Posts Tagged ‘originalitate’

Magia lucrurilor simple – Estelle Laure

Am luat cartea de la bibliotecă. Mi-a plăcut că editura Epica precizase faptul că este pentru copiii de + 14 ani. Și mi-a mai plăcut întrebarea de pe copertă: Poți să te îndrăgostești când totul în jurul tău se destramă?

După ce începi să citești, îți dai seama că cele două fete au de înfruntat plecarea părinților; trebuie să se descurce cum pot pentru a nu fi prinse de asistența socială. Chiar mă întrebam – nu chiar TOTUL în jur se destramă, pentru că uite, găsește de muncă, are cine să o ajute… Cu cât înaintezi în carte apar însă alte două aspecte care răvășesc și emoțiile tale, cu atât mai mult ale sărmanei fete ce se apropie de 18 ani și trebuie să plătească facturi… Prima e dată de atracția spre fratele geamăn al cele mai bune prietene, a doua e dată de căderea de pe stâncă a celei mai bune prietene. Confruntarea cu prietena celui iubit nici nu mai contează pe lângă cea cu mama lui sau cu angajatorul care-i propune un fel de armistițiu: fii fata mea și rezolvă totul pentru că te apreciez. Mult.

Citind, mi-am dat seama că nu mă simt confortabil datorită unor cuvinte folosite în vorbirea curentă: acum, serios, câți dintre voi ați folosi cuvântul onctuos în dialogul cu prietenii? NU mai vreau să dau alte amănunte, însă neologismele, cuvintele pompoase m-au determinat să simt că personajul principal nu e real; mi se părea fals.

I-am spus lucrul acesta soțului meu și el a râs: *Nu trage concluzii rapide când e vorba despre trăsăturile unui om. Îl mai ții minte pe X, despre care colegii lui spuneau că e enervant tocmai pentru că întrebuința cuvinte copleșitor de stranii pentru vârsta lor?* Din negura amintirilor, l-am revăzut și pe Y, acel Y pe care cunoscuții mei  îl disprețuiau pentru că folosea doar cuvinte greu de înțeles și chiar imposibil de a fi de ajutor problemei despre care pe care o aveau ei de înfruntat, în speță, povestei despre care se vorbește în carte.

Da, ai dreptate, un personaj este reprezentat de vocabularul scos in burtică, așa cum altul este reprezentat de frazele scoase din cărți – una zbura cu neologisme, alții cu citate din cărți cunoscute – mai mult de cei care le-au citit, nu aveau cum să le știe cei ce nu poartă aceleași poveri…

Dacă la începutul orei de citit am avut o maaaare dezamăgire, descoperind și pleonasme și exprimări absolut  ciudate… spre final, am reușit să accept ideea că *niciun om nu se repetă*, nu are identitatea altuia și nici nevoile lui, așa că nu am avea de ce să le scoatem ochilor celor din jur pentru că suntem siguri că asta le e personalitatea.

Și eu nu sunt singura care a trecut la acceptare, deși eram gata să desființez repertoriul… Eu mai și scriu, ar trebui să-mi pară că viața, cu fel de fel de culori, e greu de  acceptat, dar ea există și e plină de originalitate. În inima, mintea și comportamentul fiecăruia.

Mda, am râs de mine, cea care tăia dreptul la replică unor oameni, pentru că trebuie să ne rămână în minte acest aspect – suntem unici și o singură trăsătură schimbată dă un alt om, o singură experiență în plus sau minus ne aduce o altă persoană în fața ochilor, o singură trăsătură fizică ce diferă de a altora ne arată originalitatea…

Cartea merită citită, chiar dacă veți avea aceleași lupte pentru a accepta stilurile oamenilor, pentru că până la urmă este atractivă acțiunea, este pasionantă.

Hala cu Flori – „Art meets Nature”

A fost o invitație, la care am răspuns prin întrebarea: Pot veni însoțită de soțul din dotare? Cum răspunsul a fost da, am reușit să ajung la Hala cu Flori. Mă întrebam de ce nu ni s-a spus în descrierea locului despre clădirile din jur, de ce nu s-au dat repere pornind de la aceste mari clădiri. Apoi am înțeles – nu era vorba că s-ar fi făcut reclamă neplătită unor afaceri, ci era un alt argument: de acum, Popa Nan, 82 este adresa pentru Hala cu Flori. Nimic altceva nu trebuie să fie legat de această locație. De acum Hala cu Flori este ceva care trebuie identificat cu nr. 82 al străzii Popa Nan.

Oricum, pentru cei care știu melodia lui Mircea Vintilă, Popa Nan e-o stradă de la Foișor până-n Piața Vitan, iar ca să ajungi la Hala cu Flori trebuie să cobori din troleul 79 la stația Țepeș Vodă și mergi pe jos spre tramvai sau, dacă vii de la Muncii ori de la Hala Traian, este chiar la stația de la Universitatea particulară. Sigur, sigur, asta în cazul în care ești pieton, ca mine; dacă vii cu mașina te duce preacunoscătoarea voce de oriunde-ai veni, direct în poarta clădirii.

Evenimentul a început după multă socializare. Poze, poze, poze, discuții, poze, poze, poze, învățarea verbului a admira… Pentru că ceea ce era în jur avea un soi de frumusețe pe care o descopereai în timp. A, uite și acolo ceva, uite și acolo altceva… Bușteni și rădăcini, o cămăruță mică înconjurată de tul alb și cu flori deasupra, loc unde puteai intra și să te săruți în voie, evident, dacă asta era dorința inimii tale – dacă dorința ta era să stai departe de oameni se putea împlini și ea, tot în aceeași cămăruță, iar dacă îți doreai în mod deosebit să dai un telefon, era ca și când te aflai în cabina telefonică publică de dinainte de *89… Da, același lucr era exact ceea ce aveai nevoie.

Lucrul impresionat a fost că, și dacă printr-o întâmplare de science fiction, s-ar fi răsturnat lucrurile și ar fi trebuit să mergi pe tavan, nu pe podea, erau atât de multe flori pe sub picioarele tale, încât ai fi regretat doar caleașca din flori pe care ai lăsat-o pe podea, în rest, erai în grădina Paradisului – atât de multe flori se aflau și acolo, în tot felul de aranjamente. Da, a fost trudă multă pentru a oferi un spectacol pe cinste celor care știu să guste din bucuria momentului, din fântâna de creativitate a celor înzestrate cu talent artistic.

„Art meets Nature” sau când natura prinde viață cu ajutorul artei.

Evenimentul unic în România, le-a adus în același loc pe Fashion design (Ana Novic), Hairstyle (Livia Berceanu & Cristina Gheară) și Make-up (Ana Cucuta & Andreea Tinică).

Decorurile impresionante într-un loc de basm, au făcut nu numai copiii să tresară de fericire la vederea manechinelor din cadrul acestui show, ci și părinții și mai ales persoanele care cred nu neapărat în zâne – așa cum erau prezențele prințeselor ce reprezentau elementele naturii – ci mai ales în clipa ce poate fi savurată și pune un hotar între ce ai fost în viața ta și ce vei fi.

Pentru că, da, ai fost până acum un om care a văzut multe, dar după această prezentare în care au dansat Apa, Focul, Pământul, Aerul, Metalul, după ce ai participat la acest show cu totul atipic, tot ceea ce-ți dorești este ca și tu să marchezi lucrurile importante din viața ta într-un mod original, de care se poate ocupa echipa de la Hala cu Flori.

Pentru noi a fost ca și când plătisem pentru un mare spectacol, pentru o mare paradă de modă a unui renumit creator. (Plătisem e un fel de a spune, venisem la invitația lui Robert care, fiind blogger pe nișa de parenting ne este apropiat.) Am folosit aceste cuvinte pentru a înțelege că ceea ce am urmărit ar fi costat bani grei în străinătate și mai ales pentru că această unitate dintre cei 7 profesioniști a adus la viață Natura, prima dată prin clipuri realizate în acea sală aflată la început de drum, adică acum 14 zile, apoi prin apariția elementelor naturii în persoană în această nouă sală, de data aceasta înfrumusețată. A fost ca și când cineva a luat pentru început prizoniere toate acele necesare zâne, pentru ca apoi nu numai să le elibereze, ci chiar să le elibereze în mijlocul Primăverii…

După cum spunea Robert Diaconeasa, gazda serii, lucrul împreună a transformat toate persoanele implicate într-un tot, în așa fel încât în acest proiect descoperi și un principiu esențial al dezvoltării unei afaceri în relația de azi: unitatea. În această unitate, nu-ți mai dai seama unde începe ceva și unde se termină altceva pentru că activitatea fiecăreia se împletește atât de armonios cu a celorlalte încât ești sigur că ai de-a face cu un monolit.

Hala cu Flori este un loc în care de acum se vor organiza evenimente care cu siguranță vor avea anvergura și esența celui din această seară. Dacă acum s-a pornit în căutarea Naturii, în următoarele sărbători, fiecare dintre cei care vor dori să sublinieze fericirea din inima sa, va apela la specialistele Halei pentru a aduce unicitate și originalitate, două calități cu care să împodobească fericirea inimii sale din acel moment.

Succes celor care au demarat această acțiune. Împlinire celor care vor folosi sala pentru a puncta clipele sărbătorești ale vieții lor. Și da, mulți ani copiilor celor implicate în proiect – Ana având deja o fetiță, iar un bebeluș al altei colege aflându-se pe drum.

Fii tu însuți versus Mă scoți din sărite așa cum ești

Cred că nu am auzit cuvinte mai mângâietoare decât: Îmi place cum ești!, iar acestea nu se refereau la fizic, ci la modul de a privi lucrurile, la comportament, la atmosfera pe care o cream în jur. În același timp, nu am auzit cuvinte mai derutante ca Fii tu însăți, când, în inima mea și în gândurile mele, eram complet confuză, fără niciun reper. Pe de altă parte, nu e nimic mai dureros decât să auzi cuvintele: Mă scoți din sărite așa cum ești, când tu știi cum ai luptat pentru a ajunge într-un anumit punct al dezvoltării, dar nimeni nu vede anereușista, ci toți te compară cu alții sau cu ceea ce și-ar dori de la tine pentru a le fi lor bine.

Imaginează-ți ce fericit e un adolescent care e condus doar de hormoni și de sentimente când aude: *Fii tu însuți*. Asta-l salvează de la a se controla și de la a gândi lucrurile în profunzime; iar în 97% dintre cazuri deciziile pe care le va lua fiind el însuși îl vor duce la o nereușită.

Imaginează-ți ce fericit este un om căruia îi zici: *Mă scoți din sărite așa cum ești* – dacă are defecte și e orgolios nu se va schimba niciodată, chiar dacă aceasta îl va duce în zid; dacă nu are defecte și tu îl critici, te va ignora sau se va schimba cum vrei tu, devenind cu totul altceva decât ar trebui să fie, doar pentru a-ți fi ție pe plac.

De-a lungul timpului, mi-am pus o întrebare: ce înseamnă să fii tu și unde se oprește minunea de a fi tu?

Am zis de multe ori: Asta-s eu, chiar de nu-ți place, alta mama nu mai face!

Rezultatul?

Oamenii au plecat de lângă mine, pentru că eram nesuferită, nu pentru că erau ei pretențioși.

Eu însămi nu m-am mai putut suferi cu defectul respectiv și m-am străduit să mă schimb. (după multă suferință și mulți oameni răniți sau pierduți!)

Am regăsit încăpățânarea asta la cei cu care relaționam: ori că se formase pentru că învățaseră de la mine, ori că se întărise datorită atitudinii mele, care le fusese exemplu (negativ).

Ce NU înseamnă

Fii tu:

  1. poartă-te așa cum ești, chiar dacă asta îi jignește pe oameni (Analizează-ți comportamentul – dacă vezi că cei din jur sunt sensibili fără temei e treaba lor, dar s-ar putea să fie foarte răbdători, iar tu să întreci orice limită! Dar dacă tu rănești oamenii prin modul în care-I abordezi, dacă tu ești tăios cu ceilalți, nu ei sunt vinovați, ci faptul că nu ai fost expus la o astfel de situație, așa că trebuie să înveți cum să faci față unor noi situații, adică să te șlefuiești. Asta nu înseamnă să îți anulezi personalitatea, ci să o faci accesibilă celor lângă care trăiești!)
  2. ești bine oricum ai fi (Nu, nu ești bine oricum ai fi, dacă ai sechele din copilărie, dacă nu ai citit codul bunelor maniere, dacă nu ești politicos, dacă nu ai învățat regulile de bază dintr-o comunitate în care evoluezi, dacă nu te străduiești să interiorizezi atitudini care țin de cultura pozitivă a acelor locuri pe unde ai ajuns. Dacă acestea sunt amănuntele pentru care ți se spune: ești bine oricum ai fi, să știi că cei ce glăsuiesc sunt absolut nepotriviți pentru a-ți fi alături, dacă vrei să ajungi departe. Dacă vrei să rămâi în înapoiere, bucură-te că te lasă în nepricepere, că te încurajează în nesimțire și indiferență. Dar dacă vrei să te dezvolți, fugi cât mai repede de acești indivizi! Caută să rezolvi emoțiile pe care nu ți le înțelegi și le verși pe alții, caută să găsești o cale de rezolvare a conflictelor chiar și cu cei nesuferiți, caută un mod de a te face plăcut fără să treci de principiile și valorile tale, bucurându-i pe ceilalți chiar și prin simpla ta apariție.)
  3. nu te schimba orice ar fi (*Rămâi așa! Nu învăța și nu adapta nimic!*– E drept că ne place să stăm mai mult decât să muncim, că ne place să câștigăm bani mulți făcând lucruri simple, decât să intrăm într-un proces complex de activități. Dar această idee este echivalentă cu a crede că poți să fii încântător, dacă te îmbraci după ultima modă, dar nu te speli pe sub braț și nici pe dinți; că poți să impresionezi juriul unui concurs de frumusețe dacă nu-ți aranjezi părul după ce te-a ciufulit furtuna sau dacă te înfățișezi cu haine care nu se asortează, pentru că ce mai contează aparențele – nu se vede că strălucești?)

Cu alte cuvinte FII tu nu înseamnă să rămâi vulgar, necioplit, lipsit de acomodare cu timpul tău, ci a fi tu cel unic, original, creativ. Slăbiciunile tale nu afectează pe nimeni sau sunt cunoscute doar de cei care te vor accepta cu ele, dorințele tale nu rănesc emoțional sau fizic pe cei care-ți stau alături.

Și atunci ce înseamnă

Fii tu?

  1. să-ți pui în evidență trăsăturile unice
  2. să se vadă caracteristicile tale datorate vieții prin care ai trecut, culturii în care ai crescut (și care sunt demne de a fi purtate mai departe!) și culturilor prin care ai ajuns
  3. folosirea talentul sau talentelor tale pentru a-ți câștiga pâinea, dar și pentru a-i ajuta pe cei din jur.

Pe de altă parte, ce înseamnă

Mă scoți din sărite așa cum ești:

  1. eu am un ideal și tu nu semeni cu el
  2. ceea ce ești tu este nedesăvârșit, iar eu caut perfecțiunea
  3. ai o influență negativă asupra mea, deci ești nesuferit/ă
  4. și dacă aș fi singurul pe care îl enervezi cu stilul tău sau simpla ta prezență, ar trebui să faci ceva pentru a te schimba pentru că ceea ce-mi place mie contează, nu ceea ce crezi tu că e bine!

Învățați-i (sau rugați-i) pe cei din jur să vă spună, în loc de Fii tu însuți:

  1. Mulțumesc pentru că ești alături de mine
  2. Sunt recunoscător că am pe cineva ca tine
  3. Mă completezi
  4. Sunt unele lucruri pe care nu le pot înțelege la tine, dar îmi dau seama că fac parte din tine și mă străduiesc să le accept
  5. Este ceva în comportamentul tău care contravine dorințelor și imaginilor mele despre întreg. E vorba despre … Ce facem cu lucrul acesta?
  6. Te iubesc așa cum ești și voi rămâne cu tine, indiferent cât te străduiești să nu-mi placi cu chestia asta (slăbiciunea ta, defectul tău)

Diferența nu e mare între Fii tu însuți când ești absolut neputincios și n-ai habar ce să faci mai departe și Mă scoți din sărite așa cum ești când ai o personalitate puternică minunată, care nu convine celor slabi.

Important este să te cunoști atât de bine încât să nu accepți să ți se știrbească originalitatea, să-ți aperi și să-ți păstrezi personalitatea.

 

Concurență, competiție versus prietenie în scrierea de toate felurile

Ia să vorbim noi despre un subiect spinos. (Spinos mai este și un purcel, despre care se spune că, atunci când se enervează, își încordează țepii și aruncă în dușmani cu ei. Spusa e falsă, dar în ce privește subiectul nostru cam așa e – trebuie să te ferești de țepi!)

Cât de mult vă place să aveți concurență? Nu în dragoste. Ci concurență în ceea ce faceți!

La locul de muncă sau în manifestarea talentelor dv. Cât de mult vă doriți să fiți înconjurat de oameni care realizează același lucru, toți dorind să câștigați bani din această activitate?

Cred că nu se repede nimeni cu mâna pe sus. Poate doar cei care au fost învățați că într-un mediu concurențial te poți dezvolta. Dar chiar așa să fie? Comparația te face să te simți nepregătit – ca începător, penibil – dacă realizezi altceva decât marea masă, deși în același domeniu, inadecvat – dacă nu păstrezi ritmul celorlalți. Concurența nu te face mai bun, ci te sperie. Îi vezi pe ceilalți ca pe un Bau-Bau care îți va lua premiul spre care aspiri, căci sunteți mii pe o singură bucățică de tort!

Am participat anul trecut la un cenaclu literar căruia am promis că nu-i voi mai călca pragul. Erau acolo oameni care au publicat sau care doreau să publice, în special poeți. Când unul dintre ei începea să citească, ceilalți nu se puteau abține din critică: *nu trebuia folosit cuvântul ăla, rima aia nu era potrivită, nu îmi spune nimic imaginea creată de tine*. Cei care la început se pupau – că nu se văzuseră de o lună! –  în timpul discuției se bălăcăreau, negăsind nimic frumos în ceea ce auziseră, pentru ca la final să se ia din nou în brațe, la un pahar de vin. Evident că, în luna care urma, niciunul nu-l căuta pe celălalt, pentru că nu erau prieteni și nici nu se ajutau între ei. Dar se pupau și se certau cu ardoare. Interesantă a fost reacția lor față de mine – mi-au aplaudat poveștile citite. Nu că ar fi fost bune sau că i-ar fi mișcat. Pur și simplu, nu concuram cu ei, nu aveam același domeniu. Să fii un neînsemnat de scriitor de povești între poeți e, oricum, o pedeapsă destul de mare așa că ce să mai dea și cu țepi în mine – îi păstrau pentru cei pe care i-ar fi văzut că le-o iau înainte pe domeniul lor, pe tărâmul poeziei (a, cei care visați când citiți o poezie, întrebați-vă cât a fost de urât, de confrații săi!, omul care a scris-o!).

Am vorbit despre lumea celor ce scriu și publică, folosind tiparul. Cum este în lumea celor care scriu și materialul lor nu se materializează în cărți, ci rămâne pe internet, pe un blog, pe un site? Oamenii se invidiază la fel de mult, se urăsc, se ironizează, se lovesc?

Oare cum este în lumea acelei nișe intitulate de *parenting*? Cel mai mult scriu mamele! Fiecare mamă blogger e îngrozită de ideea că cealaltă îi poate lua locul, fiecare se teme de creativitatea celor din jur, fiecare se ascunde de restul, cu realizările sale, pentru ca nu cumva să dea idei și să nu mai poată profita doar ea de ele?

O competiție în acest domeniu ar face ravagii. Comparația într-o lume în care fiecare este unic (inclusiv în slăbiciunile sale care chiar îl recomandă pentru un anumit public – asta este, lumea noastră e diversă, nu suntem toți pe același calapod!) ar fi lipsită de sens. Lucrul acesta a fost conștientizat și de aceea s-a născut ideea #DigitalParentsTalks .

În fiecare lună, toată lumea care scrie despre ce înseamnă să ai copii și ce înseamnă să crești un copil poate participa la seminarele organizate de Parenting PR. Subiectele cele mai interesante sunt dezbătute pentru ca fiecare să fie ajutat să-și ducă la capăt *chemarea*. Unele au nevoie să priceapă cum se rezolvă lucrurile la care s-au înhămat fiind bloggeri. Altele doresc socializare. Oricare ar fi dorința se ține cont de ea și nimeni nu e nemulțumit când se termină o astfel de întâlnire; nemulțumirea este că se termină! 🙂

Mi-ar plăcea dacă și copiii noștri ar crește într-o atmosferă de cooperare, nu în aceea de concurență. Nu, concurența nu aduce nimic bun, ci *tuflește* personalitatea celor mai mici și nesiguri (dar asta nu înseamnă că nu sunt buni de nimic). Prietenia este atitudinea cea mai bună pentru că e loc pentru fiecare pe marele internet, pentru că fiecare are farmecul său și originalitatea sa, pentru că fiecare își va găsi metoda potrivită pentru un contract sau pentru o sponsorizare.

Felicitări celor care au înțeles aceasta și lucrează împreună.

Despre nuntă, că tot e vară…

Duminica, evident, cand nu sunt posturile culturii noastre ortodoxe, este zi de sărbătoare. Nu că s-ar gandi cineva că e ziua a șaptea (sau nu e, de vreme ce apare în calendarele bisericești ca fiind prima zi a săptămanii?) – pur și simplu, pentru că e zi de nunți. A, mai venim de-acasă, într-o lume accesibilă, nu? Relațiile dintre oameni sunt mai simple decat cele dintre om Dumnezeu…

Tocmai la acest aspect voiam să ajung, în vreme ce unele dintre noi se pregătesc să meargă la o nuntă, își pun întrebarea… *Eu de ce nu am făcut nunta mea?* Și continuă cu ideile: *Cat mă mai duc la alții la nuntă, tot singură? Ei vor veni vreodată la a mea? – nu în sensul că ei o vor uita sau vor pleca din țară, ci dacă nunta aceea se va face…*

Astăzi, m-am gandit într-un fel foarte … lumesc la căsătorie… 🙂

Am pornit de la faptul că am vrut să-l ascult pe Sting, să fac *ziua muzicii lui Sting*, însă după ce am ascultat de cate 10 ori 3 melodii care-mi plac la nebunie, a trebuit să renunț… Sting e un artist excelent, are melodii care-mi ajung la suflet, dar se vede că prea puține dintre sutele pentru care și-a folosit el creativitatea și vocea…

Deodată mi-a pornit mintea la cele care astăzi se dichisesc pentru a ajunge la nunta prietenelor și se vor duce neînsoțite…

Un om este singur pentru că nu a găsit acel om de care să-i placă la nesfarșit – să vorbească, să cante, să tacă, să se miște, să facă poante… Ai întalnit oameni care ți-au plăcut doar dintr-un vedere, care te-au fascinat cu două calități, dar nu se putea trăi doar din ele sau el te-a părăsit pentru că, oricat de multe trăsături minunate aveai, îți lipsea ceva fără de care el nu putea trăi…

Cred că atunci cand alegi pentru o viață, nu-ți poți permite să alegi așa ca mine azi: pe repeat, trei melodii de-ale lui Sting, 6 ore… Că dacă se întamplă o dată, e incitant, mai ales dacă nu l-ai mai auzit de multă vreme, dar dacă se întamplă de două ori, de trei ori, zi de zi, îți ies pe nas toate sunetele lui și mai ales ți se închid urechile definitiv. Omul langă care stai și vorbește în așa fel încat nu-l asculți că ți se pare că e un sunet de sirenă și nu vrei să te pierzi în el sau datorită lui, e mai bine să se ducă departe, decat să-l păstrezi langă tine, pentru simplul motiv de a avea cu cine să te duci la nunta de azi…

Nu am o soluție pentru cum poți să-ți aduci un om langă tine, însă am o rugăminte: dacă te plictisește, nu face legămant cu el numai pentru ca să intri în randul lumii. Curand vei intra în celălalt rand al lumii, care ajunge să fie mai lung decat al căsătoriilor: divorțul.

Bucură-te de nunta de azi a prietenilor tăi, caută să fii în așa fel încat să existe mereu ceva nou în tine și uită-te după cineva care are aceeași calitate – originalitatea.

Să mă chemi la nuntă, ok? 🙂