Posts Tagged ‘Sperietorul – Philip Pullman’

Sperietorul – Philip Pullman

Când am luat cartea în mână, mi-am dat seama că o voi termina în 4 ore. Cel mult. Poate fi citită de la 9 ani. Și terminată într-o săptămână, dacă pe cel mic îl prinde acțiunea. Mie nu mi-a plăcut în mod deosebit atunci când am început-o, dar pe parcurs m-a prins. Pentru că, pe cât de neinteresantă mi s-a părut situația la început – o sperietoare care e de fapt bărbat, deci Sperietor, se împrietenește cu un băiețel și împreună pornesc să colinde prin împrejurimi. Sperietorul este politicos, dar absolut nerealist, băiețelul este inteligent și mereu înfometat. Un fel de cum aș vrea să fiu – ca Sperietorul, care trăiește într-o lume perfectă – și cum sunt de fapt – un individ care trebuie să tragă ponoasele atât pentru cei răi care există în lume (tâlhari, soldați, artiști ambulanți – fiecare are un anumit procent de răutate, nu?), cât și pentru cei de treabă (Sperietor).

Cartea devine dulce și pentru că de fapt este un comentariu mai mare al unei expresii pe care o folosește la un moment dat Sperietorul: *păsările trebuie să le sperii din nou în fiecare zi, dar, în cazul acestor tâlhari, e de ajuns o singură dată*.

Cu fiecare experiență, cei doi se apropiau de niște rezolvări, lăsând în urmă totul ca la carte. Pe de altă parte, în paralel cu experiența lor, mai este o întâmplare, căreia fiecare capitol îi acordă nu mai mult de o pagină – cineva îl caută pe Sperietor.

Dacă vă interesează de ce un Sperietor este în atenția oamenilor – când mai degrabă ești tentat să faci o altă sperietoare decât să te atașezi de una mai veche, nu? – citiți cartea.