1

Universul trăirilor emoționale – ghid de autocunoaștere (Monica David)

Era o știre prin ziare despre faptul că muzica tristă este, culmea, un mod în care unii oameni se pot ridica din necazul prin care trec. Dar nu e vorba despre orice fel de om – ci despre cei empatici. Se pun în situația tuturor și trăiesc propria lor viață într-o asemenea identificare încât, deși simt emoții negative, se dezvoltă. Acești oameni (faceți parte dintre ei?) sunt împinși înainte de ceea ce pe alții îi doboară, de ceea ce pe alții îi aduce la depresie.

Secretul stă în empatie.

Uneori, când suntem triști și vedem oameni zâmbind pe stradă, pentru că nu înțelegem de ce ar avea aceștia motiv de veselie, considerăm că … au o problemă psihică. Fără să ne gândim la faptul  că starea de bine se vede pe chipul celorlalți așa cum se simte disperarea în replicile noastre tăioase.

Da, știu, discuțiile acestea despre simțăminte îi obosesc pe cei mai mulți dintre noi. Închidem o carte care vorbește despre ele, schimbăm canalul dacă este un film care ar putea să ne răscolească, ridicăm din umeri cum că nu avem timp, dacă ne roagă cineva să-i ascultăm povestea…

Unii ajung să se cunoască dacă stau de vorbă cu un psiholog. Eu știu persoane care merg de ani de zile la psiholog și tot cu tarele acelea au rămas. Vina psihologului? A clientului? Ce mai contează? Cert este că pacientul rămâne fără bani și specialistul, chiar dacă-și umple contul, are un gust amar că nu reușește să încheie odată cazul respectiv.

În același timp, oameni care citesc o carte reușesc să înțeleagă despre ei și să depășească lucrurile care-i țin pe loc. Alții fac asta printr-un joc.

O carte? Un joc? Nu sunt deloc superficială.

Ați văzut ghidul de autocunoaștere Universul trăirilor emoționale, creat de Monica David? Te apropii mai ușor de tine, te cunoști fără să te simți agresat, pentru că totul vine foarte simplu, ca într-o joacă de copii. Ai o cărticică mică, mai mică decât podul palmei. Pe lângă ea, 48 de carduri ilustrate.

Cum spui despre oamenii scunzi esențe tari în flacoane mici, așa poți spune și despre această comoară – un simplu pas spre mine, o transformare uluitoare.

Monica David, psiholog și psihoterapeut, folosește citatul lui Brene Brown pentru a ne provoca să acceptăm să vorbim despre logica universului emoțional: Vulnerabilitatea nu este despre a pierde sau a câștiga. Ci despre curaj. Este despre a te arăta și a te lăsa văzut atunci când pierzi controlul. Vulnerabilitatea nu este o slăbiciune, ea reprezintă însăși sursa curajului.

Nu cere nimeni să te expui înaintea celorlalți. Începe cu tine însuți, învață să te cunoști, să te înțelegi și apoi vei putea să stai de vorbă cu cei care te pot înțelege, după care vei face față și ironiilor celor care nu te suportă.

Dacă sunteți greu de apucat, ca o oală fierbinte, folosiți o mănușă de protecție pentru început – ghidul de autocunoaștere.

În Universul trăirilor emoționale poți păși, simțindu-te în siguranță, apoi vei ști care e următorul pas pentru a accepta suferința și pentru a înțelege suferința celorlalți.

2

Numără stelele – o poveste din Copenhaga

Cartea apărută la editura Arthur este una dintre cele care formează caractere. O carte care vorbește despre trecutul în care copiii aveau curaj și  tinerii își dedicau viața unei cauze. Scriitoarea Lois Lowry are 30 de cărți pentru cei *în formare* și declară că îți măsoară succesul ca autor prin capacitatea de *a-i ajuta pe adolescenți să-ți răspundă la întrebările cunoscute de viață, identitate și relații interpersonale*. Având cărți pe lista programei obligatorii sau 🙂 fiind interzisă în școli, nu se prea sinchisește de aceste atitudini pe care la au cei cu răspundere în educația copiilor pentru simplul fapt că a îmbunătățit relațiile umane ale celor care i-au citit cărțile.

Familia daneză care este personajul principal al cărții are trei fete – o dată pentru că fata cea mare Lisa se află în viață, a doua oară pentru că, deși Lisa moare, o iau la ei pe Ellen, evreica pe care o urmăresc nemții (totul se desfășoară în timpul ocupației naziste!).

Regele iubit al Danemarcei – Christian al X-lea – mergea pe stradă în fiecare dimineață și germanii nu au reușit să-i facă pe danezi să nu mai aibă sentimente pentru el. Mai mult chiar – copiii credeau că, dacă se uită regele în ochii lor  sunt speciali  pentru totdeauna căci însuși regele i-a salutat. Pe de altă parte, în timpul plimbării de dimineață, un neamț a întrebat: *Cine e omul care merge călare?* Aflând că este regele, s-a interesat unde-i este garda de corp. Încercați să ghiciți răspunsul – *Toată Danemarca este garda lui de corp.* Da, sună bine. Pe de altă parte, același rege a cerut să fie distrusă flota navală a țării, pe măsură ce se apropiau trupele germane – decât să preia nemții vasele pentru folosul propriu, mai bine fără ele! Era oare trist regele pentru că a pierdut flota? Dimpotrivă, era mândru…

Cum e cel de la conducere așa sunt și cei pe care-i conduce. 7000 de evrei au fost ajutați de danezi să ajungă în Suedia, țară în care germanii nu conduceau și pe care nici nu au abordat-o pentru a o supune. Cum anume au reușit unii dintre ei să ajungă în țara libertății povestește Lois Lowry, folosind mărturii ale unei prietene care a trăit în acea vreme.

O carte despre curaj este o carte pe care ar trebui să o citească nu numai cei mici, care se vor forma gata să-și asume responsabilitatea pentru cei din jur, ci și părinții lor, care au cam uitat să țină cont de nevoile celorlalți, ajungând să se gândească doar la ei înșiși și ai lor.

Lectură plină de folos!