0

Hjem til Jul – Casă pentru Crăciun

Home for Christmas – serial norvegian la Netflix. Am ajuns în Stockholm pe 8 decembrie, eu deja văzusem serialul, iar pe pereții metroului suedez i se făcea reclamă de zor. Poate pentru că vecinii scandinavi înțeleg cel mai bine problematica filmului, de vreme ce trec prin aceleași întâmplări – de la luatul casei foc din cauza lumânărilor prin care vor să dea o atmosferă plăcută până la distracția soților pentru a-și păstra căsnicia: fiecare găsește pe altul.

Sezonul 1 are doar 6 episoare, și acelea de 30 de minute! De cum o vezi pe frumușica asistentă pe care o amenință singurătatea în seara de Crăciun, alături de familia ei perfectă în care fiecare are pe fiecare și copii, ești decis să nu te dai bătut și să afli dacă va reuși să aducă un bărbat în viața ei în 20 de zile. Și câte nu face pentru a se ține de această promisiune – de la întâlniri în cadrul unui joc de bar până la ieșit în oraș cu un tinerel suedez…

Naivitatea ei, față de agresivitatea unei lumi care pare să tragă de ea (pentru a-i oferi marele bine de a fi în cuplu!), ne conduce prin multe locuri care ne pot deschide ochii cu privire la specificul zonei.

Și, în cele din urmă aduce la întâlnirea de Crăciun, un bărbat – dar nu pentru ea, ci pentru prietena ei care i-a ars casa 🙂 și pe încă cineva de la care a avut mult de învățat de-a lungul poveștii. Cine? Veți afla privind filmul.

Faptul că, pe lângă toți aceștia, la final, mai sună cineva, te pune pe gânduri că ar exista un al doilea sezon.

Filmele scandinave care vorbesc despre problemele societății de azi (Hjem – Norvegia, Bonusfamiljen – Suedia și Rita – Danemarca) sunt foarte realiste și, deși exagerat de sexualizate, îți dau o imagine a realității pe care o pot trăi *cei dezvoltați*. Filmele noastre, cu mult sex, cu subiecte agresive și vulgaritate, nu-ți dau nicio speranță, în vreme ce ale lor, cu toate necazurile provocate și prostiile făcute, te scutură bine și te trezesc la viață – hai, să mergem înainte. Nu au nici optimismul prostesc al filmelor americane *it*s ok, all it*s ok*, dar nici tragismul filmelor noastre prin care-i învățăm pe privitori că suntem un neam ce-și taie singur creanga de sub picioare.

1

Castelul de sticlă – Jeannette Walls

Când îi vezi pe toți că vorbesc despre vampiri, vârcolaci și demoni, pe de o parte, sau despre sex, pe de altă parte, te gândești că e normal să se întâmple asta dacă filmele și cărțile doar la asta îi incită. Te întristezi pentru că nu au cum să fie pregătiți pentru viață astfel de copii și mai ales îți pare rău (da, bine, putem fi acuzați de faptul că avem acest gând, cum că ar fi bine dacă ne-ar fi recunoscători, adică, da, suntem puțin dornici să ni se recunoască meritele pentru ceea ce facem pentru ei!!!) pentru că nu au cărți sau filme care să-i tragă de mânecă și să le explice: *Hei, trăiește frumos, pentru că ți se dă ocazia aceasta cu astfel de părinți… Habar n-ai ce înseamnă greul!*

Și tocmai când ești dezamăgit că stafiile și plăcerile carnale din cărți și filme nu le vor îndrepta copiilor mintea spre ceea ce înseamnă parentingul tău de calitate, dai de o carte ca cea de la Editura Art – Castelul de sticlă.

Femeia povestește cum, mergând spre o sindrofie, o vede pe mama ei, o aurolacă, încercând să găsească ceva prin gunoi și simpla ei revedere îi provoacă amintiri despre copilărie… O carte despre o viață reală, în care un tată se descurcă să repare un televizor cu o macaroană, dar nu reușește să-și întrețină familia alcătuită dintr-o soție și trei copii. Sigur, mai aveau și câte o pisică sau un câine, dar în funcție de starea de spirit a animalului, acesta era aruncat – dacă era iritat la un moment dat, era considerat împotriva spiritului aventuriei al familiei (impus de tată) și luat de blană și împins pe geam, din goana mașinii…

Până la 5 ani, rulota lor se mutase de 11 ori, pe care le putea identifica, dar de mult mai multe de care nu-și aducea aminte, focul a ars-o și când își pregătea un cremvuști la 3 ani, urcată pe un scăunel, aplecată asupra mașinii de gătit și mai apoi – când a luat foc un hotel sau când singură s-a supus la astfel de situații, obsedată de puterea de distrugere a focului…

Nu știu de ce, dar despre aceste cărți adolescenții nu află. Ce-ar fi dacă totuși am vorbi despre ele și le-am oferi posibilitatea să le citească?