5

Septembrie fără zahăr, ziua a treia

#SeptembrieFărăZahăr 🙂 🙂 🙂

Da, știu, pentru unii poate fi un moft. Cam așa cum e pentru alcoolici ideea că sunt beau prea mult. *Mă pot lăsa oricând.* *N-am nevoie de nimeni pentru asta.* *Dacă mă-nfurii o dată, toată băutura din lume dispare.* (dar omul nostru nu spune dacă împrăștiată pe pământ sau ca irigație pentru propriul ficat!)

Spre deosebire de alcoolici, eu recunosc problema mea cu zahărul și mai recunosc ceva: îmi este mai ușor să mă țin departe de el decât altora. Nu m-am străduit până acum, pentru că nu am avut atât de multă lume în jur care să facă lucrul acesta, nu am avut susținere, dar acum, chiar că nu mai dau înapoi (să jure pe roșu familia mea care a văzut că aseară m-am abținut de la minunata plăcintă care avea două o linguriță de zahăr la toată cantitatea și tot am renunțat! Și doar nu am camere de luat vederi care să mă arate pe cerul clar cum calc ceea ce propovăduiesc.)

Spuneam despre simplitatea vieții mele: eu nu am o familie pentru care să gătesc (lucrul acesta îl fac alte două persoane din familie), nu am copii mici, să fiu nervoasă, stresată și, de supărare, să mă alint cu ceva dulce. Dacă o făceam, o făceam pentru că mă purtau picioarele spre cofetăria din colț, iar acum nu o mai fac pentru că (mi)-am promis.

Însă nu toată lumea este ca mine – așa de liberă. Există și persoane care vor să se lase de zahăr, dar au multe în spate, pe care tre* să le ducă și cărora să le facă față, inclusiv să gătească pentru o familie întreagă. Și poate familia cere *ceva bun* că așa s-a obișnuit.

Pentru cei interesați, ca să nu vă apucați să reinventați roata: http://danielaniculi.ro/category/jurnal-dieta-fara-zahar/?fref=gc&dti=321395034601723

Răsfoiți, inspirați-vă, vedeți ce vă convine, ce vă atrage… Dacă e ceva care nu vi se pare compatibil cu voi, nu dați cu pietre: spuneți frumos sau tăceți demn.

Adevărul este că cine vrea să-și trăiască viața departe de spital, trebuie să facă două lucruri: să aibă grijă când traversează pe verde, că nu se știe ce surpriză poate avea și să fie atent la ce bagă în gură.

În ce mă privește, azi am un curs de 8 ore. Mi-am pus prin toate buzunarele de la toate buzunarele genții și în cele de la haine nasturi sub formă de bufniță, ca nu cumva să uit în ce perioadă sunt. Bbufnițele sunt vesele, prietenoase, colorate vioi, așa că vor fi *bomboanele mele* cu care rămân când fetele, drăguțe de felul lor, te îmbie mereu: *Vrei să gusți?* – din fiecare bunătate pe care o au, pusă intenționat sau rătăcită în geantă.

Așa că sper ca cei 20 de nasturi ai mei să-și facă datoria, în cazul în care papilele vor saliva și mintea va uita că răspunsul corect este NU, Nu zahăr, în vreme ce sare ca un cățel fericit pe ultimele două lăbuțe: DA, DA, DA zahăr.

Să vedem cum va fi!