Cum se face că în 1979, editura Ion Creangă nu a îngăduit nici lipsă de litere, nici agramarea vreunui editor?

Cartea despre care vorbesc eu este cea care conține două rânduri de Basme – cele din 1953 și Basmele omului din 1958. Îmi place informația pe care o conține una dintre primele foi: Pentru scrierea acestor basme, autorul a folosit motive caracteristice folclorului din patria noastră.

În general, nu recomand basmele. Acesta este principiul meu – basmele îmi par penibile (da, știu, unii le folosesc drept povești vindecătoare, considerând că arhetipurile vor vorbi foarte clar copiilor cu probleme emoționale care le vor asculta sau citi – e ok, putem avea păreri diferite!). Dar basmele lui Colin intră în altă categorie. Sunt cu mult deasupra basmelor altor popoare și la fiecare idee pe care o abordează chiar îți dau aripi. Da, efectiv, te învață să trăiești sau să te ferești de anumite lucruri pe care tu le-ai putea considera atrăgătoare. Cu basmele lui Colin chiar că aș defila fără să mă rușinez.

Consider că un părinte sau un adult care ia acest volum în mână a făcut o investiție în dezvoltarea personală, dar și în cea emoțională. N-ar fi rău dacă v-ați face timp să le citiți – o poveste pe seară ar însemna să le terminați deja într-o lună (deși sunt sigură că nu v-ați opri la una, mai ales că nu sunt nici lungi și nici plictisitoare!).

Spor la citit.

…….

Și-acum să vedem ce mai facem cu Camp NaNo iulie, de care trebuie să ținem cont pentru că a trecut de jumătate.

Poet Amanda Lovelace *Feeling insecure about your writing? From time to time we all think that our poems aren’t good enough, aren’t original enough, or aren’t enough like the work of a particular poet we admire. Don’t worry—your writing voice will develop over time with a combination of patience and practice. If you ever find yourself comparing your writing to the writing of someone else, keep in mind that the reason why those writers are so beloved is because of their unique take on things. We need your voice, not somebody else’s. Push the limits and do something you’ve never seen done before!


  • Follow @NaNoWordSprints on Twitter for daily writing sprints, prompts, and community throughout the month of July.
  • Want to contribute to the NaNoWriMo blog? Fill out this form to let us know what kind of blog posts you’d be interested in reading or writing!

Today’s Writing Challenge

Think about how your writing voice has changed since you began writing—then, try writing in the voice of Past You. Growing older, trying new experiences, and learning more about writing can all be factors that influence your voice. For example, you could write a chapter in the style of an elementary school diary entry, or look up an old writing assignment and use it to draft your project.

………

Prin folosirea acestor sfaturi pe care le primește orice persoană *înrolată* în scriere la camp NaNo, am vrut să vă arăt că aveți pe cineva care vă poate înțelege sentimentele, atunci când scrieți și nu vă aveți de partea voastră nici măcar pe voi, cu pretențiile voastre. Poate aveți nevoie de un grup, de ceva din exterior. Nu ezitați să-i contactați pe cei de la NaNoWriMo din România.

2

Camp NaNoWriMo 11 iulie 2017

Eu, cu toate proiectele lui iulie, sunt absolut copleșită de treabă. Scriu, dar îmi dau seama că nu așa cum ar fi trebuit dacă eram undeva departe, să nu fi auzit o muscă. În plus, îmi dau seama că într-un camp trebuie să intri cu câteva lucruri bine stabilite:

a. care-ți sunt personajele (mie îmi plac mai mult și cred că ar trebui să renunț la vreo 3 – nu mă lasă inima)

b. unde duce povestea (a mea nu mai poate duce unde intenționam eu pentru că există o carte cu o astfel de idee. Deci trebuie să schimb ținta.)

c. care sunt motivațiile pentru care personajele rămân în joc? – unele nu sunt atât de puternice încât să le îngăduie acestora să se supună la atâta trudă la câtă urmează să le articulez

d. fiul meu îmi spune că e nevoie de o gașcă pentru ca să placă o carte. Iar eu i-aș trimite doi câte doi. Gașca nu s-ar regăsi. Aș merge pe mâna lui, că e mai de vârsta celor ce citesc.

Ei, dar mai e până pe 31. Timp să-mi fac pentru că inspirația va veni.

Cât despre ajutorul NaNo, unde vă invit din tot sufletul să vă înscrieți, dacă nu pentru acum, măcar pentru noiembrie, să o urmărim pe

Poet Amanda Lovelace

Maya Angelou once said, “There is no greater agony than bearing an untold story inside you.” Sometimes the story you most need to write is also the one that most scares you—and that’s all the more reason to write it.

Poetry is one of the only places where you can free your thoughts without restriction. So, battle the monsters in your closet and craft a beautiful poem from their remains. You will thank yourself for your kindness later.

Have you ever overcome a fear by tackling a story that scares you?


Camp Goings-On

  • Join a Virtual Write In. NaNo Interns Maddi and Emily will be leading weekly Virtual Write-Ins all this month. Join our next VWI tomorrow, Wednesday, July 12, at 1:00 pm PDT.
  • Don’t forget that you can change your goal. Your Camp NaNoWriMo goal should be working for you, not the other way around. If you’re feeling discouraged by a seemingly unreachable goal, it’s ok to make it more manageable. Learn how to change your goal.

Today’s Writing Challenge

If you’re feeling stuck, take a break from working on your project and write something different for a little while. One of the best ways to figure out what’s holding you back is to journal about your day. Write about the good things that have happened, the frustrations you’re experiencing, and the interactions you’ve had with other people. At the very least, you can take your real-life experiences and re-work them to include in your story.

0

Camp NaNoWriMo 10 iulie 2017

Fără a rămâne în urmă cu numărul cuvintelor, trebuie să recunosc, nu mai reușesc să ajung la nicio concluzie cu povestea pe care doream să o aduc la viață. Seamănă prea mult cu Biblioteca Domnului Lemoncello și are prea puțin din Formidabilul Freak, pentru a mai avea curaj să mai cred în talentul meu 🙂 . Așa apar întrebările și așa se înfiripă neîncrederea. E totuși timpul pentru încurajare.

Poet Amanda Lovelace

Experiencing a bout of writer’s block? All poets (and artists of every kind!) get stuck every once in a while, even the greats. Whenever my inspiration well runs dry, I take a step back from writing about my own life experiences and try to find inspiration elsewhere.

Don’t forget: Poetry can be about anything, and you can find poetic beauty in every kind of writing. Instead of writing from your own perspective, try writing a poem or passage from the point of view of someone—or something—else. Your creative juices will be flowing in no time.

0

Camp NaNoWriMo 9 iulie 2017

Ideile pentru a schimba ceea ce ți-ai propus pot veni în cele mai ciudate moduri. Spuneam că mă tot învât în jurul cozii și personajele vorbesc, vorbesc, dar nu acționează. Trebuia să pornesc la drum, da? Trebuia ca un motiv serios să-l țină în priză pe eroul principal pentru că altfel, la cât de dificile sunt încercările, ar avea de făcut două lucruri:

  • să fugă fără să se mai uite înapoi
  • să-și batjocorească instructoarea, executând exact inversul decât ceea ce-i cere ea.

Da, ce anume ar trebui să determine un răsfățat să se supună unor chestii deloc plăcute? Am căutat între amintiri, am privit chipurile oamenilor (eram într-o sală publică, unde ne cunoșteam în proporție de 90%) și deodată un râs de copilaș s-a auzit. Probabil că era ca un pachet în care îmi fusese livrată informația ori un cornet din care a ieșit ideea înșurubându-se în mintea mea.

Inspirația nu vine numai la birou. Poate fi adusă (de) oriunde. Copilul acela nu va ști niciodată din ce zbucium intens m-a salvat.

🙂 Și nici nu cred că-l va interesa. 🙂 Și sunt convinsă că nu i se va părea că a făcut mare lucru, cu atât mai mult cu cât nu a fost intenționat. Deci Cineva de dincolo de el a lucrat la rezolvare.

Astăzi author Maurene Goo ne ajută să descoperim un instrument important pentru organizarea timpului de scriere. Nu aveți altceva de făcut decât să vă înscrieți pe site (ultimul link) și veți beneficia de el.

This year, I finally had to draft an entire novel for the first time in my life. Gone were my casual word count goals. I had to finish this thing. Luckily, one of my writing pals, fellow YA author Morgan Matson, introduced me to my now-favorite writing trick: The 30-minute sprint (similar to the Pomodoro technique).

You write for 30 minutes, then take a 5-10 minute break. It’s just enough time to get some words down, but feels bite-sized and totally doable. The little break is a dangling carrot, too. I drafted my entire novel this way and it was incredibly helpful.

 

Try doing some 30-minute writing sprints with a break in between. You can use the NaNoWriMo Word Sprint tool to keep track of your time, or even create a group Word Sprint with your friends and writing buddies!

Succes.

0

Camp NaNoWriMo 7 iulie 2017

Fiecare scriitor cu programul lui; în care intercalează scrisul! Cred că sunt foarte puțini care au șansa să trăiască doar din scris. Și îi bănuiesc de mare tristețe, dacă nu ies și ei la o ciocnire cu mulțimea în autobuz (de unde să-ți iei personajele 🙂 ), ori de o mare singurătate, dacă nu au colegi pe care să-i întâlnească zilnic.
Poate că minunatele personaje sunt interesante, dar, vorba Angelei Similea, *dar viața, dar viața, noi cum ne-o trăim?* .
V-ați alcătuit vreodată propriile citate despre ce înseamnă să scrieți și cât de mult înseamnă aceasta pentru voi, indiferent de locul de muncă pe care îl aveți?
„Today I abandon old habits, procrastination, overwhelm, and self-sabotage in exchange for new, more positive habits, consistent action, acceptance, perseverance, and self-love.”
Author Heidi Heilig
Have you eaten lately? Rested? Taken time to relax and let your mind wander? Sometimes we get so focused on putting words on the page that we forget to take care of ourselves. But remember, those words come from inside you, and if you’re empty, you’ll have a very hard time trying to be productive!
Prepare your writing ritual. When are you most creative? Are you a morning person? Do you feel the words at your fingertips after you’ve had a cup of coffee? Figure out what helps to put you in a productive head space, and make sure to get your affairs in order for this Saturday.