2

Septembrie fără zahăr, ziua 5

Pentru cine nu știe, sunt îndrăgostită de bufnițe – de la cele reale, la cele de jucărie sau desenate. Pentru cei care nu mă cunosc: am o cutiuță întreagă plină de nasturi în formă de bufniță, de toate culorile și formele. E o *cutiuță*, dar are cel puțin 70 de bucăți 🙂 . Mi-am propus ca de câte ori simt nevoia pe zi să mănânc ceva dulce – și dacă aș avea o bomboană lângă mine aș mânca-o!!! 🙂 – să scot o bufniță de la locul său și să o pun pe masă, lângă mine, la locul unde mă aflu în acel moment. Un fel de:

Nu-i așa că tu nici nu-ți dai seama cât de mult ai băga în tine, dacă ar fi posibil să posezi o fabrică de ciocolată?

Am făcut acest experiment dintr-un motiv foarte simplu: *ciugulitul* poate fi numit oricum, dar prietenul omului, în niciun caz. Iar ciugulitul de *ceva bun* (a se citi: cu zahăr) – cu atât mai puțin îți este aliat.

La cât se ridică dorința mea de dulce într-o zi, începând de la trezire, plecat de acasă, călătorit în autobuze, metrou, stat la birou, mers în oraș, întâlnit cu prietenii, a, da, să nu uit – mersul la mall, la film (da, da, acolo se ronțăie vârtos, mai ales că, și dacă nu-ți permiți să cumperi scumpeturile lor de la intrare, iei de la magazinele de alături de mall un săculeț cu ciocolată, bombonici, ruladă, drajeuri etc)… ???

Am fost eu, cea obișnuită, adică, fără să mă rețin – când am văzut cât începe să se adune sau fără să exagerez, doar stimulată de ideea de a ajunge la o cifră năstrușnică. Am simțit imboldul, am știut că am posibilitatea să ronțăi – am făcut-o 🙂 (mă rog, am simulat, da? 🙂 ).

Cât oare s-a strâns la sfârșitul zilei?

35 de bufnițe colorate mă priveau zâmbitoare. Acelea ar fi fost bucățele de ciocolată, jeleuri, mini prăjiturele, cornulețe, lingurițe de gem… orice altceva mi-ar fi căzut în mână. În mână pentru a ajunge în gură. În gură pentru a-mi crește glicemia.

Acum, nu zice nimeni că, dacă te duci la munte, trebuie să stai departe de o ciocolată – :-). Nu zice nimeni că nu trebuie să mănânci nimic dulce. Dar faceți un joc de acest fel și descoperiți dacă mâncați ceva dulce sau (ca mine) balotați ceva dulce.

Varianta jocului, pentru cine nu are bufnițe sau e prea serios pentru a-și lua cutia cu bufnițe de acasă sau prea comod:

Purtați o foaie de hârtie și rupeți bucățele din ea, de câte ori ați *crănțăni* ceva… Sau – asta pentru un impact mai mare – luați o trusă de ace cu gămălie alături de voi și (nu, nu vă cer să vă înțepați, de câte ori simțiți nevoia! 🙂 ) extrageți din ea câte un ac pe care îl înfigeți într-o perniță specială (în formă de inimioară sau ce-o mai fi 🙂 , da, de bufniță! 🙂 ). Apoi uitați-vă cum ar arăta stomacul vostru, dacă ați da curs *ronțăitului* permanent de zahăr. Ronțăitului la impuls. Ronțăitului de răsfăț. Ronțăitului pentru că există în casă destule bunătăți sau le primiți pentru un serviciu pe care-l faceți.

Gata cu *chiț-chiț* din mine. 🙂

La final am să vă las câteva articole care vorbesc, în alt fel, despre această idee: #SeptembrieFărăZahăr.

  1. Scap de dependența de dulce

2. Aleg bine din iubire de sine

3. Amintiri din copilărie, cu zahăr

4. Zahărule nesuferit

5. O provocare

Începe să-mi placă să lupt cu mine însămi și e posibil pentru simplul fapt că am început să conștientizez automatismele.

Succes tuturor.

4

Septembrie Fără Zahăr – ziua a doua

Primul gând când mă trezesc dimineața este la ciocolata mea fierbinte cu fulgi de porumb. Gata, ciocolată cu fulgi de porumb. Cum fulgii sunt cei mai simpli, rămâne pe listă, la pasiunea mea renunț. Ei și? Aveam o pasiune fantastică pentru cafea – dar nu pentru că îi adoram gustul, ci pentru ca să întorc apoi ceașca și să mi se ghicească în ea. Am renunțat acum 26 de ani la cafea – și pentru sănătate și pentru că nu mai voiam să am de-a face cu spiritismul.

Ei, dar acum vorbim despre #SeptembrieFărăZahăr.

Este important să explici de ce vrei să te lași de zahăr? Cui să explici?

  1. Am cunoscut persoane care mi-au spus că n-ar pune gura pe ceva dulce. Acestora chiar nu ai de ce să le dai informații cu privire la schimbarea pe care vrei s-o faci. (Hei, cei care sunteți ca mine și muriți după dulciuri, să știți că cei mai mulți dintre cei care nu vor dulce așa s-au născut. Foarte puțini luptă cu dorința. 🙂 De fapt, dintre cei pe care îi știu eu, niciunul nu este încântat de amandină și luptă să n-o mănânce. Dimpotrivă: nici nu știe ce e aceea. Pentru că nu intră în cofetărie. Așa că, dacă vă gândiți să vă schimbați stilul de la plin de zahăr la fără zahăr, sunteți absolut originali, nu sunteți unii dintre milioanele care fac asta… Lumea nu luptă cu propriile pofte; din păcate!)
  2. Am prieteni care, ca și mine, mergeau și aruncau privirile prin fiecare bucătărie: ceva bun nu aveți? Acum nu mai ronțăie nimic dulce și nu au nevoie de convingere: o boală i-a determinat să se lase de tot ce conține zahăr. Le-au spus doctorii: Dacă mai pui așa ceva în gură, s-a terminat cu dumneata! Apăi, ce-a zis doctorul, lege a rămas. Da, terminau înainte ciocolată după ciocolată și 4 cutii cu bomboane, dar acum se uită la ele (și la ciocolată și la bomboane) și ridică din umeri: *Voi nu existați*. Și așa este: când pui viața mai presus de plăcere, poți renunța la ceea ce-ți face rău.
  3. Cum să le spui celor care au descoperit că e mai gustos un dulce din fructe decât zahărul? Ce rost are? Ei deja știu. Sigur că mă refer la cei care-au dat de raw vegan căci buzunarul le permitea să se atingă de el… Pe ei chiar nu-i atinge campania #SeptembrieFărăZahăr, ei o au în sânge 🙂 🙂 :-).

Ei, ideea e că la mine au trecut două zile și nu am mâncat prăjituri și zahăr sub nicio formă dăunătoare. (Struguri am mâncat și nu mă simt vinovată; la mine problema e cu ceea ce-i industrial, nu cu ceea ce se coace pe câmp!)

Să fie tot așa, la toți și în fiecare zi.