3

Mitomana – Mythomaniac

Seria din 2019, de pe Netflix, m-a prins atât de mult încât nu m-am ridicat de pe scaun până nu am terminat-o 🙂 . O femeie cu trei copii, căreia nu i se acordă atenție decât pentru a umple frigiderul sau a pune mâncarea pe masă, o femeie care e necăsătorită cu tatăl copiilor, deși trăiesc împreună, o femeie care simte că e înșelată și nu se înșeală pentru că soțul e atras de rasata farmacistă asiatică. Speriată de niște noduli, face o investigație, din care află că nu sunt noduli cancerigeni, ci o formă prin care organismul îi atrage atenția că este supusă prea mult oboselii, emoțiilor negative… Printr-o proastă comunicare, soțul înțelege că are cancer, iar ea încearcă să-i explice, însă el, simțindu-se vinovat, o ține una și bună, determinând-o în cele din urmă să rămână la această idee – că e bolnavă.

De ce nu luptă pentru a spune adevărul? Pentru că minciuna i-a adus atenția tuturor, pentru că, deodată, toată lumea a devenit unită, pentru că rezultatele copiilor la școală se îmbunătățesc.

Serialul precizează că poate fi urmărit de cei care au depășit 16 ani. Sunt lucruri care unora nu le vor plăcea, pe unii îi vor îngrozi, pe alții îi vor scârbi. Cu toate aceste atitudini iscate de filme, am descris societatea noastră, căci este un film modern.

Pe mine m-a înnebunit ideea jocului la băutură: învârtitul sticluței, pentru ca cel spre care va arăta să decidă – adevăr sau provocare. Și când unul dintre tineri e provocat să o sărute pe o fată, iar ea nu acceptă, e obligat să execute o pedeapsă. Care pedeapsă este să meargă cu ochii închiși pe balustrada de pe ultimul etaj al unui bloc. Și evident cade sărmanul tânăr. Și nu mai poate merge… Mi-am spus că sunt fericită pentru că a trecut vârsta la care copilul meu ar mai fi tentat de o astfel de nebunie. Și sper ca niciun părinte să nu-și vadă copilul într-o astfel de situație. Niciodată. Nici măcar să nu aibă copilul vinovat că altuia i s-a întâmplat așa ceva.

Revenind la film, se pare că va avea și continuare, căci prea rămân lucrurile în aer. Mama, odată prinsă, este disprețuită mai ales de copii și soț, așa că se decide să fugă. Unde? Veți vedea…

P.S. Cred că lucrul cel mai crunt mi se pare când băiatul, care se purta ca Samantha, și era disprețuit de toți, dar iubit și acceptat de mamă, el, care ținuse o cuvântare despre cât de mult l-a susținut ea, cu dragostea necondiționată, concluzionează: Mai bine erai bolnavă cu adevărat și mureai.

Specialiștii consideră că o trăsătură a filmului este umorul negru. Poate mai degrabă vinețiu de prună coaptă. Dar, oricum, să vă pregătiți și pentru unele momente de acest fel.

Adevărul e că eu abia aștept continuarea.

0

The nut job (2) – respectarea naturii

 

Un film de desene animate despre care nu se vorbește în mod deosebit (ca despre cele după povești clasice) este The nut job. Îmi place în mod deosebit să vorbesc despre cel de-al doilea pentru că acesta este foarte dens. Așa cum se spune despre dulciurile raw vegane că sunt mai consistente și că din puțin te saturi, așa și cu acest film – îl poți folosi ca material pentru 🙂 discuțiile elaborate de la orele de dirigenție, dar și pentru cei mici, care abia deschid ochii și sunt încântați de toate aceste aspecte atât de frumos colorate și de bine reprezentate. Cu toate că are zeci de direcții pe care poți merge, prezentarea filmului se poate face și succint: Veverițoiul Surly își adună prietenii pentru a salva parcul din care primarul vrea să facă loc de distracție. La final, veverițoiul îl întreabă zâmbitor pe privitor dacă are încredere în el, că și-a învățat lecția la care era corigent la începutul filmului.

Dacă da sau nu, veți afla urmărind filmul, dar să enunț eu dintr-o suflare cam care ar fi lucrurile pe care am putea noi să le învățăm din 90 de minute de distracție copilăroasă.

  • dușmanii naturii (inclusiv guma de mestecat)
  • existența unor surse din care se hrănesc micile rozătoare, care le fac să nu mai muncească pentru hrana zilnică
  • lipsa de educație a celor mici
  • mâncarea devine joacă dacă e din belșug
  • când nu ai mâncare poți respecta și lucrurile mai puțin gustoase, dar să fii pe teritoriul tău
  • darurile făcute din inimă pentru cei iubiți
  • principiile puternice în modul cum abordezi existența
  • metodele de distracție preferate de băieți/fete
  • aruncarea vinovăției de la unul la altul
  • obligația de a munci pentru alții
  • acceptarea trândăvelii în detrimentul muncii
  • scurtăturile din viață
  • cei dragi au de suferit din cauza mea
  • flirtul și manifestarea iubirii
  • orgoliul, dorința de avere nemuncită (și la unii și la alții)
  • animalele sunt drăguțe prin definiție
  • unitatea reușește să dea putere
  • ideile trăznite nu sunt de lepădat
  • curajul de a-i aborda pe cei care nu au fost prietenoși
  • ideea de a nu-ți păsa de viață dacă nu ai prietenii în viață
  • fuga nu e o părere de rău, ci faptul că nu îl iei pe cel care-ți place cu tine
  • primarul dornic de înavuțire
  • distrugerea naturii pentru plăcere – parcul pentru golf
  • ajutorarea de când erau mici și în pericol
  • oamenii care nu îndrăznesc să se ia de primar/ cei care îi cer socoteală
  • autoidolatrizarea
  • colaborarea cu cei care nu seamănă cu tine (rasa asiatică)
  • profesioniștii care se prefac a proteja ceea ce au de distrus
  • prea mult zahăr pentru un mititel
  • nu mă interesează siguranța celor care folosesc lucrurile pe care primesc bani
  • responsabilitatea (ne)asumată
  • banii nu se restituie, nici dacă nu ești mulțumit (unde sunt caietele de reclamație din trecut?)
  • lupta bine rău
  • inechitatea celor cu bani, celor puternici
  • plăcerea de a folosi lucruri pentru care nu te chinui să le ai
  • educația pentru respectarea muncii
  • nu pot merge la pușcărie, sunt prea bogat pentru asta
  • dacă te pui cu unul dintre noi te pui cu toți
  • împreună suntem mai buni, lucrăm ca echipă, reușim totul
  • cauți preocupări plăcute când viața îți este mai liniștită
  • îmbinarea și acceptarea a ceea ce e dur și adorabil
  • apreciază ceea ce e sub nasul tău
  • explicația conceptului de *piața de muncă*
  • a (nu) împărți
  • a ști când să spui da și când să spui nu

Enumerarea ar putea continua, dar cred că deja v-am pierdut – de curioși, urmăriți filmul, nu?

0

Avioane de hârtie – Dawn O*Porter

*Ar trebui s-o încurajez, dar nu pot să mint. Oricât de răutăcios ar suna, cred că e în regulă să fii sinceră în legătură cu rolul oamenilor în viața ta. Te salvează pe tine sau pe ei de la dezamăgire, dacă nu poți să continui cu minciuna. Când mi-am dat seama că nu aveam să fiu niciodată la fel de importantă pentru Carla și Gem, cum sunt ele una pentru cealalată, a fost una dintre cele mai mari revelații din viața mea. Nu vreau s-o duc de nas pe Margaret. Știu că prietenia noastră nu va trece dincolo de Tudor Falls. Suntem oameni diferiți.*

Adolescenții din zilele noastre – marea lor masă! – nu se gândesc la viață, ci la distracție, spunea cineva. Poate pentru că ceea ce li se dă să consume este distracție. Atâta vreme cât sunt îndoctrinați cu ceea ce nu există și mintea lor ne e făcută să viseze la vârcolaci și fantome, nu se vor putea ocupa serios de relații și responsabilități.

Deși pentru unele gusturi *Avioane de hârtie* este o cartea cam fără perdea, ar fi preferabil să fie citită de un adolescent decât … (aici intră toate titlurile cărora li se face reclamă că ar fi cărți pentru copii, dar care nu sunt realiste!)

De ce merită citită?

  • pentru că atinge subiecte sensibile (divorțul și moartea) arătând nu numai care este reacția fiecăruia dintre cei implicați, ci și emoțiile nespuse
  • poți observa cu luciditate consecințele distracției *la disperare* sau iubirii nestăpânite
  • ai impresia că ești la un meci de ping-pong, lucrurile se schimbă rapid – cartea e realizată ca o mărturie a mai multe persoane, trecându-se de la una la alta ca într-un documentar de bună calitate
  • urmărești cu interes punctele de vedere ale fiecăreia dintre fetele implicate, observând cât de diferit pot percepe ceilalți faptele celor din jur și cum le pot judeca, înșelându-se sau având dreptate
  • înțelegi importanța comunicării, atât în prietenie cât și în familie
  • îți vine să te apuci să scrii bilețele și să faci avioane de hârtie din ele, să le trimiți celor dragi – lucru foarte bun, de fapt, pentru că acesta este unul dintre trucurile recomandate de specialiști și pentru părinți și pentru partenerii din cuplu – să lase bilețele pentru copii sau iubiți, ca semn de apreciere

Și, de parcă toate acestea nu erau de ajuns, apare și lucrul care mi-a plăcut mie cel mai mult – cele trei planuri ale iubirii – obsesie. Mama lui Flo, Tușa Jo și Renee sunt trei ipostaze foarte interesante, pe care poți face studiu de caz. În vreme ce prima nu reușește să învețe să uite, cea de-a doua învinge spaima de singurătate la mijlocul vieții, iar Renee se dezmeticește înainte de 16 ani. Pentru o societate în care toți suspină după *prima iubire*, această carte este un semnal de alarmă: maturizați-vă și căutați respectul, nu numai senzația.

 

0

Barry Seal – trafic în stil american

Cred că de când merg la filme prin Mall, nu am văzut sală mai plină ca la acest film. Mă întreb de ce? Tom Cruise să fie răspunsul? Sau poate povestea în sine? Trebuie să recunosc – realitatea bate filmul. Iar filmul nu este dintre cele mai sofisticate. Poate doar modul cum se întorc lucrurile să ți se pară interesant, în rest…

Poate e doar un semn că oamenii vor să știe mai multe despre ce e *în spatele celor care se laudă că ne asigură siguranța*. Poate e doar un semn că oamenilor nu le vine să creadă că minciuna poate atât de mult să conducă lumea sau că lucrurile imposibile sunt la degetul mic pentru unii, care nu au nicio școală, nicio pregătire – cartelurile!

Sau poate pentru că vrei să înveți să nu te lași în mâna cuiva care te folosește, așa cum folosești o surcică pentru a arunca pe focul unde vrei să-ți coci cartofi. Dacă nu s-ar fi priceput Barry să piloteze avionul, nu-i nimic, apelau la altul… Dacă nu avea el tupeul să insiste, nu-i nimic, se găsea altul…

Ideea că ești nimeni și trebuie să te strecori ca nimeni printre niște escroci, doar pentru a-ți trăi viața nu trebuie să te facă să te împăunezi. Până la urmă, chiar dacă facem mari minunății într-un anumit loc, tot figuranți suntem, pentru că nu contează cum trăim acum și cât furăm sau cât îi nenorocim pe cei sărmani ca să ne fie nouă bine, ci cu totul altceva.

Filmul e amuzant. Dar dincolo de film, au existat vieți. Atinse de cocaina și de armele pe care drăguțul de Barry le ducea de colo-colo…

2

De ce nu accept cereri de prietenie pe FB nici de la persoane cunoscute?

Pentru început, aș vrea să spun de ce nu accept cereri de prietenie de la necunoscuți: pentru mine, FB este un loc unde-mi place să fiu și unde-mi duc prietenii adevărați. Ce să caute necunoscuții alături de mine? Da, pot admira pe cineva și nu vorbim, pentru că încă nu am ajuns să ne cunoaștem, accept cererea de prietenie pentru că știu cum gândește și că vor fi seminare la care vom participa împreună, va veni o vreme când să ne cunoaștem. Dar oamenii pe care nu i-am văzut niciodată și care trimit cerere de prietenie mi se par nepoliticoși. Nici măcar nu scriu un rând – v-am ascultat o emisiune, am fost împreună la o prezentare și v-am apreciat ideile când ați spus că… (Bănuiesc și eu că ți se dă add doar atunci când cineva are aceleași gânduri cu tine, de aceea pun doar situații fericite!) Iar dacă ar scrie, cu siguranță că aș sta să cuget – de regulă, pun mesajele pe Public pentru că nu am nimic de ascuns. Această persoană are deci acces la ceea ce apreciază – la părerile mele… La postările mele personale, pentru prieteni chiar mi-aș dori să fie cu mine?

Pe de altă parte, am asistat uimită la 10 minute de minciună. Un copil dorea să se joace și jocul de pe telefon îi cerea să se logheze cu FB și să joace cu prietenii de pe FB. Nu avea așa ceva, și-a rugat colegul de clasă cu care era, acesta l-a refuzat, că i se uită părinții în FB și dacă văd invitații despre acel joc îi interzic să mai folosească FB…

  • Dar am o idee, a spus el. Facem pe loc unul. Întâi o adresă de mail, pentru că ai nevoie de ea, pentru a avea FB.

Au inventat un nume, parola cea mai simplă, și colo și colo, au început să facă asocieri de nume pe care să le caute pentru a da Add, ceva de genul Vali Vărzaru – au găsit 6 – e un nume aleatoriu ales de mine, cărora le-au apăsat pe butoane, apoi Gino Nistor și din acest nume au găsit 9 bucăți, pe toți Add, apoi când au deschis FB, ce-a făcut acesta? Le-a recomandat prieteni de-ai celor 15 pe care îi acostaseră și au dat la nesfârșit Add. În 5 minute, 7 persoane acceptaseră cererile și copilul și-a început jocul cu monștri pentru care avea nevoie de FB și prieteni în FB. Cel care-l ajutase era foarte invidios… *Ai prieteni din Pakistan, Rusia, Moldova, Italia… *, dar și sfătos – Vezi să ocolești persoanele care ți-ar părea dubioase. Pe cei din Siria, de exemplu.

Copiii fac așa ceva pentru a se juca. Maturii nu au chef de joacă, ci de altele, mai rele, așa că da, nu primesc cereri de prietenie de la necunoscuți.

Bun, acum de ce nu primesc cereri de prietenie de la cunoscuți? Sau de la ce cunoscuți nu accept cererile de prietenie?

a. de la cei cu care nu am aceleași pasiuni

b. de la cei care adoră politica

c. de la cei care au o plăcere să ironizeze răspunsurile celor pe care nu-i cunosc, dar cu care au un prieten comun

d. de la cei care nu discută cu mine pe stradă, deși ne salutăm; pe FB ce-om avea așa de important de vorbit, dacă între patru ochi nu ne spunem nimic?

e. de la cei care au prieteni cu care eu nu mă înțeleg – de ce să ajungă la alții ceea ce eu vreau să fie doar pentru prieteni?

Cine vrea să aibă o turmă de prieteni pe FB, poate să aibă, din partea mea, dar dacă eu, din 450 de oameni, 450 cunosc și aș putea apela la ei în momente dificile, prefer să rămân la cifra asta decât să ajung la 5000 și să nu mai știu care vor doar mondenități și care-mi sunt apropiați!

Mai sunt câteva motive, dar pe acelea le află direct cei care îmi sunt prieteni și-mi dau add… Adică li le explic personal, pentru că sunt prea intime ca să le spun tuturor. Însă lor li se voi spune, pentru că-mi place sinceritatea și mai ales mi se pare că merită să afle secretul acestei forme de … respingere…

Grijă mare la FB, vă spune cineva care chiar iubește FB!