0

Cum să scriu o carte?

Atenție, de regulă nu povestesc o carte, de data aceasta, datorită scopului urmărit, dau foarte multe amănunte. Așa că, dacă vreți s-o citiți fără să știți care e pasul următor, închideți articolul. Însă ceea ce urmăresc eu acum este să arăt un mod de a citi o carte în vederea concluzionării elementelor esențiale ce te ajută să-ți dai seama cum e scrisă.

Nu-i așa că nu ați înțeles nimic? 🙂 Nici eu, până nu am ajuns la capitolul trei al cărții Roșu rubiniu – Kerstin Gier, de unde am început să găsesc mici bilețele galbene, pe care erau scrise nu mai mult de 20 de cuvinte – rezumatul a ce urma să vină și stilul cum era abordată enigma: cine a citit înaintea mea și-a pregătit serios tema: ce tre* să cuprindă un capitol ca să fie bine scris și să merite să fie publicată cartea 🙂 .

Redau toate bilețelele pentru a observa ce înseamnă să fii pasionat de ceva și cât se poate reduce totul la esență.

Ce se întâmplă în cele 2 capitole pentru care nu există bilețele mă străduiesc eu să dau detalii și sper că la fel de succint ca cititoarea dinaintea mea: La fiecare 10 minute, Lady Arista, bunica, întreabă dacă Charlotte a avut vreun simptom. Se așteapta călătoria ei în timp, dar prima care are amețelile prevestitoare plecării este verișoara ei pe care nimeni nu o lua în seamă, Gwendolyn.

capitolul 3: primul salt în timp; pe stradă, în drum spre magazin

capitolul 4: viziunea mătușii Maddy; salt în timp; dulapul din casă, ascunzătoarea (acuzată de furt)

capitolul 5: salt în timp la școală; se vede pe ea însăși, kiss (oare ce-o fi asta? 🙂 dar așa scria! 🙂 )

capitolul 6: îi spune mamei și merg la Temple. Dezvăluire: e născută pe 7 octombrie. (deci ea urma să fie eroina principală, nu presupusa Charlotte)

capitolul 7: La Temple. Dl. George, Dl. White, Falk de Villiers,

capitolul 8: al patrulea salt în timp (camera întunecoasă). I se ia sânge. Croitoreasa îi face haine

capitolul 9: nașterea ei, chestii dubioase. contele. Lucy și Paul au furat cronograful, ca să se termine odată cu povestea asta! sfatul mamei.

capitolul 10. salt în timp cu cronograful (cel de-al doilea, da?, primul, cel important țineți minte că era furat de cei doi 🙂 ) ; perioada rococo (hainele de la madame Rosinni)

capitolul 11. contele S.G. Miro. Rakoczy. Șovin.

capitolul 12. întrebarea lui Rakoczy despre Transilvania 🙂 🙂 (vreți să citiți cartea?). Sunt atacați pe drum

capitolul 13. investigațiile lui Leslie. (prietena eroinei principale 🙂 ). Dl Whitman află că Leslie e informată.

capitolul 14 (nu are bilet, ce ne facem? Care o fi explicația pentru care lipsește? O fi căzut când am împrumutat cartea de la bibliotecă sau nu i-a plăcut cititoarei?) Spun eu: pregătiri pentru plecarea lui Gideon și a lui Gwendolyn cu cronograful.

capitolul 15. află clar misiunea lor; în vizită la străbunica ei; se întâlnesc și cu Paul și Lucy. Magia corbului? (foițele pe care începe să scrie sunt albe, cred că cele galbene s-au terminat sau i se par mai potrivite acestea pentru că se apropie deznodământul și adevărul se scrie negru pe alb)

La Epilog, niciun amănunt, dar nu mai dau nici eu. Poate totuși n-ați priceput mare lucru și vă apucați să citiți cartea.

Oricum, trebuie să recunoașteți că un astfel de rezumat îți dă posibilitatea să vezi pe ansamblu cam ce cuprinde un capitol de 10-15 pagini, să înțelegi cum trebuie să împarți tensiunea, cum și când să aprinzi fitilul… Studiind ce au făcut alții, ajungi să înțelegi cum trebuie scrisă o carte pentru a potența tensiunea, pentru a arunca în joc personajele în așa fel încât să fie cârlig la momentul când se pare că nu mai e nimic de făcut…

A citi astfel o carte e mai de folos decât multe dintre cursurile cu 1.500 de lei de pe piața românească… 🙂 Formați-vă singuri!