0

Piticuț, zis și Cinabru – E.T.Hoffmann

Ideea cărți este încântătoare: se naște un copil monstruos, pe care nici părinții lui nu-l suportă, așa că cineva cu o inimă mare îl mângâie și din acel moment se schimbă complet soarta lui. Tot ce fac alții minunat, se pune în seama lui; deci drumul lui este cât se poate de luminos. Cântă unul, e felicitat Cinabru; intepretează unul, este adorat Cinabru, se iau decizii de stat, se consideră că-i aparțin lui Cinabru. Înaintează Piticuț de mai mare dragul.

Pare o carte amuzantă. Problema e că … nu e! Pentru că, dacă Cinabru ar fi un drăgălaș, care să se bucure de această posibilitate, dar să-i respecte pe oameni, totul s-ar rezolva frumos, însă el este răutăcios, nesuferit și-i rănește pe toți, bucurându-se să profite de ochii închiși sau prost deschiși ai oamenilor.

Subiectul nu este unul pe care-l agreez eu. Nu-mi place să urmăresc personaje care ajung departe fiind nimeni. Nu-mi plac oamenii, și nici piticii, care se folosesc de imaginea altora pentru a deveni cineva. În plus, cartea mi se pare scrisă în mod fad.

Poate pentru alții este dragostea vieții lor, dar pe mine nu m-a cucerit. Da, am citit-o ca să-i înțeleg punctul de vedere, am descoperit umorul în ea, ascuns bine, parcă doar pentru cei hâtri. Un lucru e clar: am fost foarte fericită când s-a terminat, e o cărțulie de 150 de pagini, nu e cine știe ce, însă și finalul m-a dus spre isterie…

Cu cine să semene sărmanul copil profitor, dacă însăși mama lui, după ce-l vede mort, îl cere *pentru a-l împăia și arăta oamenilor, doar-doar o mai scoate și ea un ban pe el*… Stilul acesta de subiect, despre oameni haini, fără niciun pic de bun simț, mă dezgustă.

Altora poate le place. Să știți, deci, ce găsiți în carte aceasta.

P.S. Cartea este considerată una dintre cele mai importante cărți ale copilăriei. Comicul de situație poate să o recomande, pentru copiii care au ceva semințe de moralitate însămânțate de părinți sau școală. Dar pentru cei care sunt deja pe panta alunecării spre răutate și cinism… n-aș recomanda-o.

 

4

Câte kg de dragoste porți?

Se spune că în căsnicie există 16 kg de dragoste.

Vezi câte kg aduci tu în relație:

Eu spun că în căsnicie există 16 kg de dragoste.

Vezi câte kg aduci tu în relație:…..

(condițiile sunt prezentate când pentru el, când pentru ea, ca să nu se simtă nimeni lăsat pe dinafară 🙂 , dar fiecare trebuie să le îndeplinească pe toate)

1 kg dacă îi iubești rudele care nu te suportă

2 kg dacă te porți frumos cu prietenele ei de care nu-ți place

3 kg dacă organizezi petreceri pentru colegii lui pe care nu-i suferi

4 kg dacă petreci timp cu ea, deși la lucru ai proiecte urgente

5 kg dacă îl asculți când se plânge de aceiași șefi bosumflați

6 kg dacă o ajuți la treburi din obligație

7 kg dacă o ajuți la treburi de bunăvoie

8 kg dacă o ajuți la treburi pe care ai jurat că nu le vei face niciodată; și o ajuți cu plăcere

9 kg dacă îi accepți pasiunile

10 kg dacă o încurajezi să-și împlinească pasiunile

11 kg dacă te străduiești să-i îndepărtezi tristețea, când e nesuferit

12 kg dacă ai grijă de copii, ca ea să poată merge cu prietenele în oraș

13 kg dacă îl îngrijești când e bolnav

14 kg dacă o asculți cu răbdare

15 kg dacă știi să-l faci să vorbească

16 kg – ei, aici e aici, dacă interesul tău personal cade pe locul 2, pentru ca interesul relației să fie triumfător, dacă te poți sacrifica pentru celălalt, chiar dacă nu are nici măcar un kg de dragoste pentru tine…

Acest text a fost un pamflet… și trebuie tratat ca atare.

Sau poate nu!