0

Emigrarea din Criticoșenia

Conform specialiștilor, numele țării în care trăim noi este Criticoșenia. Spre deosebire de țara natală, de unde nu prea ai chef să emigrezi, pentru că ți-e teamă să o iei de la capăt, din Criticoșenia este indicat să pleci – altfel rămai singur. Ceilalți stau pe langă tine, dar nu te înțelegi cu ei; așa că tot al nimănui ești… Iar dorința cea mai mare a inimii tale este să ai relații stranse cu cei din jur… Chiar dacă recunoști, chiar dacă nu!
Pentru a emigra, nu trebuie să înveți o limbă nouă, ci e obligatoriu să renunți la stilul de vorbă. Pentru Țara Înțelegerii, lași cel puțin 7 expresii deoparte.
1. *Ți-am spus eu* – chiar dacă îți vine să spui asta, îți muști buzele și te gandești la momentele cand și tu ai dat-o în bară și ți s-a preconizat că vei rata… Nu ți-a plăcut cand ți s-a reamintit că te-ai grăbit, nu?
2. *Cum ziceam eu…* – da, poate ești mai deștept decat celălalt, dar oricum în acel moment el simte povara greșelii… De ce să o mai simtă și pe cea a faptului că ți-a îndeplinit profeția negativă?
3. *Eram sigură că…* – interesant: de cate ori erau alții siguri, le ziceai: *Ei, și?* Acum de ce ai vrea ca celălalt să țină cont de lucrurile care ție îți par sigure?
4. *Nu te pricepi deloc!* – că la multe te-ai priceput tu de cand te-ai născut… Adu-ți aminte cand ai dat-o și tu în bară și celălalt ți-a zis… *Nu-i nimic, ne descurcăm!* Sau dacă nu te-a consolat astfel, surprinde-l tu cu această frază a noii țări Înțelegerea.
5. *De ce nu ești ca…?* – știi că de multe ori te lauzi că ești originală prin cuvintele *nimeni nu-i ca mine*? Uite de-aia nu e niciunul ca celălalt – pentru că toți suntem originali. Bucură-te de amprenta distinctă a celuilalt, nu te aștepta să fie copiată după altul…
6. *Pană cand trebuie să repar după tine?* – păi, dacă poți, fă-o, fără să reproșezi. Dacă nu poți, cheamă pe altcineva care se pricepe. Dacă nu cunoști pe nimeni în stare, întreabă de cineva pregătit în domeniu. Pe tine te repară Dumnezeu zi de zi sau chiar, prin alții, repară ceea ce strici tu; de ce să-ți permiți să scoți ochii, cand nu ești mai breaz?
7. *N-ai pic de minte* – de vreme ce te-a ales pe tine ca parteneră de viață, poate chiar n-a avut. Așa că mai bine nu pune această întrebare, că-i dai idei…

Eu zic așa. Ce să caut eu în Criticoșenia, cand Țara Înțelegerii mă ajută să acord respect și să fiu respectat? Emigrez. Cum? Simplu: vorbind frumos cu partenerul de viață!

Reclame
2

Sic transit gloria mundi

Eu, în copilărie, învățam expresii în limba latină, nu pentru nota din clasa a VIII-a, ci pentru profunzimea lor. Făceam lucrul acesta, fără să fiu împinsă de la spate, fără măcar ca cineva să-mi sugereze asta – și fără măcar să existe cărți la îndemană… Cat mai luptam să împrumut o astfel de carte! Nu exista Google – acum există – o mostră aici.

Astăzi sunt în orașul copilăriei mele… De 24 de ani plecată de aici, dacă m-am întors de 7 ori. Știți cum procedez cand vin acasă? Iau magazinele la rand, nu pentru că n-aș găsi mărfuri în alte orașe prin care trec, ci pentru că mă gandesc ce-ar fi dacă aș găsi vreo cunoștință care vinde acolo sau dintre cei care cumpără… Pentru că unde altundeva aș mai putea să-mi găsesc foștii colegi, prieteni?

Astăzi nu colindam singură – eram cu mama, și ea plecată (din țară, chiar!) de 12 ani și venind acasă de 3 ori în tot acest timp. Ne distram, vorbeam, chicoteam, discutam… Intrăm într-un second… Știți, există unele magazine de second hand pe care le preferi celor moderne – au culori, au tot ce vrei. Acesta era unul jalnic, spre care nici măcar n-ai privi, de plictiseală ce-ți provoacă. Dar aveam nevoie de o plasă mai mare și niciun alt magazin în jur…

O privim pe vanzătoare și ochii noștri răman pironiți pe chipul ei. O mai privim o dată și mie îmi vine să ies din încăpere. Mama mă prinde de mană și mă ține pe loc… Trebuia să ne confruntăm cu realitatea…

  • Sunteți…
  • Exact!

Era o cunoscută solistă de muzică populară pe vremea cand ni se căsătoreau cunoștințele, în epoca de aur…

  • Ce faceți acum?
  • Am acest magazin… Am fost bolnavă de cancer…

Tunsă scurt, neîngrijită, o personalitate de altădată… Mama nu știe expresii în latină, dar știe proverbe romanești:

Orice cal ajunge gloabă…

Mă gandesc la mine – încă sunt un *cal*.

Sper ca atunci cand voi fi la jumătatea dintre cal și gloabă 🙂 să nu îi întristez totuși pe oameni, așa cum am fost noi triste, vazand-o astfel… Batranețea e inevitabilă, kilogramele se mai pun, statutul de vedetă se mai știrbește; dar să fii la un pas de distrugere, prin propria decizie, prin nepăsare față de tine, cand alții, care n-au fost cineva, învață să se îngrijească și să se respecte…

Aveți grijă de voi, indiferent ce varstă aveți! Boala nu e o scuză, lipsa de respect a oamenilor nu e un motiv…

Respectul de sine te ajută să ai gloria ta, clipă de clipă.