2

Pentru când durerea bate la ușă

Râdem noi, glumim, dar când ne așteptăm mai puțin vine un diagnostic. Țin minte când mama a fost nevoită să se întoarcă din Suedia pentru că doctorul i-a spus: *Aveți cancer*. Și-a zis: *Cum să mor, mamă, departe de casă? Trebuie să vin acasă.* Nu, nu a murit pentru că lupta cu cancerul are și sorți de izbândă în mai multe situații:

  • dacă lupți
  • dacă folosești și oferta medicală și alte idei naturiste (nu numai una dintre ele!)
  • dacă ai un scop pentru care să te ții cu dinții de viață
  • dacă te rogi
  • dacă nu ți-ai terminat misiunea pe pământ
  • dacă l-ai descoperit la timp
  • dacă nu dai înapoi de la a crede în minuni

Ultimii ani mi-au fost marcați de prieteni bolnavi de cancer. Ultimul caz m-a topit. De 10 ani, cel mai vesel coleg al meu așteaptă să devină tată. Acum, când soția mai are 7 luni până să nască gemenii, el face chimioterapie pentru că are o boală agresivă. (Da, aș zice eu, așa, deodată, ca una care a trecut pe la multe spitale pentru a îmbrățișa bolnavii, orice necaz ai avea, dacă ești sănătos, fă-ți suferința să tacă și bucură-te de viață.)

Unora dintre noi li se întâmplă lucruri rele și cei mai mulți nu știu ce se întâmplă în spatele acestor nenorociri. Specialiștii spun că doar 25 % dintre cancere au drept cauză stilul de viață neglijent, 5 % sunt genetice, celelalte 70 % lovesc aleatoriu, neexistând o explicație coerentă pe care să o oferi sărmanului pacient care poate a trăit mâncând sănătos, fără să fumeze sau să se atingă de alte droguri. O posibilă explicație pentru lupta aceasta crâncenă în care suntem implicați cu toții din momentul în care ni se pune un diagnostic dureros este următoarea întâmplare:   

Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi* de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s-a înfăţişat înaintea Domnul. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns* Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el*. Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană* şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. El se ţine tare** în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l pierd† fără pricină. Şi Satana a răspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui.

Dar ia întinde-Ţi* mâna şi atinge-Te de oasele** şi de carnea lui, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.

Domnul* a zis Satanei: „Iată, ţi-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa. Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa* piciorului până în creştetul capului. Şi Iov a luat un ciob să se scarpine şi a şezut pe cenuşă*

Nevastă-sa i-a zis: „Tu rămâi* neclintit** în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu şi mori! Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce, primim* de la Dumnezeu binele şi să nu primim şi răul?” În toate** acestea, Iov n-a păcătuit† deloc cu buzele lui.

Aș dori ca, după ce am intrat în intimitatea acestei scene, să scoatem ideile principale pentru că ele ne pot fi de folos în momentele în care noi sau cineva drag trecem/trece prin asemenea situații:

  1. discuțiile dintre Dumnezeu și fiii Săi sunt frecvente și sunt convinsă că de cele mai multe ori ele se ocupă de binele nostru;
  2. fiii lui Dumnezeu au venit și s-au înfățișat înaintea Lui… și a venit și Satana. Într-un fel, pare că unii fac parte dintr-o categorie, în vreme ce Satana face parte din alta, însă chiar și așa: de vreme ce are acces în incintă împreună cu ei demonstrează că Satana este acceptat, așa cum orice om deosebit lasă să fie în jurul său chiar și dintre cei mai puțin de treabă, special pentru a-i întoarce pe calea cea dreaptă. Așa cum într-o școală sunt pe lângă cei buni și derbedei, într-o familie sunt pe lângă cei iubitori și cei ce strică bunul ei nume.
  3. Dumnezeu i se adresează lui Satana, pentru că știe că el se plimbă, el cutreieră – aceasta este o lecție pentru noi. Niciunul nu este scutit de prezența celui rău pentru că se află pe vreun vârf de munte sau ascuns pe vreo insulă, ori după vreo stâncă la mare. Satana cutreieră și încearcă să debusoleze pe oricare dintre noi.
  4. Dumnezeu Se laudă cu ceva în acest univers. Nu cu perle, nu cu bogății, nu cu ceea ce are și noi nu vom avea niciodată, ci cu oameni ca Iov. Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. El se ţine tare** în neprihănirea lui şi tu Mă îndemni să-l pierd fără pricină.” Poate că ar trebui să citim această caracterizare în fiecare dimineață, atunci când plecăm spre locul de muncă pentru a ne reaminti să fim asemenea lui Iov, pentru că doar un astfel de om este bucuria lui Dumnezeu și mai ales un astfel de om se pune în postura de a fi apărat de Dumnezeu, indiferent prin ce va trece…
  5. Satana este impertinent și cere îmbolnăvirea omului până la pragul de pierdere a vieții. Spunem greșit: *dacă Domnul a vrut așa…* *O vrea Domnul să-i aibă la El pe cei mai buni… * Greșit, fals… Cel care se joacă de-a haideți în gașca mea este Satana. Să înțelegem astfel cine ne e dușmanul și cum se desfășoară lucrurile.
  6. Durerile fizice de multe ori vin asupra noastră îngăduite de Dumnezeu, dar se are în vedere vindecarea noastră holistică. De aceea, când suntem năpădiți de o boală pe care nu am adus-o noi asupra noastră prin neglijență sau impertinență, ar trebui să avem încredere în ceea ce va veni, pentru că minunile sunt specialitatea lui Dumnezeu. De multe ori cedăm nervos și atunci boala se poate manifesta mult mai puternic, dar credința într-un Dumnezeu care e gata să ne salveze, să ne vindece este adevărata, singura cale prin care ar trebui să acționăm.
  7. Dacă aveți în jur persoane care vă descurajează încercând să vă ațâțe, să vă stârnească împotriva lui Dumnezeu pentru ceea ce este în viața dv, amintiți-vă că atitudinea cea mai potrivită este – nu primim numai binele, ci și răul pentru că El chiar știe cum să-l extragă din mâna noastră. Îl va lua mult mai repede decât ne imaginăm noi, dacă avem încredere în El, în schimb, dacă nu ne raportăm la El, rămâne singuri în fața vitregiilor vieții.

Acestea fiind zise, meditați asupra adevărurilor ce se află în spatele unei nenorociri care se abate asupra dv sau a unor prieteni. Spun asta pentru că m-am săturat de toate bolile prietenilor mei și, mai ales, pentru că cei mai mulți dintre ei au învins, iar doctorii le-au spus: *Mare v-a fost credința. Nu am crezut că scăpați.*

3

21 ianuarie – Ziua îmbrățișării

Lumea se plânge de lipsă de dragoste, dar n-am auzit pe nimeni în rezoluțiile sale să urmărească: să cunosc un om pe zi sau să ajut un om la 2 zile, să mă interesez de soarta cuiva – la 3 zile sau să discut cu fiecare dintre prietenii de pe FB măcar o dată pe lună. Rezoluțiile privesc doar propria persoană – atunci nu te mira că n-ai pe cineva să te strângă în brațe.

Nevoia de îmbrățișări? Cifre de ținut minte:

4 – ca să supraviețuiești

8 – să te menții

12 – să te dezvolți

Poate nu ești dintre cei care se pun în fața celor din jur pentru a cerși o îmbrățișare…

Dar poți deveni dintre cei care oferă! Dacă ți se pare așa de jignitor să ceri, oferă tu, cu generozitate!

Cineva îmi spunea: *Întâlnesc zilnic 30 de oameni cu care intru în contact – salut, discuții. Dintre aceștia, 2 se luminează la față când mă văd. Știu sigur că aceste persoane mi-ar oferi confortul emoțional de care am nevoie, la greu. Dar mai știu și că ochii mei nu spun același lucru celor din jur.*

Ia vorbiți cu ochii voștri – ca rezoluție pe acest an! – să îmbrățișeze pe cei din jur, înainte ca brațele să pornească spre ei.

Și la mulți ani Îmbrățișării.

Hai să numărăm de câte ori avem parte de ea, pe zi, așa cum numărăm îmbucăturile, pentru a mai scăpa de kg (chiar, la slăbit ne gândim toți la început de an, dar la manifestarea iubirii, nu! Ntz, ntz, ntz… 🙂 )

O rezoluție pentru 2017? Nu, nu e prea târziu!

12 îmbrățișări azi!

4

Băiatul meu…

Mă uit la cele mai vizualizate articole și văd că toată lumea e pasionată de faptul că băiatul meu nu vrea să învețe… 🙂 poate pentru că, de fapt, copiii oricui nu mai vor să învețe… Între timp, copilul meu a intrat la liceul la care și-a dorit, nu pot spune că este fruntaș, ca ai altora, dar se descurcă și se străduiește. În plus, are prieteni. E fericit pentru că are un grup de mușchetari, dintre care doar el este din oraș – ceilalți trei locuiesc la internatul liceului…

Așa că ce s-a gandit copilul meu? 🙂 Dacă tati tot e depaaaaaaaaaaaaaaarte și mami tot pleacă depaaarte, chiar dacă mai aproape 🙂 , ce-ar fi să chem eu mușchetarii la mine? Și în loc să meargă el la mătușa lui, cum fac cei mici – dar el nu mai e mic, nu? – îi primește el pe prieteni…

Am gătit împreună aseară, am făcut curat, am aranjat totul pentru vizita a trei vlăjgani, cu al meu patru…

Oare ce va fi aici în următoarele 3 zile?

🙂 Dar nu e o realizare că mi-a cerut voie și nu a făcut-o pe ascuns? 🙂

Prefer să îi acord încredere, pentru ca să se responsabilizeze – ei, nu vă impacientați, am o tonă de prieteni care vor patrula pe la geam. Dacă se va auzi ceva sau dacă se va vedea ceva aiurea, echipa de intervenție apare urgent. E ca la varsta primului plecat de acasă singur la școală – nu așa ne învață specialiștii? – să le dăm impresia că sunt singuri, dar noi să-i urmărim în primele zile, pentru a vedea dacă se descurcă!!!

Haideți că e normal ca toată lumea să se distreze în universul familiei, nu? 🙂

2

Alexandra Crișan – X Factor

Toată lumea este entuziasmată de Alexandra Crișan. Și mie îmi place cum cantă. Am spus-o chiar din clipa în care am văzut-o într-un concert de caritate.

O voi aprecia mereu – pornind de la povestea ei de viață, pană la faptul că și-a pus o țintă pe care vrea să o atingă. O voi aprecia pentru modestie și simplitate. Dar parcă prea mare simplitate, totuși…

Spunea că a venit la X Factor pentru că au bătut-o la cap prietenii. Aș avea o vorbă de zis acelor prieteni care insistă pe langă unii și alții să facă un anumit lucru: duceți-vă treaba pană la capăt. Nu lăsați situația din mană pană nu se rezolvă totul. Cum de-ați lăsat-o pe Alexandra voastră, atat de iubită, să apară îmbrăcată atat de … insignifiant. Melodia îi permitea atat de mult, din punct de vedere al culorii, frumusețea feței ei ar fi fost scoasă în evidență, defectele corpului ar fi fost ascunse…

Ce v-a venit de v-ați mulțumit cu a insista să ajungă la concurs, în loc să o ajutați să strălucească din toate punctele de vedere?

Sau poate că ei au avut de obiectat, iar ea a ripostat. Atunci am o vorbă cu ea și cu cele ca ea. O vorbă de la o prietenă de-a mea, care nu voia să se vopsească, să se tundă, să se aranjeze, să slăbească… Cică ea și-a trăit viața, de ce să se mai intereseze de cum arată (40 de ani neîmpliniți, da?)…

Cand i-am tot explicat noi, prietenele, că avem aceeași varstă și nu considerăm că ni s-au închis drumurile, 🙂 , că te aranjezi nu pentru a te aprecia ceilalți, ci pentru că te respecți, ne-a zis să o lăsăm în pace. Dar a venit o clipă mai dificilă, cand fata ei, de 13 ani i-a spus: *Mi-e rușine cu tine, arăți bătrană. Tu vrei ca eu să slăbesc, dar tu? Ce exemplu îmi dai?* În 3 luni, amandouă erau splendide făpturi, cu o nouă dietă și mai ales un nou look.

Alexandra nu are copii care să o mobilizeze, dar nu pot să cred că toată lumea din jurul ei e respinsă dacă îi dă un sfat. Așa că vedeți pe sfatul cui pune ea preț și ajutați-o să aibă valoarea reală. (Nu merg pe principiul că e mai important exteriorul decat interiorul, ci pe acela că o inimă minunată se poate exprima și prin cantec și prin zambet și printr-o îngrijire atentă. Căci nu mă îndoiesc, se vede de la o poștă, nu trebuie să spui nimic mai mult decat să o privești: Alexandra e o persoană deosebită!)