2

De ce nu accept cereri de prietenie pe FB nici de la persoane cunoscute?

Pentru început, aș vrea să spun de ce nu accept cereri de prietenie de la necunoscuți: pentru mine, FB este un loc unde-mi place să fiu și unde-mi duc prietenii adevărați. Ce să caute necunoscuții alături de mine? Da, pot admira pe cineva și nu vorbim, pentru că încă nu am ajuns să ne cunoaștem, accept cererea de prietenie pentru că știu cum gândește și că vor fi seminare la care vom participa împreună, va veni o vreme când să ne cunoaștem. Dar oamenii pe care nu i-am văzut niciodată și care trimit cerere de prietenie mi se par nepoliticoși. Nici măcar nu scriu un rând – v-am ascultat o emisiune, am fost împreună la o prezentare și v-am apreciat ideile când ați spus că… (Bănuiesc și eu că ți se dă add doar atunci când cineva are aceleași gânduri cu tine, de aceea pun doar situații fericite!) Iar dacă ar scrie, cu siguranță că aș sta să cuget – de regulă, pun mesajele pe Public pentru că nu am nimic de ascuns. Această persoană are deci acces la ceea ce apreciază – la părerile mele… La postările mele personale, pentru prieteni chiar mi-aș dori să fie cu mine?

Pe de altă parte, am asistat uimită la 10 minute de minciună. Un copil dorea să se joace și jocul de pe telefon îi cerea să se logheze cu FB și să joace cu prietenii de pe FB. Nu avea așa ceva, și-a rugat colegul de clasă cu care era, acesta l-a refuzat, că i se uită părinții în FB și dacă văd invitații despre acel joc îi interzic să mai folosească FB…

  • Dar am o idee, a spus el. Facem pe loc unul. Întâi o adresă de mail, pentru că ai nevoie de ea, pentru a avea FB.

Au inventat un nume, parola cea mai simplă, și colo și colo, au început să facă asocieri de nume pe care să le caute pentru a da Add, ceva de genul Vali Vărzaru – au găsit 6 – e un nume aleatoriu ales de mine, cărora le-au apăsat pe butoane, apoi Gino Nistor și din acest nume au găsit 9 bucăți, pe toți Add, apoi când au deschis FB, ce-a făcut acesta? Le-a recomandat prieteni de-ai celor 15 pe care îi acostaseră și au dat la nesfârșit Add. În 5 minute, 7 persoane acceptaseră cererile și copilul și-a început jocul cu monștri pentru care avea nevoie de FB și prieteni în FB. Cel care-l ajutase era foarte invidios… *Ai prieteni din Pakistan, Rusia, Moldova, Italia… *, dar și sfătos – Vezi să ocolești persoanele care ți-ar părea dubioase. Pe cei din Siria, de exemplu.

Copiii fac așa ceva pentru a se juca. Maturii nu au chef de joacă, ci de altele, mai rele, așa că da, nu primesc cereri de prietenie de la necunoscuți.

Bun, acum de ce nu primesc cereri de prietenie de la cunoscuți? Sau de la ce cunoscuți nu accept cererile de prietenie?

a. de la cei cu care nu am aceleași pasiuni

b. de la cei care adoră politica

c. de la cei care au o plăcere să ironizeze răspunsurile celor pe care nu-i cunosc, dar cu care au un prieten comun

d. de la cei care nu discută cu mine pe stradă, deși ne salutăm; pe FB ce-om avea așa de important de vorbit, dacă între patru ochi nu ne spunem nimic?

e. de la cei care au prieteni cu care eu nu mă înțeleg – de ce să ajungă la alții ceea ce eu vreau să fie doar pentru prieteni?

Cine vrea să aibă o turmă de prieteni pe FB, poate să aibă, din partea mea, dar dacă eu, din 450 de oameni, 450 cunosc și aș putea apela la ei în momente dificile, prefer să rămân la cifra asta decât să ajung la 5000 și să nu mai știu care vor doar mondenități și care-mi sunt apropiați!

Mai sunt câteva motive, dar pe acelea le află direct cei care îmi sunt prieteni și-mi dau add… Adică li le explic personal, pentru că sunt prea intime ca să le spun tuturor. Însă lor li se voi spune, pentru că-mi place sinceritatea și mai ales mi se pare că merită să afle secretul acestei forme de … respingere…

Grijă mare la FB, vă spune cineva care chiar iubește FB!

0

Cum de nu cumpăr orice îmi place, chiar dacă e ieftin?

Sunt renumită pentru cele cateva colecții pe care le dețin: cea de ratoni, bufnițe, oameni de zăpadă – evident, jucării și pentru biblioteca imensă pe care mi-am clădit-o cumpărand cărți cu geamantanul de la targurile de specialitate… (și nu dintre cele mai ieftine). Una dintre prietene, care știa cum eram eu, că tresăream la fiecare lucru văzut și-l doream în colecția mea, m-a întrebat cum de nu mai cumpăr nimic, de vreun an încoace.

Răspunsul este simplu: trebuie să ne mutăm, de un am tot trebuie să ne mutăm, și observand cat de multe, cat de dificil de plasat și cat de imposibil de păstrat sunt unele lucruri, am realizat, în sfarșit, că trebuie să mă opresc din achiziționat chiar dacă

a. lucrurile îmi plac

b. lucrurile îmi sunt necesare

c. lucrurile îmi sunt accesibile.

Așa că, dacă cineva dintre voi are o problemă cu plăcerea de a-ți completa colecția, se poate opri foarte simplu trăind ca și cand maine ar trebui să elibereze spațiul în care stă și ar trebui să se mute într-o singură cameră. Dandu-și seama că și dintre obiectele esențiale ar trebui să lase în urmă, la tot ce e moft și surplus, va renunța cu atat mai mult.

Da, știu, dacă mi-ar fi spus cineva înainte lucrul acesta, i-aș fi zis să-și vadă de treaba lui, că pasiunile sunt micile plăceri ale vieții… Dar cand ajungi să ai nevoie de soluții e bine să ai o experiență a cuiva, împărtășită negru pe alb sau… negru pe net… 🙂