8

Să fac sau nu contestație la bac?

Bacul a rămas o amintire, acum, în 2018. Când am descoperit nota fiului meu, am răsuflat ușurată: măcar trecuse. Dar am și făcut ochii mari, cât casa: avea cu 2 sutimi mai puțin decât cerea facultatea unde trebuia să meargă.

Mi-a spus: *Te rog să nu faci contestație! Eu știu ce am scris. 9.30 la logică meritam. La celelalte nu știu dacă mi-ar mai da în plus. Și mi-e teamă să nu-mi scadă.*

Alți colegi de-ai lui nu au fost atât de nesiguri, de neîncrezători în ei înșiși și, desigur, au învățam mai mult de-a lungul anului, așa că știau … ce știu și ce au scris. Dau un singur exemplu: cel mai bun prieten al lui primise 8.75 la română și 9.15 la istorie. A cerut să fie revăzute lucrările. Vreți să știți rezultatul?

Vreți să știți cam la ce distanță de adevăr sunt unele note, față de ceea ce redactează copiii?

Tânărul a primit 9.50 la română – de la 8.75, da? Și 9.60 la istorie – de la 9.15.

Vă puteți imagina pe mâna cui este dată soarta copiilor? Vă dați seama ce fel de atenție au avut primii profesori sau ce fel de ură – ținând cont că erau dintr-un județ limitrof și copilul din București? Se poate ca în zilele noastre să existe o astfel de diferență între nota inițială și cea meritată? Băiatul care a făcut contestația nu avea nevoie de notă pentru admiterea la facultate – el trebuie să dea examen acolo, așa că bacul nu îi era luat în calcul, dar era vorba despre demnitatea lui: știa cât s-a pregătit și ce a așternut acolo, pe hârtie…

Să faci sau nu contestație? Familia mea nu a făcut pentru că a preferat tăcerea; dacă fiul sau fiica ta consideră că trebuie să facă, nu sta pe gânduri și nu-l/ n-o reține de la gestul ei.

Profi de română și istorie (și alte materii) care v-ați bătut joc de notele copiilor, nu uitați că nu sunteți Dumnezeu. Vă vine rândul – când nu vă așteptați. Și, la întâmplările prin care veți trece voi, s-ar putea să nu se existe posibilitatea de a se face contestație…

Rușine, profesori invidioși sau neatenți!

Reclame
4

Descoperă ingredientul … – Todd Kashdan

Sunt sigură că nu v-ați gândit nicio clipă măcar că aș da o rețetă culinară! 🙂 Prietenii știu de ce!

Ingredientul despre care vorbește cartea apărută la Editura Trei este cel care-ți lipsește pentru o viață împlinită. Sunteți curioși ce ingredient este? Haideți, aveți trei posibilități pentru a ghici. Până vă gândiți, eu vă garantez celor fricoși, celor care vi se face frică să trăiți sau să schimbați ceva, celor care închideți ochii de câte ori e ceva care vorbește despre dificultăți, preferând să treceți pe lângă decât să le înfruntați, că această carte este pentru voi. Nu numai despre voi (de fapt, noi, că eu sunt în această categorie, de aceea și citesc o astfel de carte! 🙂 ) , ci și pentru voi. Adică are soluții! Hm, poate spun prea mult – soluții. Are o logică ce curge cursiv și combate toate gesturile noastre refractare la nou.

*Curiozitatea creează posibilități; nevoia de certitudine le îngustează. Curiozitatea creează energie; nevoia de certitudine o consumă. Curiozitatea duc la explorare; nevoia de certitudine duce la încheiere. Curiozitatea înseamnă evoluție; nevoia de certitudine se referă la reluarea unor evenimente. Curiozitatea creează relații; nevoia de certitudine creează o atitudine defensivă. Curiozitatea înseamnă descoperire; nevoia de certitudine înseamnă să ai dreptate.*

Da, ingredientul respectiv este curiozitatea. Atenție aici: *Dacă suntem convinși că trebuie neapărat să înțelegem totul, să fim în stare să prezicem cu certitudine viitorul și să deținem controlul, atunci vom aluneca spre stagnare*.

Poate nu e o carte pentru adolescenți – pentru că ei au entuziasmul specific vârstei (ei, aș, e și pentru ei, că entuziasmul lor e mai degrabă pentru a trăi clipa, nu pentru a avea viziune!), dar sigur este pentru cei blazați, pentru cei care și-au pierdut locul de muncă sau de ceva vreme nu mai ies din depresia care i-a cuprins de când cu … (chestia aia!)… E o carte pentru cei care la fiecare pas zic: aș face, apoi adaugă – Mâine! Dacă! Dar! Când s-o putea!

Este o carte pentru cei îngrijorați, cu anxietate, cu atacuri de panică, pentru cei nemulțumiți de ei înșiși și invidioși pe situația altora, este o carte pentru cei care s-au cam plictisit de viață și se apropie prea mult de dulapul cu medicamente sau de linia de cale ferată, este pentru cei care se plâng, pentru cei care descoperă că sunt plictisitori și cei din jur îi ocolesc… Este o carte absolut necesară pentru cei care nu mai văd lumina, deși soarele pripește și toți poartă ochelari de protecție!

Este o Carte!

P.S. Nu m-am putut abține să nu citez și asta:

*Lipsa de curiozitate este un teren propice pentru

  • stereotipie și discriminare, care, duse la extrem, se transformă în ură și chiar violență,
  • siguranță de sine exagerată și ignoranță, care se soldează cu decizii neinspirate,
  • dogmatism și gândire rigidă, care sunt opusul flexibilității psihice.*