1

Clubul femeilor dezlănțuite

Și filmul se numește Book Club. De ce trebuie românii să explice din titlu despre ce este vorba? Poate că și-au dorit să le aducă în sălile de cinema pe femeile care se regăsesc în titlu; cum că despre cluburi de carte se știe prea puțin în România sau, chiar dacă se știe, nu i se pare nimănui că ar fi ceva atractiv acolo. Dar Clubul femeilor dezlănțuite… Muamă… Vor sparge ușile toate cele care spun despre ele că ar fi așa – ei, da, chiar se îngrămădeau clientele. Coadă ca de sirenă – pe două rânduri – nu era, pentru că era coadă ca de caracatiță – pe 8 direcții… Uneori, se despletea și în coadă de copac bătrân, cu 15 ramuri…

Ei, aș. În toată sala am fost 11 persoane. Dintre care doi băieței. Unul de 10 și altul de 15 ani. Adică exact persoanele care n-ar trebui să ajungă la acest film. Eu merg de regulă cu soțul și fiul la film, dar acum am zis că ar fi mai bine dacă mi-aș lua o prietenă – copilul nu înțelege nici ciudățenia de întâmplare de pe 21 septembrie – se mărită bunica lui. Nu este de acord cu așa ceva pentru că celor tineri nu li se pare coerent că viața continuă chiar dacă pielea se lasă și oasele se târâie… O să descopere cu anii, nu trebuie să-l oblig acum să priceapă, cu atât mai puțin să-l supun să vadă un film despre 4 femei care au aventuri amoroase, deși au depășit 65 de ani.

Cum ziceam, cei doi băieței – unul a venit cu trei prietene de la școală. Cred că nu au văzut trailerul, pentru că nu ar mai fi ajuns. Sperau ca dezlănțuitele să fie cineva de vârsta lor! Oricum, el nu a scos un cuvânt – a se citi hohot de râs. În schimb celălalt, cel chiar mic, era venit cu mama și la toate obscenitățile aceasta râdea în cavalcadă, iar el o însoțea cu voce de băiat încă neschimbată. Era puțin penibil.

Nu cred că poți face educație unui copil despre ce înseamnă o femeie ducându-l la un astfel de film. Dimpotrivă, va fi deranjat că există așa ceva – cu ce-și pierde el timpul, cu filme care bagă în delir locuitorii de la azilul de bătrâni, în niciun caz tinerețea înfloritoare.

Cât despre film – e amuzant. Bine, totul e previzibil, au mai existat astfel de filme – ori din fiecare femeie s-a făcut câte un caz, ori mai multe cazuri la un loc, dar era nevoie de acesta pentru a te bucura de prestația unor actori așa de mari, la un loc… Pe de altă parte, e nevoie și pentru a ajuta disperații care cred că de la 60 de ani nu te mai bucuri să înțeleagă că viața e făcută pentru fericire până în ultima clipă. Nu în ultimul rând, era nevoie pentru a le readuce aminte femeilor că și ele au inimă, nu numai bărbații lor care se reculeg după divorț și pornesc într-o altă viață… Apoi alta, dacă iar nu le iese… Și alta… Bărbații sunt ca vikingii – cuceresc întruna, iar femeile precum albinele – ia las-o doar pe matcă să se ocupe de puit; noi facem treburi gospodărești.

Nu spun cine interpretează, nu dau detalii despre scenariu – zic doar atât – de ai nevoie să râzi puțin (mai mult), fă drumul la cinema.

A, și uitați-vă pe trailer, oameni buni – și ca să mergeți acolo și ca să nu mergeți (cu cine nu trebuie)!!!

Reclame
0

De ce să bei apă?

Fiecare își poartă sticla de apă cât mai la vedere. Nu de alta, dar e așa de frumos colorată și e de la o firmă atât de bună încât trebuie să fie admirată. Atât de mulți bani a dat pe ea… (Acum, să vă spun că vă înțeleg. Și eu mă laud cu sticla mea. Are o sumedenie de bufnițe pe ea și toți cad în extaz când văd că-mi respect dragostea pentru bufnițe inclusiv la acest capitol!)

Alții poartă sticla de plastic, luată din drum, ca să se știe că respectă cerința sănătății sau pur și simplu pentru că, fără să le pese de ochii lumii, vor să bea minim doi litri de apă pe zi.

Bine, dar de ce trebuie să bem apă? Până la urmă, îmi amintesc de mulții ani ai copilăriei și adolescenței mele în care nu am băut picătură de apă – ce am mâncat lichid din mâncare! În rest, nu am pus apă în pahar pentru a o da pe gât… (Ca mine sunt mulți alții, care nici nu știu ce înseamnă să-ți fie sete!)

Și n-am mai murit.  Și nu simțeam nevoia.

Îmi mai aduc aminte ce dificil a fost când am început să beau apă – mi se părea că sunt un balon și mă sparg. (Acum drept este că unii au 1.50 la înălțime și alții 1.98 – toți trebuie să bea 2 litri, specialiștilor?)

Am primit răspunsul la întrebarea de ce trebuie să bei apă, de aici. Acum îmi dau seama că ar trebui să cresc rația zilnică de apă… 🙂 Și intru poate în cealaltă zonă – extremista care bea 4 litri de apă pe zi, nici măcar cu lămâie, ca manechinele. Și, evident, de la chiuvetă.

Specialiștii spun că, la naștere, bebelușul are între 75 și 85 % apă. Cum vi se par aceste cifre?

  • suntem mai puțin umezi ca un pepene (are 93.5% apă), dar mai apoși decât bananele (au 74% apă)
  • la doar un an de la naștere, bebelușul ajunge la 65% apă
  • la maturitate, bărbații conțin 60% apă, iar femeile 55%
  • persoanele în vârstă au doar 50% apă.

Frumos (cam sadic, dar frumos! 🙂 ) titlu au pus cei de la Descoperă: Ne naștem apă și murim pământ…

Dacă și oasele au 31% apă, ce să mai zicem despre creieri, plămâni, inimă și rinichi – cele mai umede țesuturi?

Dacă cineva avea nevoie de explicații amănunțite ca să facă un lucru, altfel nu se urnea, sunt convinsă că aceste amănunte sunt destul pentru a se hotărî să bea apă – indiferent de vârstă, 🙂 cu atât mai mult cu cât înaintează în vârstă!

(Despre importanța apei am discutat și în cadrul întâlnirii organizate de SECOM, alături de dr. Alin Popescu.)