0

Organizarea casei – Mama Time Out

Eram în casa unui prieten. Acolo era mizerie, acolo parcă venise cineva și presărase pe fiecare metru pătrat câte 6 gândaci de bucătărie, chiar dacă era vorba despre camere sau balcon… *De ce ai ajuns așa?* – l-am întrebat. *Cum e în casă, așa e și-n mine!* mi-a răspuns și mi-am dat seama că locul în care trăim este un ecou a ceea ce suntem noi înșine.

Și eu sunt genul de persoană care poate lucra în dezordinea-i personală, care nu prea vede că se răstoarnă casa peste ea, dar și când încep să fac ordine termin totul repede și bine în cât mai puțin timp. Mă laud că am reușit de câteva ori să aranjez într-o singură zi lucrurile după o mutare, asta însemnând pe rând să umplu patru camere, trei camere, două camere. Da, da, știu că nu înțelegeți prea bine la ce mă refer, dar cei interesați puteți afla, la un ceai. Pentru că mie nu-mi place să dau mai multe amănunte.

Ceea ce am vrut să spun, dar m-am pierdut în amintiri!, este că nu mă interesează nicio revistă despre casă, nicio idee despre organizarea casei și … nimic din ceea ce are legătură cu domiciliul. Pentru mine, casa înseamnă pereți și acoperiș – atât. Dar am ajuns la Mama Time Out (organizat de Florina Badea) pentru că cea mai bună prietenă a mea este exact inversul meu și și-a dorit să o cunoască pe Diana Mihăilă, prima bloggeriță de fine living din România.

Aici am de adăugat ceva – a participa la astfel de evenimente este în sine o bucurie, pentru că întâlnești o paletă bogată de doamne, preocupate de ceea ce e frumos și gata de a-ți zâmbi și a se împrieteni cu tine. Diana Mihăilă, însă, îmi permit să spun!, le întrece pe toate: cu debordantă energie ne-a salutat pe toate, s-a ridicat de pe scaunul ei pentru fiecare care a intrat în încăpere (Biblioteca Ion Creangă – mama tuturor bibliotecilor de tineret din București, cum îmi place mie să-i spun!) și a fost impecabilă. Cred că știu cu cine aș dori să semăn, dacă n-aș fi eu însămi, dacă ar fi s-o iau de la capăt și, evident, dacă s-ar putea 🙂 🙂 🙂 .

Pentru cei care aveți copii, organizarea camerelor lor este posibilă: regula celor 3 S.

Pentru cei care vă iubiți mașinile și le tratați ca pe iubitele voastre (sau chiar mai frumos), idei. Sau da, aceste idei ar fi pentru cei care aveți un partener care-și iubește mașina mai presus de voi și nu vă lasă să mâncați acolo, ca să știți cum puteți să-l înveseliți, cocoloșindu-i căsuța pe 4 roți.

Și ce trebuie să citesc eu, de câte ori totuși binevoiesc să mă gândesc la camera mea… aici.

Încântată am fost de această seară! Și, desigur, voi fi la fel de încântată de cea din 3 aprilie (e o seară de marți, ora 18), când la Lebbuchenhaus – librărie germană, va avea loc o întâlnire Mama Meet Up, ediția a II-a. Atunci se va vorbi despre cum să ne organizăm în bucătărie, ca să nu rămânem descoperite și nici să nu aruncăm mâncarea. Despre cum se petrece puțin timp în bucătărie, gătind sănătos. Despre cum se poate evita monotonia în ceea ce pregătim pentru mesele noastre.

Pentru înscriere la acest eveniment, până pe 30 martie, puteți scrie un mail la consultanta@florinabadea.ro. (Lebbuchenhaus este în centrul orașului, aproape de Universitate, strada Sarmizegetusa, nr. 4)

Ne vedem acolo.

 

Reclame
0

Momente penibile

Pentru momentele penibile, în adolescență, unii vor să-și ia viața. Pentru momentele penibile, la maturitate, îți vine să-ți tragi palme sau să te pedepsești – la colț, la colț, la colț, vorba cântecului din filmul Veronica.

Organizarea, seriozitatea, planificarea, te ajută de multe ori să scapi de aceste momente penibile, dar chiar și cei care intră în această categorie pot să identifice în viața lor destule clipe stranii, pe care ar vrea să le uite… Cu atât mai mult dacă ești împrăștiat, neatent, cu capul în nori. Și, mai presus de toate, dacă ai nevoie de ochelari și nu-i folosești. Așa că vezi cu totul diferit decât ceea ce ar trebui.

Căutam în geanta mea hârtia de 500 de lei pe care știam sigur că o am. Bine, nu mă întrebați de ce am căutat-o în geantă și nu în portofel. Nu mă întrebați pentru că vă răspund: de regulă, las portofelul deschis, se învârte geanta în toate felurile când o arunc eu peste tot sau când o mai rostogolesc în joacă, atunci când nu am ce face, și evident că-mi cad toate. De aceea și controlorii abonamentelor sunt convinși că îmi vor da amendă când văd cât stau după mine să găsesc acel card miraculos, chiar și eu îmi pierd răbdarea și-mi vine să zic – bine, dau 50 de lei, doar să nu mai caut prin jungla mea, însă chiar când să mă las păgubașă văd verdele de la dunga cardului. Iuhuuu, am mai păstrat 50 de lei…

Acum că ați înțeles de ce cei 500 de lei erau pe undeva prin geantă, e simplu de urmărit ce vă povestesc. Dar complicațiile abia acum încep – printre cele 200 de lucruri care se află în geanta mea, dintre care 167 bonuri fiscale, trebuie să faci un slalom serios ca să ajungi la ceva prețios. În cele din urmă descopăr doar o hârtie de 100 și câteva de 50.

Și îmi îngheață inima: i-am dat persoanei care mi-a aranjat părul o hârtie pe care scria 50, sigur, dar cum nu aveam ochelarii la mine, nu știu dacă mai avea un 0 după sau care era culoarea, ca să o identific după ea. Te pomenești că i-am dat 500 de lei, de aceea se uita așa de uluită la mine, cum de-am putut să fiu așa de generoasă…

Primul instinct a fost să dau telefon: *Nu vă supărați, v-am dat cumva 500 de lei ca bacșic?* Cum ar fi sunat asta? Putea spune NU și să păstreze banii liniștită, iar eu o bănuiam în continuare că sunt la ea. Putea spune NU și chiar acesta să fi fost adevărul. Momentul penibil. Dau sau nu telefon?

Momentul penibil este acela în care ai greșit și trebuie să o scoți cumva la cap, dar asta înseamnă să-i implici și pe alții care apoi se pot simți jigniți, se pot simți răniți sau chiar pot jura că în viața lor nu vor să mai aibă treabă cu tine. Momentul penibil este acela la care ajungi dacă nu ai grijă de fiecare aspect al vieții – bine, că sunt și cele în care intri fără să ai nicio vină, e drept. Dar una este să te simți un pion în vâltoare și alta să știi că tu ești furtuna care declanșează vâltoarea care-i agasează pe toți cei din jur… Momentul penibil începe de la *te-am călcat pe picior în timpul dansului* sau *te-am călcat pe picior în tramvai pentru că mă jucam pe telefon* până la *îl caut pe Cosmin, e iubitul meu… * – *cum să fie iubitul tău, e soțul meu!*

Nu vă spun cum s-a terminat momentul meu penibil, doar vă mărturisesc – a fost cel care a declanșat, după atâția ani de momente penibile, atenția mea pentru ordine și planificare.

Mai bine mai târziu decât niciodată. Dacă însă sunteți la început de viață, nu vă lăsați în seama acestui proverb cu care mă consolez eu. Dați importanță lucrurilor mărunte pentru ca să nu aveți parte de momente penibile. (Uneori, te trezești din somn, transpirat tot, amintindu-ți cu silă ce momente penibile ai provocat! Evitați aceste stări oribile!)

2

Webstock 2017 – imagini în cuvinte

Am ajuns pentru prima oară la Webstock și m-am întrebat dacă nu cumva sunt într-un stup de albine. M-a impresionat organizarea: de la primire, până la oferirea tuturor darurilor sponsorilor, trecând evident prin pauzele de masă, cu felurite sortimente de mâncare și dulciuri. A fost un fel de zi de răsfăț: pe unde te întorceai, puteai să-ți faci o poză, să fii o vedetă, să primești o înghețată, un sfat ce-ar fi bine pentru fața ta, dar mai ales puteai vorbi cu oricine. Căci erau oameni mulți și, dacă te deschideai, niciunul nu rămânea în cochilie de melc.

Dacă tot vorbim despre organizare, trebuie să spun că am apreciat un paragraf din invitația primită:
Webstock este un loc vesel si pozitiv si ne dorim sa il pastram intocmai. De aceea, nu sunt incurajate actiunile care pot dauna bunului mers al evenimentului sau, in particular, participantilor. Eventualele anomalii pot fi sesizate direct pe Facebook, pe pagina evenimentului, sau direct unei persoane din echipa Evensys.

Oamenii veniseră acolo pentru a afla și pentru a se cunoaște.

La capitolul a afla, am fost entuziasmată de Alex Gâlmeanu, primul intervievat al Cristinei Bazavan. A vorbit mai ales despre pasiune – pasiunea lui e fotografia, dar, dacă ne-am pune fiecare în locul lui, cu pasiunea noastră, am descoperi un mod de a trăi care face viața să aibă sens și (nu spun cuvinte mari) aduce fericirea. Se vedea pe fața lui că era fericit, așa cum se vede pe fața fiecăruia dintre noi când vorbim despre cele mai mari realizări ale noastre, că suntem fericiți.

Lucian Mândruță, al doilea invitat, a fost sincer, așa cum mulți dintre noi nu suntem, și a recunoscut că nu poate trăi fără atenția celorlalți. Ce, vouă nu vi s-a întâmplat să vă doriți să fiți în centrul atenției? Îmi spunea o prietenă că, de multe ori, ea nici nu participă la anumite concursuri, dar, când se citesc numele câștigătorilor, se așteaptă să și-l audă pe al ei. Și nu e prima jurnalistă cu bursă BBC, ca Mândruță, este și ea un om simplu. Ceea ce am învățat de la jurnalist a fost că momentele dificile pot aduce cele mai mari realizări: nu de alta, dar traiectoria lui s-a schimbat considerabil când, cu piciorul în gips fiind, și stând în pat, a început să-și vadă un alt drum pentru a se manifesta și pentru a se adresa oamenilor.

Marius Manole m-a impresionat prin povestea modului cum își desfășoară activitatea. Dacă vă imaginați că este greu să participați la două evenimente în aceeași zi, să mergeți de la unul la altul, atunci imaginați-vă cum ar fi să aterizați de la unul la altul și să fiți personajul principal. Ei bine, după ce a descoperit că se poate să joci și două piese de teatru în aceeași zi, a ajuns la recordul de 5 pe seară. Sigur, am putea numi asta beție de muncă, dar am putea-o numi și pasiune, lucru de care atât de puțini dintre noi mai sunt impulsionați. A face tu ceva, nu a primi ca spectator de dincolo de ecranul televizorului sau computerului, este secretul originalității.

Creativitatea lui Ionuț Budișteanu, informatician și inventator din Râmnicu Vâlcea, mi s-a părut fără limite. Înainte de a-i invidia pe unii că se nasc talentați, în vreme ce voi nu aveți niciun talent, aș vrea să vă spun că, uneori, deprinderile te duc sus, pe scenă, și nu calitățile. După cum povestea, de la 3 ani până în clasa a III-a, s-a delectat cu jocurile video. Atunci i s-a luat și și-a dorit să fie el cel care propune celor din jur ce să facă, să nu mai urmeze el regulile jocurilor celorlalți. Mă întreb câți dintre noi schimbă rutina lor, transformând-o în victorie… Fraza triumfală: *Am văzut că nu era loc pentru așa ceva pe piața românească și atunci am depășit granițele țării cu produsele mele*. O sugestie, o soluție, un model.

Foarte încântată am fost de reprezentanții MAPN-ului, care au venit pentru a ne vorbi despre modul în care încearcă să aducă armata mai aproape de popor prin social-media. Nu, nu știam despre această nouă față și spre ca fiecare dintre noi să se familiarizeze cu noul propus de cei ce ne apără. Am aflat astfel și despre Invictus – și-am fost entuziasmată de acele momente ca și când eu însămi aș fi câștigat ceva – da, câștigasem încredere, încrederea în oamenii în uniformă și încrederea că, fiind și ei oameni, sunt, la rândul lor, ocrotiți de cei care-i respectă.

Dar, sigur, dacă ar fi să mă întrebați ce m-a impresionat cel mai mult din toate aceste prezentări, sunt următoarele cuvinte și cifre: Asociația React și Fundația Vodafone Romania au reușit să renoveze in 10 ani aproape toate centrele de transfuzie de sânge din tara. Sângele unui donator, prelucrat, ajunge la patru persoane. Necesarul de trombocite pentru un bolnav de leucemie vine de la 4 donatori fideli.

Eu mă număr printre persoanele care nu pot dona sânge, cu toată bunăvoința mea, dar mă bucur că cei care o vor face de acum înainte vor avea parte de alte condiții, iar cei care vor primi sângele vor avea șansa unui nou început.

Ziua s-a încheiat cu Webstock Awards.

Webstock Awards ofera recunoastere celor mai creative si inedite proiecte si campanii din online (inclusiv social media si mobile), realizate in Romania, in ultimul an.

Ca si la editiile anterioare, premiile Webstock 2017 s-au desfasurat pe parcursul a doua etape: propunerile spre nominalizare si jurizarea (ce include preselectia nominalizatilor si jurizarea finala). S-au calificat acele proiecte care au fost realizate in intervalul 2016 – 2017 (august), s-au adresat publicului roman și au fost dezvoltate de echipe locale. O altă condiție: să exceleze in design, functionalitate si continut.

Jurizarea efectiva a revenit unui grup format din specialisti in marketing si persoane din agentii de comunicare online si s-a desfasurat in perioada 12-22 septembrie. Acesta a luat in calcul urmatoarele criterii: originalitate, design, structura, navigabilitate si functionalitate, relevanta si interactivitate, insa in aprecierea proiectelor au contat foarte mult creativitatea si experienta generala oferita de acestea.

Premiații îi puteți vedea aici.

Și știu eu de ce îmi vine să vă urez: anul viitor să vă numărați printre ei!

Personal, aș vrea să mulțumesc Evensys – Echipei Webstock pentru comunicarea foarte bună dintre noi și pentru raportarea plină de respect față de participanți. Dacă mă bucur că trece anul, atunci aceasta este pentru că vreau din nou să ajung la Webstock. 🙂

A mai scris pe larg despre prezentările motivatoare de la Webstock – Ina.