0

Un fel de misoginism de femeie

(Continuare de aici.)

Prietena mea care a căzut într-o pivniță în Comarnic avea mașină scumpă. Prietena ei, adică eu 🙂 are carnet doar de cateva luni și a condus întotdeauna avand în dreapta un șofer experimentat. Accidentata a fost luată de Salvare și dusă la Sinaia cu guler special – eu am rămas cu mașina ei, parcată într-un loc de unde urma să o ridice în 3 minute, cat își cumpăra mărul – adică blocand accesul la aprovizionare a 6 magazine.

I-am cerut șefului de magazin cu pivniță în mijlocul magazinului – și cu trapa trasă! – să ne dea un șofer care să conducă mașina la spitalul din Sinaia. Că nu e obligat, dar o face…  de bun ce e!

Și vine dumnealui, șoferul. Îi voi zice Cosmin. Mi s-a părut că are 35 de ani. Prost îmbrăcat, neglijent. *Vă duc la prietena mea și vă preia ea.* Oprește în fața unei case și apare în fața mea o fetiță de vreo 18 ani, foarte frumoasă, dar îmbrăcată cu o fustă de-o palmă, rujată și aranjată de bal.

*Scuză-mă, te rog, îi spun ei, cand încerca să se urce la volanul mașinii, eu nu merg cu tine, orice ar fi. Nu-mi pun viața în mainile tale, pe serpentinele astea. Nu consider că tu ai putea să stăpanești asemenea mașină, nici de unde să dai banii înapoi – dacă să zicem că viața mea n-ar conta într-un accident și ar trebui să plătești numai fiarele.*

I-a plăcut cum i-am vorbit – chiar dacă am refuzat-o, am fost politicoasă și cred că i-am părut cumva intelectuală. El, nervos, se suie langă mine și-mi zice, după 5 minute în care am mers în tăcere:

  • De ce nu ați avut încredere în prietena mea, dar aveți în mine?
  • Pentru că tu pari de două ori mai mare decat ea, deci conduci de mai multă vreme. Am carnet de mai multă vreme decat ea și nu mi-am permis să pun mana pe volan, într-o asemenea circumstanță.
  • Aha, m-ați jignit. Eu și ea suntem de-o seamă.
  • Adică ai pană în 20 de ani? Nu pot să-mi cer scuze, arăți de 35, iar eu sunt sinceră mereu.
  • Mda, să știți că, în plus, ea conduce bland, în timp ce eu sunt cel mai cunoscut vitezoman de pe Valea Prahovei. Vă pot duce la Sinaia în  5 minute, întreagă, e drept, dar depășind mașnile în așa fel încat să punem în pericol pe toată lumea și să vă fie și rău.
  • Fă-o, dacă vrei. Sunt gata să-mi asum responsabilitatea pentru alegerile mele. Te-am ales pe tine, iar ceea ce se va întampla e ceea ce am ales eu.
  • Sunteți o specie aparte.
  • N-am nimic în plus: doar niște minte care e atentă să decidă ce e mai bine.

Ajungem la Sinaia. El:

  • Felicitări pentru alegere, doamnă. Și pentru că ați avut curajul să o țineți pe-a dv. Chiar dacă asta a însemnat să mă enervați că am pierdut cursele mele pe care trebuia să le fac. Prietena mea nu ar fi fost în stare să conducă mașina asta pentru că are niște chestii pe care ea nu le stăpanește.
  • Vrei să spui că mai venea o dată Salvarea pe valea asta, pentru două femei, nu? Oricum, cred că ți-ai dat seama că nu a fost misoginism – eu și prietena mea chiar ne îndreptam spre un congres unde trebuia să vorbim doar pentru femei!
  • Da, a fost vorba de înțelepciune. Sărut-mana și sper să se facă bine doamna.

Culmea e că mă întrebase cine plătește cursa lui de întoarcere spre Comarnic.

  • De vreme ce prietenul tău are de dat socoteală pentru viața cuiva, cred că îți dai seama cine…

Nu că aș fi feministă, dar sper că, între timp, șeful magazinului a început să pună preț pe o turistă care i-a căzut în pivniță și nu l-a dat în judecată.

0

M-am luminat!

Dacă vă spun că mă duc în oraș și caut o bluză cu Pokemon pe ea, pentru cine credeți că vreau să o cumpăr? Mâna sus cine crede că e pentru o femeie – categorie în care sunt inclusă și eu. Acum mâna sus cine crede că e pentru un bărbat – sau un tânăr, fiul meu, de exemplu.

Bun, mi se pare că am văzut mai multe mâini la vot pentru ultima categorie, felicitări, v-ați prins. Nu-mi imaginez nici măcar adolescentele purtând așa ceva, deși de vânat îi vânează… Își pun și ele tricouri cu trandafiri, cu pisici voluptoase, ca să atragă ochii, nu gălbejiții ăia de pokemoni. Și totuși, prieteni, am găsit 6 magazine în care erau tricouri cu pokemoni – 6!!! cu diferite modele!!! – însă toate tricourile erau destinate celei mai frumoase ființe din univers. Doar nu vă imaginați că e bărbatul, nu?

Ei bine, tricouri cu pokemon pentru femei. Întreb și eu în fiecare magazin – de ce?

Da, aveți dreptate, dar noi vindem ce primim, nu putem comanda… Serios? Eu credeam că voi sunteți șefii industriei textile și mi-era toată speranța într-o pilă….

Dar da, acum, după știrile de la radio, am priceput de ce, na, sunt mai deșteaptă decât cele care vând bluze cu Pokemoni la cele 6 – da, 6!!! – magazine.

Au fost prinse mai multe femei jucând pokemoniada, în timpul serviciului. Le-a depistat serverul și le-a spus șefilor. Și n-o să vă vină să credeți – una era din conducerea statului. Când i s-a cerut socoteală pentru că făcea așa ceva, în loc să fie atentă la dezbateri, a spus: noi, femeile, avem atenție distributivă. Așa că știu ce se discuta, mă puteam concentra și pe joc.

Bun, am fost luminată. E nevoie de bluze cu Pokemoni pentru doamne, dar, băieți care conduceți camioanele cu marfă, învățați geografie. Toate acele femei erau din Europa de Vest, până în Norvegia – doamna ministră! Păi, băieți, nouă, care ne ocupăm de cratiță și de citit ne aduceți așa ceva? Hai, încărcați marfa și faceți bine și, la întoarcere, să aveți bluze cu pokemoni pentru băieți, bine?