6

O lecție de viață

La Obor, unii vand în interior, alții în exterior… Dacă niciun polițai nu-i pune la punct pe cei de pe străduță, care nu au tarabă, normal că oamenii cumpără, mai ales că au și prețuri mici. Am trecut pe langă 5 femei care-și strigau oferta: Ceapă nouă – 3 legături la 1 leu. Verdeață – 3 legături la 1 leu… Nu am luat, am mers mai departe. În drumul meu, am dat de o bătranică. Avea niște ceapă și pătrunjel, dar și ochii înlăcrimați și se smiorcăia impresionant: Măiculiță, ajutați-mă și pe mine, măiculiță…

Am mers la ea și m-am aplecat să cumpăr: 2 la leu… Iau ceapă. În goană, pentru că ea se smiorcăia întruna, vin două femei – trebuia să-mi fi făcut timp să le privesc în ochi – și-i aruncă – una trei lei, cealaltă 5 lei. Fără să cumpere nimic.

EU îi zambesc smiorcăitei și zic: *Dacă unii își fac milă de mata și-ți dau bani fără să cumpere, de ce nu dai și mata altora 3 la leu, că doar dar din dar se face Raiul…*

Și mă pregătesc să plec… Ea are impresia că am plecat cu 3 bucăți pentru 1 leu și deodată se ridică în picioare și începe să strige – cu răcnete, nu smiorcăită și emotivă – *Ce faci, îmi iei marfa? Ce-mi faci, mă sărăcești?* Nu mai avea nimic din delicata bătranică ce avea nevoie de ajutor, era un leu turbat…

Mi-am luat banii înapoi, i-am aruncat cele două legături pe care ea le-a văzut a fi trei, în avariția ei, și-am plecat de acolo convinsă ca să nu mai am de-a face cu bătranele demne de milă…

Cred că așa cam trebuie încercat să-ți dai seama dacă trebuie să ajuți pe cineva sau nu: să încerci să-l scoți din pepeni… Dacă își păstrează demnitatea, pentru că e un sărac curat, poți să-i oferi ceva de la tine… Dacă se apucă să urle, ca din gură de șarpe, să te blesteme … știi ce ai de făcut… Să nu-i mai dai nimic!