2

Pentru când durerea bate la ușă

Râdem noi, glumim, dar când ne așteptăm mai puțin vine un diagnostic. Țin minte când mama a fost nevoită să se întoarcă din Suedia pentru că doctorul i-a spus: *Aveți cancer*. Și-a zis: *Cum să mor, mamă, departe de casă? Trebuie să vin acasă.* Nu, nu a murit pentru că lupta cu cancerul are și sorți de izbândă în mai multe situații:

  • dacă lupți
  • dacă folosești și oferta medicală și alte idei naturiste (nu numai una dintre ele!)
  • dacă ai un scop pentru care să te ții cu dinții de viață
  • dacă te rogi
  • dacă nu ți-ai terminat misiunea pe pământ
  • dacă l-ai descoperit la timp
  • dacă nu dai înapoi de la a crede în minuni

Ultimii ani mi-au fost marcați de prieteni bolnavi de cancer. Ultimul caz m-a topit. De 10 ani, cel mai vesel coleg al meu așteaptă să devină tată. Acum, când soția mai are 7 luni până să nască gemenii, el face chimioterapie pentru că are o boală agresivă. (Da, aș zice eu, așa, deodată, ca una care a trecut pe la multe spitale pentru a îmbrățișa bolnavii, orice necaz ai avea, dacă ești sănătos, fă-ți suferința să tacă și bucură-te de viață.)

Unora dintre noi li se întâmplă lucruri rele și cei mai mulți nu știu ce se întâmplă în spatele acestor nenorociri. Specialiștii spun că doar 25 % dintre cancere au drept cauză stilul de viață neglijent, 5 % sunt genetice, celelalte 70 % lovesc aleatoriu, neexistând o explicație coerentă pe care să o oferi sărmanului pacient care poate a trăit mâncând sănătos, fără să fumeze sau să se atingă de alte droguri. O posibilă explicație pentru lupta aceasta crâncenă în care suntem implicați cu toții din momentul în care ni se pune un diagnostic dureros este următoarea întâmplare:   

Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi* de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s-a înfăţişat înaintea Domnul. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns* Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el*. Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană* şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. El se ţine tare** în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l pierd† fără pricină. Şi Satana a răspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui.

Dar ia întinde-Ţi* mâna şi atinge-Te de oasele** şi de carnea lui, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.

Domnul* a zis Satanei: „Iată, ţi-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa. Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa* piciorului până în creştetul capului. Şi Iov a luat un ciob să se scarpine şi a şezut pe cenuşă*

Nevastă-sa i-a zis: „Tu rămâi* neclintit** în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu şi mori! Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce, primim* de la Dumnezeu binele şi să nu primim şi răul?” În toate** acestea, Iov n-a păcătuit† deloc cu buzele lui.

Aș dori ca, după ce am intrat în intimitatea acestei scene, să scoatem ideile principale pentru că ele ne pot fi de folos în momentele în care noi sau cineva drag trecem/trece prin asemenea situații:

  1. discuțiile dintre Dumnezeu și fiii Săi sunt frecvente și sunt convinsă că de cele mai multe ori ele se ocupă de binele nostru;
  2. fiii lui Dumnezeu au venit și s-au înfățișat înaintea Lui… și a venit și Satana. Într-un fel, pare că unii fac parte dintr-o categorie, în vreme ce Satana face parte din alta, însă chiar și așa: de vreme ce are acces în incintă împreună cu ei demonstrează că Satana este acceptat, așa cum orice om deosebit lasă să fie în jurul său chiar și dintre cei mai puțin de treabă, special pentru a-i întoarce pe calea cea dreaptă. Așa cum într-o școală sunt pe lângă cei buni și derbedei, într-o familie sunt pe lângă cei iubitori și cei ce strică bunul ei nume.
  3. Dumnezeu i se adresează lui Satana, pentru că știe că el se plimbă, el cutreieră – aceasta este o lecție pentru noi. Niciunul nu este scutit de prezența celui rău pentru că se află pe vreun vârf de munte sau ascuns pe vreo insulă, ori după vreo stâncă la mare. Satana cutreieră și încearcă să debusoleze pe oricare dintre noi.
  4. Dumnezeu Se laudă cu ceva în acest univers. Nu cu perle, nu cu bogății, nu cu ceea ce are și noi nu vom avea niciodată, ci cu oameni ca Iov. Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. El se ţine tare** în neprihănirea lui şi tu Mă îndemni să-l pierd fără pricină.” Poate că ar trebui să citim această caracterizare în fiecare dimineață, atunci când plecăm spre locul de muncă pentru a ne reaminti să fim asemenea lui Iov, pentru că doar un astfel de om este bucuria lui Dumnezeu și mai ales un astfel de om se pune în postura de a fi apărat de Dumnezeu, indiferent prin ce va trece…
  5. Satana este impertinent și cere îmbolnăvirea omului până la pragul de pierdere a vieții. Spunem greșit: *dacă Domnul a vrut așa…* *O vrea Domnul să-i aibă la El pe cei mai buni… * Greșit, fals… Cel care se joacă de-a haideți în gașca mea este Satana. Să înțelegem astfel cine ne e dușmanul și cum se desfășoară lucrurile.
  6. Durerile fizice de multe ori vin asupra noastră îngăduite de Dumnezeu, dar se are în vedere vindecarea noastră holistică. De aceea, când suntem năpădiți de o boală pe care nu am adus-o noi asupra noastră prin neglijență sau impertinență, ar trebui să avem încredere în ceea ce va veni, pentru că minunile sunt specialitatea lui Dumnezeu. De multe ori cedăm nervos și atunci boala se poate manifesta mult mai puternic, dar credința într-un Dumnezeu care e gata să ne salveze, să ne vindece este adevărata, singura cale prin care ar trebui să acționăm.
  7. Dacă aveți în jur persoane care vă descurajează încercând să vă ațâțe, să vă stârnească împotriva lui Dumnezeu pentru ceea ce este în viața dv, amintiți-vă că atitudinea cea mai potrivită este – nu primim numai binele, ci și răul pentru că El chiar știe cum să-l extragă din mâna noastră. Îl va lua mult mai repede decât ne imaginăm noi, dacă avem încredere în El, în schimb, dacă nu ne raportăm la El, rămâne singuri în fața vitregiilor vieții.

Acestea fiind zise, meditați asupra adevărurilor ce se află în spatele unei nenorociri care se abate asupra dv sau a unor prieteni. Spun asta pentru că m-am săturat de toate bolile prietenilor mei și, mai ales, pentru că cei mai mulți dintre ei au învins, iar doctorii le-au spus: *Mare v-a fost credința. Nu am crezut că scăpați.*

0

Îi lași să aleagă?

Poate că uneori îi mai lași pe cei din familie să aleagă între două lucruri cu care ești de acord. Dar dacă ei înclină spre unul singur – și acela nu este dintre cele pe care le vrei tu? Reacția ta care este? Și cât de vehement ești? Asculți argumentele lui?

Eu recunosc: multe dintre alegerile mamei mele m-au agasat și mi-am spus punctul de vedere foarte vocal, aceasta pentru că am avut sentimentul că, prin suferința pricinuită de alegerea ei din copilărie, de a ne ține lângă un asemenea tată, mi-am câștigat dreptul de a o struni – pentru că, da, nu știe cum e mai bine să trăiești, doar mi-a demonstrat atunci – și la fel va fi mereu!

Mama e genul de om care cheltuie aiurea – și eu sunt la fel, dacă luăm în considerare faptul că investesc în jucării, deși chiar și copilul meu se apropie de majorat (cu atât mai mult eu ar trebui să fiu matură, nu?) și în cărți. Probabil când strigam la mama pentru că făcea o anumită achiziție, strigam 89% pentru mine, ca să aud, să mă văd în ea și să mă potolesc.

Țin minte că am încetat să mai am pretenții să aleagă bine (adică așa cum vreau eu 🙂 ), chiar dacă într-adevăr alege rău 🙂 , atunci când mi-a spus, șoptit: *Dar eu nu am avut niciodată așa ceva* – și depășise 60 de ani. Sau a recunoscut, tot așa, șoptit: *Ție nici nu pot să-ți spun ce mă bucură că mereu mă critici.*

Să sărim peste criticat 🙂 , să ne întoarcem la *eu nu am avut niciodată așa ceva*. Sigur că este singurul motiv pentru care putea să mi se înmoaie inima. Pentru că și eu îmi cumpăr jucării zâmbitoare pentru că în copilărie am înclinat spre citit și pentru că nu aveam jucării, pentru că banii se duceau în altă parte (a se observa ce ploaie de *pentru că* există aici).

Acela a fost momentul care a provocat schimbarea de gândire. Mi se pare excelent că am făcut pasul spre a-i accepta mamei să-și facă mofturile (deși, credeți-mă de multe ori după ce mă burzuluiam la ea și nu lua lucrul respectiv, venea și-mi mulțumea: ai avut dreptate, ce bine că nu m-ai lăsat!), dar nu-i așa că e foarte egoist (de parcă egoist ar primi grad de comparație! 🙂 ) să accepți un drept natural al unui om numai prin comparație cu tine și experiența ta? Până la urmă, cineva are dreptul să ia decizii nu pentru că tu îl înțelegi, ci pentru că el își trăiește viața și și-o construiește din drumul pe care îl urmează – ceea ce înseamnă decizie după decizie.

Mama, de vreo câțiva ani ți-am dat dreptul să faci ce vrei tu… (dar, te rog, nu profita de el, fii rezonabilă! 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 )

P.S. Am o categorie numită *Ca părinte*. Când m-au bântuit ideile acestea, mi-am dat seama că ar trebui să adaug o categorie *Ca fiică*. Dar tot ce-am scris se aplică și fraților între ei și cumnaților, și soacrelor… Așa că trec gândurile mele la categoria *Despre oameni* în speranța că fiecare se va regăsi și-i va oferi celuilalt șansa să suporte consecințele alegerilor lui – pentru că, odată cu alegerea, vin și rezultatele.

0

Maggie*s plan, 2015

Când am început să văd filmul, nici nu m-am uitat la distribuție. M-a cucerit descrierea și privirea nu mi-a alunecat spre cei care interpretează. Și am avut surpriza să fie și actorul meu preferat… (la această oră! 🙂 )!!!

Se zice bine *ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să și primești* – și poate primești mai mult decât te aștepți. Maggie vrea un copil și primește mai mult decât un copil – o familie. Doar că nu realizează nicio clipă că relația ei se duce de râpă nu neapărat datorită faptului că nu poate să o păstreze, cât pentru faptul că prea poate să o ghideze, prin toate sinapsele zilei și anilor.

Perfecțiunea ei atrage dorința celorlalți de a se ridica la nivelul ei, iar prietenul ei bun spune bine ce spune… *micuța quaker care vrea să fie totul bine – după planul ei*! Ai impresia că e fragilă, e puternică, ai impresia că o să tacă, vorbește, ai impresia că nu se descurcă, ei, lasă că iese și din asta…

Este un film excelent pentru cei obsedați de control: chiar dacă au intenții bune, mai trebuie să țină cont și de cei din jurul lor.

0

Fortune favors the brave – Norocul îi ajută pe cei curajoși

Titlul este unul dintre răvașele pe care le găsești într-o prăjitură vietnameză. Prăjitură pe care, odată cu cele câteva zeci de tipuri de mâncare vietnameze, o prepară o fată de 12 ani, a cărei mamă a plecat în Vietnam. Problema stă așa: mama nu are acte de emigrant în Germania, în schimb fata mare și cea mică – de 9 ani, da. Restaurantul lor era un punct important, pentru că lumea le iubea mâncarea, dar dacă ar fi aflat ofițerii nemți că sunt copii singuri, neprotejați de părinți, i-ar fi dus la Protecția socială și se termina cu viitorul lor așa cum îl vedeau ele, în sânul comunității vietnameze din Germania.

Peste cele două vietnameze, dintre care doar cea mică se ducea la școală și era indisciplinată, vine o nemțoaică plictisită de viața ei fericită, care, privind prin lunetă zilnic, urmărește viața vecinilor căci blocurile sunt paralele și se vede direct, orice se întâmplă. Ea le cere bani pentru a nu le spune poliției, dar se împrietenesc, se distrează o vreme până când greșelile celei mici fac inevitabilă prezența mamei la școală. Dar mama e în Vietnam. Cum se va rezolva totul?

Ce mi se pare interesant este că nemții pun un astfel de subiect pe care nu-l suportă în așa fel încât ei să cadă pe locul doi, pentru că până la urmă polițaii și protecția copilului sunt mereu prostiți; pe lângă asta, se scoate în evidență că balanța dintre societatea rece nemțească și cea caldă, vietnameză înclină spre cea de-a doua, deși ea este cea care vine și cucerește și nu de multe ori calcă reguli.

Un film vesel, cu accente pe bucuria de a fi de folos, nu numai familiei, ci și celor pe care abia i-ai cunoscut.

Iar pentru dragostea pe care i-o poartă fata de 12 ani unui tinerel – evident că din comunitatea ei, ea nu se uită la nemți! – primește în prăjiturică un bilet care o învață cum să se apropie de el, pentru că era singurul lucru pe care și-l dorea.

Oare ce scria pe bilețel? Ultima scenă vă va da răspunsul așteptat.

Filmul a făcut parte dintre cele prezentate la KINOdiseea, 2016. Să nu uităm, copilul care se uită trebuie să aibă peste 8 ani. Altfel nu înțelege drama emigranților, care este la tot pasul în interiorul filmului.

17

Rudele, eterna poveste

Cand ai o familie ciudata, e clar ca nu vei tine legatura cu nimeni. Cand ai o familie imprastiata pe tot cuprinsul tarii, e clar ca nu vei tine legatura cu nimeni. Am fost si in prima si in a doua situatie, asa ca nu am stiut prea multe nici de cei de la 25 de km, nici de cei din Ardeal. Aceasta s-a intamplat, culmea, cat am fost la tata acasa. Dupa aceea, n-am mai tinut noi cont de neintelegerile dintre maturi si am inceput sa discutam cu rudele noastre… pe care le-am descoperit, de regula, datorita domnului Facebook… 🙂 Ieri, sora mea imi scria… *Vezi ca am descoperit o verisoara primara prin Germania, da-i add, ca te asteapta.* Ii dau eu add, ii explic cine sunt – de parca nu se putea vedea dupa numele noastre unice 🙂 sau oricum mai greu de gasit asa ceva in Romania – si incepem sa discutam… In Germania, ea este la fratele ei… si, de unde nu stiam nimic despre existenta ei, acum ne-am trezit cu doua bucati verisori… 🙂 Acum, sincer, mai sunt o sumedenie de rude de gasit, dar cel mai mult si mai mult imi doresc sa-l gasesc pe fratele meu… 🙂 Da, da, sigur ca nu am niciun frate – cu acte! Insa tata s-a laudat intotdeauna ca, la cat de frumos era, fetele se inghesuiau sa vrea copii cu el… si cu una chiar a catadicsit sa faca aceasta… Inainte de a ma naste eu. Dar i-a spus femeii ca, pe el, faptul de a contribui la conceperea unui copil nu-l implica, ok? Ea a fost de acord, si-a crescut singura baiatul, el nu a fost niciodata curios sa-l vada… Tot ce stiu e ca pe undeva prin Ardeal am un frate. Acum, cei care nu aveti tati, nu va ganditi ca sunteti toti fratii mei… Sau poate… Mai stii… 🙂 Si chiar ar fi minunat sa fim cu totii frati, nu? 🙂 Adevarul este ca pe el, fratele meu, chiar mi-as dori sa-l gasesc…