0

Cum să scriu o carte?

Atenție, de regulă nu povestesc o carte, de data aceasta, datorită scopului urmărit, dau foarte multe amănunte. Așa că, dacă vreți s-o citiți fără să știți care e pasul următor, închideți articolul. Însă ceea ce urmăresc eu acum este să arăt un mod de a citi o carte în vederea concluzionării elementelor esențiale ce te ajută să-ți dai seama cum e scrisă.

Nu-i așa că nu ați înțeles nimic? 🙂 Nici eu, până nu am ajuns la capitolul trei al cărții Roșu rubiniu – Kerstin Gier, de unde am început să găsesc mici bilețele galbene, pe care erau scrise nu mai mult de 20 de cuvinte – rezumatul a ce urma să vină și stilul cum era abordată enigma: cine a citit înaintea mea și-a pregătit serios tema: ce tre* să cuprindă un capitol ca să fie bine scris și să merite să fie publicată cartea 🙂 .

Redau toate bilețelele pentru a observa ce înseamnă să fii pasionat de ceva și cât se poate reduce totul la esență.

Ce se întâmplă în cele 2 capitole pentru care nu există bilețele mă străduiesc eu să dau detalii și sper că la fel de succint ca cititoarea dinaintea mea: La fiecare 10 minute, Lady Arista, bunica, întreabă dacă Charlotte a avut vreun simptom. Se așteapta călătoria ei în timp, dar prima care are amețelile prevestitoare plecării este verișoara ei pe care nimeni nu o lua în seamă, Gwendolyn.

capitolul 3: primul salt în timp; pe stradă, în drum spre magazin

capitolul 4: viziunea mătușii Maddy; salt în timp; dulapul din casă, ascunzătoarea (acuzată de furt)

capitolul 5: salt în timp la școală; se vede pe ea însăși, kiss (oare ce-o fi asta? 🙂 dar așa scria! 🙂 )

capitolul 6: îi spune mamei și merg la Temple. Dezvăluire: e născută pe 7 octombrie. (deci ea urma să fie eroina principală, nu presupusa Charlotte)

capitolul 7: La Temple. Dl. George, Dl. White, Falk de Villiers,

capitolul 8: al patrulea salt în timp (camera întunecoasă). I se ia sânge. Croitoreasa îi face haine

capitolul 9: nașterea ei, chestii dubioase. contele. Lucy și Paul au furat cronograful, ca să se termine odată cu povestea asta! sfatul mamei.

capitolul 10. salt în timp cu cronograful (cel de-al doilea, da?, primul, cel important țineți minte că era furat de cei doi 🙂 ) ; perioada rococo (hainele de la madame Rosinni)

capitolul 11. contele S.G. Miro. Rakoczy. Șovin.

capitolul 12. întrebarea lui Rakoczy despre Transilvania 🙂 🙂 (vreți să citiți cartea?). Sunt atacați pe drum

capitolul 13. investigațiile lui Leslie. (prietena eroinei principale 🙂 ). Dl Whitman află că Leslie e informată.

capitolul 14 (nu are bilet, ce ne facem? Care o fi explicația pentru care lipsește? O fi căzut când am împrumutat cartea de la bibliotecă sau nu i-a plăcut cititoarei?) Spun eu: pregătiri pentru plecarea lui Gideon și a lui Gwendolyn cu cronograful.

capitolul 15. află clar misiunea lor; în vizită la străbunica ei; se întâlnesc și cu Paul și Lucy. Magia corbului? (foițele pe care începe să scrie sunt albe, cred că cele galbene s-au terminat sau i se par mai potrivite acestea pentru că se apropie deznodământul și adevărul se scrie negru pe alb)

La Epilog, niciun amănunt, dar nu mai dau nici eu. Poate totuși n-ați priceput mare lucru și vă apucați să citiți cartea.

Oricum, trebuie să recunoașteți că un astfel de rezumat îți dă posibilitatea să vezi pe ansamblu cam ce cuprinde un capitol de 10-15 pagini, să înțelegi cum trebuie să împarți tensiunea, cum și când să aprinzi fitilul… Studiind ce au făcut alții, ajungi să înțelegi cum trebuie scrisă o carte pentru a potența tensiunea, pentru a arunca în joc personajele în așa fel încât să fie cârlig la momentul când se pare că nu mai e nimic de făcut…

A citi astfel o carte e mai de folos decât multe dintre cursurile cu 1.500 de lei de pe piața românească… 🙂 Formați-vă singuri!

 

2

Camp NaNoWriMo 11 iulie 2017

Eu, cu toate proiectele lui iulie, sunt absolut copleșită de treabă. Scriu, dar îmi dau seama că nu așa cum ar fi trebuit dacă eram undeva departe, să nu fi auzit o muscă. În plus, îmi dau seama că într-un camp trebuie să intri cu câteva lucruri bine stabilite:

a. care-ți sunt personajele (mie îmi plac mai mult și cred că ar trebui să renunț la vreo 3 – nu mă lasă inima)

b. unde duce povestea (a mea nu mai poate duce unde intenționam eu pentru că există o carte cu o astfel de idee. Deci trebuie să schimb ținta.)

c. care sunt motivațiile pentru care personajele rămân în joc? – unele nu sunt atât de puternice încât să le îngăduie acestora să se supună la atâta trudă la câtă urmează să le articulez

d. fiul meu îmi spune că e nevoie de o gașcă pentru ca să placă o carte. Iar eu i-aș trimite doi câte doi. Gașca nu s-ar regăsi. Aș merge pe mâna lui, că e mai de vârsta celor ce citesc.

Ei, dar mai e până pe 31. Timp să-mi fac pentru că inspirația va veni.

Cât despre ajutorul NaNo, unde vă invit din tot sufletul să vă înscrieți, dacă nu pentru acum, măcar pentru noiembrie, să o urmărim pe

Poet Amanda Lovelace

Maya Angelou once said, “There is no greater agony than bearing an untold story inside you.” Sometimes the story you most need to write is also the one that most scares you—and that’s all the more reason to write it.

Poetry is one of the only places where you can free your thoughts without restriction. So, battle the monsters in your closet and craft a beautiful poem from their remains. You will thank yourself for your kindness later.

Have you ever overcome a fear by tackling a story that scares you?


Camp Goings-On

  • Join a Virtual Write In. NaNo Interns Maddi and Emily will be leading weekly Virtual Write-Ins all this month. Join our next VWI tomorrow, Wednesday, July 12, at 1:00 pm PDT.
  • Don’t forget that you can change your goal. Your Camp NaNoWriMo goal should be working for you, not the other way around. If you’re feeling discouraged by a seemingly unreachable goal, it’s ok to make it more manageable. Learn how to change your goal.

Today’s Writing Challenge

If you’re feeling stuck, take a break from working on your project and write something different for a little while. One of the best ways to figure out what’s holding you back is to journal about your day. Write about the good things that have happened, the frustrations you’re experiencing, and the interactions you’ve had with other people. At the very least, you can take your real-life experiences and re-work them to include in your story.

2

Camp NaNoWriMo iulie 2017 Pregătire

Da, cei care scriu și trăiesc doar din asta sunt puțini. Cei mai mulți suntem noi, cei cărora ne place să scriem, dar trebuie să ne câștigăm existența prin altceva decât prin plăcerea noastră profundă. Eu nu am găsit exprimată mai corect dorința pe care o am de a scrie (cu disperări din acelea că, dacă nu stau acum jos pentru a așterne ceva pe computer, îmi pierd *uzul rațiunii* – o prezint așa ca să-i dau o tentă de umor, dar cei care trec prin asta știu că nu e nimic amuzant în a te simți deodată dornic să părăsești compania celorlalți și să intri în transa scrisului!) ca în aceste cuvinte: *Râvna pentru Casa Ta mă mănâncă.* Sunt cuvinte profetice, redau chemarea și disperarea în cazul în care nu te poți ridica la înălțimea așteptărilor. Iar așteptările nu sunt de la noi, ci din altă parte. Cineva care scrie știe despre ce vorbesc: ai impresia că este o persoană căreia trebuie să-i dai socoteală. Da, dacă ar fi după tine, te-ai mai odihni sau ți-ai mai vizita un prieten, dar e după cel căruia îi ești dator. (Cei care nu aveți obsesia scrisului să știți că sunteți fericiți. Și, evident, cei mai nefericiți sunt cei care au această trăire, dar nu-și găsesc segmentul de scriere pe care să meargă, cei care vor să scrie, dar nu știu ce, cei care au cuvintele undeva între vârful limbii și buze, dar și de și-ar pune acolo stiloul tot nu ar putea să le dea jos precum o face simplu țăranul cu paiele lui, pe care le aruncă din pod, cu furca.)

Atunci când ai loc de muncă și vrei să și scrii e dificil să găsești timp, iar dacă ai timp sigur nu ai liniște și dacă ai și timp și liniște sigur nu ai ideea… De aceea, exercițiul principal între două activități care fac parte din munca zilnică ar trebui să fie căutarea de idei, căutarea de lucruri, sentimente, idei care te compleșesc atât de mult cu importanța lor încât ai vrea să le cunoști și mai bine și le-ai dedica un studiu mai atent… o viață…

Ce este dificil la viața noastră e că nu putem să mergem la lucru și să venim acasă, unde ne așezăm pe scaune și scriem. Venim acasă și trebuie să rezolvăm toate treburile casei, apoi pe ale oamenilor casei sau pe ale omuleților casei… 🙂 Uneori, ne luăm și în plus de la serviciu, pentru că nu am reușit în cele 10 ore de trudă.

Se spune că, dacă vrei să-ți faci un obicei din a scrie zilnic, trebuie să-ți iei 10 minute în care să scrii, fără încetare, fără să-ți pese că ai greșit cuvintele, fără să te intereseze logica frazelor. Nu ești în editare. Ești în elaborare. 10 minute zilnic, fără să citești timp de o lună ceea ce ai scris. Dar după cele 4 săptămâni s-ar putea să-ți fi format un obicei. Acum, dacă 10 minute ajung pentru un obicei, cum se poate numi faptul că există posibilitatea să lucrezi de trei ori pe an, implicat, dedicat, devotat, unei scrieri?

Din 4 în 2 luni, 🙂 ai posibilitatea să dedici 30 de zile, 31, scrisului, iar între aceste perioade de așternere pe hârtie sau ecran, ai ceva vreme să citești, meditezi, culegi informații. Noiembrie, aprilie, iulie – lunile de mobilizare, când tot ceea ce ai strâns poate deveni un monolit interesant.

Nu zice nimeni că trebuie să scrii trei cărți pe an. Nu se așteaptă nimeni să faci lucruri mărețe. Dar dacă ție îți place să scrii, să știi că este cel mai bun exercițiu pentru perseverență și mai ales rezultate.

Pentru acest Camp NaNo, m-am pregătit nu atât cu materiale scrise de mine, cât cu 30 de cărți scrise de alții și citite în goană, pentru a surprinde atmosfera, stilul, modul în care conduc acțiunea, personajele – cum apar, cum sunt descrise… Uneori, mai aveam ceva în plus față de idei – propoziții, pasaje. Acum nu numai că nu am scris nimic. Pur și simplu, mi-a fost frică să scriu ceva – pentru că mi se părea că e prea mare pentru mine ceea ce-mi propusesem.

Dar cum în NaNo îți dau și sugestii cu privire la cum se procedează, am găsit un mesaj în care se cerea pentru o mai bună organizare să împarți pe capitole, să știi cam ce ai vrea să conțină fiecare… Ezitând, am reușit să am o idee despre cele 40 de capitole. Aveam în jurul meu vreo 10 cărți: trebuie să recunosc, atunci când citesc, scot ideile principale din capitol, văd câte linii directoare sunt, unde duce fiecare, unde regăsesc amănuntul acela, care este momentul în care se rezolvă tensiunea declanșată la o anumită pagină… Sigur, asta acum, pentru pregătirea de NaNo. Când parcurg o carte de dragul de a citi și aceasta îmi aparține, scriu direct pe ea ceea ce-mi inspiră. Dar nu mă raportez chiar la toate amănuntele. Pe când, dacă am stabilit că acea carte îmi place ca structură, o disec fără milă și nici nu leșin, cum mi s-ar întâmpla dacă aș fi nevoită să disec un cadavru 🙂 .

Ultima zi înainte de NaNo. Ce dețin?

  • știu ce urmăresc
  • știu câteva personaje (cât de dificil a fost să ajung la ele, nu mai zic: s-au transformat pe măsură ce îmi schimbam părerea despre ceea ce vreau să scot în evidență. De la o clasă de elevi, deci 20 de copii, au rămas 3 copii și vreo 6 animale!)
  • știu ce anume îl caracterizează pe fiecare dintre personaje, i-am găsit ticurile verbale, stilul de adresare (dar, da, nu știu numele decât pentru personajul principal)
  • știu vreo 40 de încercări la care vreau să-i supun (de fapt, nu le știu, 🙂 numai le-am așternut pe laptop și când voi deschide un nou capitol am 3 rânduri cu schiță despre ce urmăresc.

Restul este truda zilelor de iulie, când vreau să termin NaNo cu 35.000 de cuvinte. Această lună este și a teatrului în stradă pe care vreau să-l urmăresc, dar și a renunțării la plastic – iar în cadrul evenimentelor am și eu ceva de realizat cu cei mici. Este luna în care se desfășoară #smforparents17 (puteți solicita o invitație aici ) , pe 19 și în care pe 20, noi, cele care vrem să meargă bine cu educația copiilor, ne întâlnim cu #ParentingPR pentru a afla mai multe despre SEO (dacă ești interesat de lucrul acesta, poți să li te adresezi, s-ar putea să te accepte să participi!)

P. S. Despre renunțarea la plastic au mai scris și

https://www.cristinaotel.ro/iulie-fara-plastic/

https://mamicaurbana.ro/iulie-fara-plastic/

Pe cât de mult îmi place să scriu, pe atât de mult îmi doresc să existe o planetă curată. Lucrăm pentru amândouă împreună?