5

Mariza sau cum începe o iubire…

Evident că nu sunt singura ignorantă în această lume. Și mai evident este că sunt dintre puținii care recunosc. 🙂 O știam pe Amalia Rodrigues de când eram mică și o ascultam la radio cu plăcere, dar nu știam că ceea ce cântă ea este fado… 🙂 Prima dată când am auzit cuvântul Fado a fost când am participat la Vocea României, iar Adrian Nour a cântat într-o splendidă atmosferă o asemenea melodie… La un moment dat, anul trecut mi s-a făcut dor să văd acea scenă frumos ornată și am căutat pe youtube… Am găsit-o și pe Mariza printre cei care cântau această melodie și am fost curioasă… Am mai ascultat o melodie a ei… Apoi am descoperit

Din acel moment, doar asta am ascultat, iar Google m-a informat că de ziua mea Mariza este în București. Evident că am participat la concertul de anul trecut, evident că am participat la cel de anul acesta, mai bine zis… de aseară… 🙂

Dar să spun eu așa sincer – ceea ce am auzit în concertul de la Lisabona nu s-a repetat în concertul de la Sala Palatului. Nu mă refer la melodii, ci la stil – poate pentru că spațiul nu permite să aibă orchestră, iar orchestra realiza o mare parte din ceea ce mie mi s-a părut măreț… Mă rog, a asculta melodiile așa cum le-am ascultat aseară e ca în multe dintre căsătoriile de azi: ții la omul de lângă tine pentru că sunteți împreună, nu pentru că simți ceva 🙂 . Modul cum cânta nu-mi aducea aminte de melodii, așa cum le știam eu, dar în mintea mea cântau ele și o vedeam pe ea… Era acceptabil…

Oricum, este simpatică prin prezență, prin poantele pe care le face și prin faptul că relaționează cu sala… La înălțimea ei de 1.90, cu tocurile de 10 cm… și pentru prima dată îmbrăcată în roșu (din câte știu cântărețele de fado poartă negru, iar în toate concertele ei am văzut-o în negru!), a fost o apariție inedită…

Și da, e ciudat cum o mică întâmplare te face să descoperi o mare pasiune…

Mai jos cele două melodii pe care le-aș lua cu mine pe o insulă pustie… 🙂

0

Lucruri și oameni

Un lucru nu e niciodată rău în sine… depinde doar de tine la ce îl folosești.

Niciun medicament nu reușește să mă ajute să trec peste această clipă de necaz, dar abonamentele mele la paginile de artă de pe FB mi-au adus liniștea.

Așa este și cu oamenii: niciunul nu este rău în sine. Trebuie doar să știi cum să-i iei.

Sper să-mi aduc mai des aminte această descoperire!

(((Cat de absorbită de viață să fi fost lunile trecute de am uitat să spun că am văzut-o pe viu pe minunata Mariza?)))