4

Haideți la premii printr-un simplu de-a v-ați ascunselea

Prima dată când am citit-o pe Em mi s-a părut că lumea ei este sofisticată, nu ca a mea. În lumea ei erau jocuri de oameni mari, iar eu nu prea intru în ele. Recuperez ceea ce am pierdut în copilărie: m-am maturizat rapid, așa că nu am avut timp de jucării. Lasă că mă ocup acum de ele! Și nu-mi mai pasă de oamenii mari.

Dar aceasta a fost eterna mea impresie – că pot sări peste propunerile maturilor. Se pare, însă, că există și maturi de care trebuie să țin cont – și unul dintre ei este Em. (De aceea mi-am stabilit eu o limită de 50 de pagini dintr-o carte, după care o las jos din mână; dacă o las după prima pagină s-ar putea să pierd! Nu întotdeauna calci cu dreptul – nici ca om, nici ca personaj de roman!) După ce am revenit, mi-am dat seama că sunt chiar entuziasmată de ceea ce descopăr.

Cartea Jocul de-a v-ați ascunselea a găsit în mine un suporter datorită modului în care este scrisă. Personajul principal al unuia dintre firele narative (căci există două! 🙂 ) , Jo-Jo are un mod specific de a vedea viața: prin comparații și metafore pe care rar le găsești la personajele principale din cărți. Celor mai mulți autori le place să-și caracterizeze personajele prin acțiunea lor. Rar găsești vieți care să aibă pasiunea gândirii și îmbinării de idei și de profunzimi. Jo-Jo, deși abia și-a serbat majoratul când o cunoaștem, se impune ca o persoană colerică (nu suport colericii, mi-e frică de ei), deosebit de plăcută. E mare lucru că spun eu lucrul acesta (vezi paranteza anterioară! 🙂 )

Pentru că este ceva intim lecturarea unei cărți, aș vrea să spun că rar m-am regăsit atât de bine în subiecte abordate – visul ochilor turcoaz, Festivalul medieval de la Sighișoara, aventuri în tren, coincidențe care arată că, și dacă ai greșit cândva, poți să-ți răscumperi vina ulterior.

Nu pot să închei fără a preciza ceva – au existat două personaje pe care le-am urât. Amândouă pentru că erau foarte apropiate de Jo-Jo și pentru că simțeam că o vor trăda. Nu știu cum de ea nu și-a dat seama. A, ba știu, la vârsta ei, nici eu nu aș fi crezut în răutatea naturii umane.

Important este că ea însăși nu și-a trădat propria ființă și a rămas în joc. Pentru că, până la urmă, este una dintre puținele eroine care luptă cu sine. Pentru că devine una dintre puținele învingătoare care continuă ceea ce au și nu ceea ce le-ar putea schimba direcția.

Vorbim după ce citiți cartea.

Haideți la lansare!

1

Inferno – Escape my room sau Dacia de lângă casă

În agresivul stil adolescentin sau învățatul stil dramatic de familie în care alcoolismul distruge orice emoție, auzeam des * tu ești nenorocita sorții*. Erau cuvintele care-mi dictau traiectoria pe care voi umbla – doar rele voi aduce în calea mea și a celor din jur. Ei, lăsați, nu mai căutați în trecutul meu dacă s-a împlinit această profețit – ideea e că pe 20 iulie am reușit, e drept, alături de alți 4, să salvez omenirea.

Ați auzit bine. Și dacă nu aveți încredere în urechi, când vă povestesc eu, puneți accent pe ochi, citind aici https://joculdeavatiascunselea.com/2018/07/21/lumea-a-fost-salvata/

Să spun drept, totul a început cu o glumă – nu sunt eu bună de detectiv, așa că oricum nu am nimic de pierdut – și am participat la concursul de pe blogul mai sus amintit. Am mai trimis de câteva ori copiii (adică pe fiul meu și prietenii lui, căci îmi plăcea să le fac surprize uneori) la camere de evadare și au venit încântați de acolo. Ce-ar fi dacă de data asta merg eu cu soțul meu și copilul?

Acolo a mai sosit o familie. O, ce bine este să împarți dificultățile cu ceilalți, așa cum am făcut noi, căci cei doi se pricepeau și ei, ca și fiul meu. Doar eu și soțul eram puțin pierduți în spațiu din cauza lipsei ochelarilor (la mine) și luminii slabe (la soțul meu).

Însă jocul în sine este unul inteligent. Se spune că există comedii pentru oameni normali și comedii pentru proști. Așa e și la Escape room, în general. Unele sunt prin apăsare de buton, mamă, ce bun ești că ai ochit, altele sunt pentru cei din prima categorie – jocuri de litere, de cuvinte, străduința de a ajunge să înțelegi niște versuri, niște idei filosofice… Aha, mai venim și noi de acasă, trăim la Escape my room ca într-un cerc de cultură, nu ca într-un simplu bar unde ai totul la degetul mic pentru că, de fapt, tot ce-ți trebuie e pus pe raft, nu ceea ce ai tu în cap.

Mulțumesc pentru concurs, dragă admin de la https://joculdeavatiascunselea.com/ – scriitoare și persoană de cultură. Mulțumesc gazdei pentru atmosfera plăcută! Și le mulțumesc celor doi alături de care am jucat pentru savoarea replicilor și pentru ghidușiile lor.

Sigur vom reveni!

P.S. De ce am spus în ultima parte a titlului Dacia de lângă casă? Mda, e o poveste… Stând la 300 m de acest loc de vis și de incitare la gândire, habar nu aveam că acolo se află ceva așa de valoros. Pe bulevardul Dacia trec de 4 ori pe zi, cel puțin, cu autobuz sau troleu, văd minunea de poartă care pare că ascunde un castel și niciodată nu m-am dat jos să mă interesez ce e acolo, deși în mintea mea ziceam de fiecare dată: *Acesta ar da o poză bună pentru Instagram!*… Așa că, dacă bulevardul Dacia, colț rapid cu Moșilor vă e aproape, nu stați pe gânduri. Iar dacă vă e departe, puneți cap la cap o excursie, de parcă ați pleca în străinătate și nu ezitați să o faceți pentru că acolo astfel de experiențe ar costa de 3 ori, sau chiar 5!, mai mult.