4

Lista de lecturi suplimentare

Am scris acel articol despre lectura suplimentară în rândul copiilor și am promis că la sfârșitul lunii voi veni cu niște nume de cărți pe care copiii ar putea să le asculte citite de părinți sau să le citească, la anumite vârste. Eu nu mă refer la programa școlară, ci la lucruri cu care cei mici se confruntă sau care ar putea să le trezească interesul pentru a citi și mai mult și poate să le dezvolte creativitate.

Am ales cărțile dintre cele mai noi, luna noiembrie a fost una foarte aglomerată pentru mine și nu am avut timp să umblu prin biblioteci să readuc în atenție cărțile vechi și bune; am fost la Bookfest și am colindat, studiat și am ajuns la niște concluzii cu privire la ce este nou pe piață.

Când le-am grupat într-un anume fel, am avut criteriile mele, despre care voi vorbi într-o altă ocazie. Dar cititul depinde și de plăcerea, pasiunea copilului și de modul cum interacționează cu părintele – care ar trebui să știe și el cartea și să vorbească despre ea, după aceea. Unii copii vor citi la 8 ani, ceea ce eu am pus pentru 13 ani – poate și pentru că sunt mai maturi, poate și pentru că deja au dat gata biblioteci mult mai mari. Nu știu cât de bine le-ar face să sară peste vârsta lor – când ar trebui să descopere unele lucruri, iar ei ajung la altele, fără să le învețe pe cele de bază. Dar lucrul bun din această abordare a situației este că dacă au 8 ani și citesc o carte pe care eu o consider de 10 ani, le crește stima de sine.

Pentru început vă aduc în atenție cartea de la Nomina – 1001 de idei pentru a lupta cu plictisul, iar pentru cei mici există cărțile de la Girasol și Flamingo (pe acestea le vor citi părinții, pentru că pot fi înțelese și la 5 ani și la 4)

Girasol – O poveste pentru fiecare zi (2 volume)

Marea carte a fabulelor

365 fabule

Flamingo – Povești de 5 minute

365 de povești

………

De la Prut, v-aș recomanda pentru cei mici colecția Vreau să știu, dintre care cea cu literele și cea cu cifrele sunt cele mai simple și amuzante metode de a învăța și poezioarele, dar și literele și cifrele.

………

La Editura DPH există așa numitele Cărți aniversare – 6 povești pentru 6 ani, 7 povești pentru 7 ani etc 10 pt 10.

Cam pentru 7 ani ar fi și Povești populare cu talc – DPH.

……..

După ideile mele, pentru 8 ani, am avea:

Bookletfiction Manolito ochelaristu* – Elvira Lindo

Vremea – Astrid Lindgren – Frățiorul și Karlsson de pe acoperiș

Maria-Pia Castaing – Poveste de catifea (Vremea)

(Univers Enciclopedic) – Julia Boehme – Tafiti (3 vol)

Ann-Katrin Heger – Mirabell, căluții fermecați

Isabel Abedi – Povesti cu un carusel fermecat

Familie Cool – Christine Sagnier (1-4 DPH)

Editura Integral – Căpitanul Ronț și Regele norilor – Vlad Stoiculescu

Jill Tomlinson – 3 volume (Nemira)

…………

9 ani

Prut – Eduard Laboulaye – Basme

Editura 3 – Jake Marcionette – Spuneți-mi Jake (2 vol)

Booklet fiction – Frauke Scheunemann – Winston (2 vol)

Ana Campoy – Alfred și Agatha

Garth Stein – Pilotând în ploaie

Ratio et Revelatio – Oradea – Împăratul gunoaielor – Victor Cilinca

Scoala Animalelor magice – Margit Auer

All – Andreas Steinhofel – Rico și Oskar

…………

10 ani

Alphonse Daudet – Minunatele isprăvi ale lui Tartarin din Tarascon

Petru Demetru Popescu – Legende și povestiri istorice

ARC – Rudolph Erich Rasp – Aventurile baronului Munchhausen

Delphine de Vigan – Prințesă și cerșetoare

Astrid Lindgren – Frații Inimă de Leu

Carmen Sylva – Poveștile Peleșului

Monica Pillat – Cei 13 și misterul

Pandora – Catherine Ryan Hyde – Dă mai departe

…………

11 ani

Mircea Sântimbreanu – Recreația mare

Anton Pann – Fabule și povestioare

Editura Didactică și Pedagogică – Legendele științei – Nicolae Chiorceanu

Erin Hunter – Pisicile supravietuitoare

Pantofiorii roz – Rao – multe volume

Îngerul lui Saffy – Hillary McKay

Fizica – personajele lumii invizibile

Chimia – tabelul perioadic

……….

12 ani

Grammar – Cezar Petrescu – Pif, Paf, Puf

Edith King Hall – Aventuri în lumea jucăriilor

Katherine Pyle – Zâna plăpumioară

Mark Twain – Broasca săltăreață

Frank Cottrell-Boyce – Milioane

………

13 ani

Prut – Antoine de Sain Exupery – Pământ al oamenilor

Karen Cushman – Catherine cea îndărătnică

Sue Townsend – Jurnalul secret al lui Adrian Mole

Galaxia Guterberg – Bufnița înțeleaptă și poveștile ei – Tomas Spidlik

Editura Ștefan – Cișmigiu & Comp – Grigore Băjenaru

Nesfârșita goană după elefant – Gillian Cross

Gitty Daneshvani – Scoala fricoșilor (3 volume)

Theophile Gautier – Căpitanul Fracass 13 ani

…………….

Eu nu spun că unii copii nu pot citi cărțile pe care le-am trecut la 13 ani – la 9 ani. Dar eu am realizat ceva pentru copilul obișnuit, nu pentru devoratorul de cărți. Pentru devoratorul de cărți, ar trebui să existe un alt ghid, cu atât mai mult cu cât eu m-am referit la cărțile actuale, dar cărțile din trecut pentru copii erau mai profunde – și nu am pomenit nimic despre ele (decât pe alocuri). Deocamdată sper că v-am dat o idee și mă bucur dacă v-am fost de folos.

Un sfârșit de lună minunat și un decembrie de vis, tuturor celor care treceți pe aici!

2

The Lord of the Dance – Michael Flatley

Cand vorbești despre ceva cunoscut, nu o faci pentru că are nevoie de reclamă. Nici măcar pentru a populariza un astfel de fenomen. Oricum, nu ești dintre cunoscuții lui Michael Flatley să te apuci să spui din culisele spectacolului și nici specialist în domeniu să iei la puricat fiecare scenă. Despre reprezentația *Dangerous Games* scria pe undeva că este o abordare nouă a spectacolului „Lord Of The Dance” din multe puncte de vedere. Flatley a decis să păstreze, pentru public, câteva dintre numerele celebre din „Lord of the Dance”, la care au fost adăugate proiecții holografice 3D, un sistem ce combină iluziile optice cu tehnologiile de ultim moment, pentru a crea efecte vizuale tridimensionale.

Puteți să încercați să vedeți spectacolul pe youtube, mulți și-au propus să le fie de folos celor ce nu vor ajunge acolo, dar, pe langă efectele vizuale, au fost și *viruși* 🙂 care au făcut imposibilă filmarea. Am privit și filmările de la Londra, de la Malmo… niciuna nu este clară. Concluzia: pentru a vedea lumea mitică în care se dă bătălia dintre personajele pozitive și spiritele rele trebuie să plătiți, nu să deschideți internetul.

Dacă am ales să vorbesc despre ceea ce am văzut azi a fost nu neapărat spectacolul în sine, ci omul din spatele lui. Pentru cei interesați o întreagă emisiune despre el, aici.

A avut un vis în care nu a crezut nimeni și care a devenit nu numai realitate, ci chiar *viral*.

Ar trebui să ne fie profesor în vanarea împlinirii propriilor dorințe…

Pe de altă parte, în timp ce urmăream scenele mă gandeam la faptul că o scenă semăna cu dansul ielele noastre, o alta cu o secvență din viața de toate zilele în care două femei luptă pentru același bărbat, o a treia cu o ceartă între două bande de cartier… Să iei ceea ce vezi, ceea ce e foarte cunoscut, și să faci din acel ceva un lucru măreț înseamnă să-ți lași talentul să se manifeste. Una e să vezi două femei luptandu-se pentru un bărbat la emisiunile de la ora 5 p.m. și alta pe scenă la The Lord of the Dance.

Un alt gand a fost că aș prefera să văd un spectacol de dansuri irlandeze fără tematică – acesta a avut un subiect, se urmărea firul istoriei, derularea ei. Eu aș fi vrut să văd pur și simplu dansurile de dragul lor, de dragul mișcării perfecte, nu în contextul unei idei… Ar fi ca și cand ai vedea cele mai bune clipe din viața unui om, fără să-i vezi viața de zi cu zi… Decat să vezi încleștarea în care se află la un moment dat și cum se zdrobește să iasă din ea, mai bine ai vedea cele 12 momente de triumf din viața lui. Spun asta poate tocmai pentru că ne-am obișnuit prea mult să ne concentrăm pe *cum se ajunge la final* decat să ne lăsăm încantați și să fim recunoscători pentru final…

Trecem prea repede la lupta următoare, în loc să poposim ceva vreme acolo, pe culmea triumfului și să respirăm adanc, în acea atmosferă… (Exemplul cel mai bun este lupta de a ajunge pe Everest – dai bice să atingi varful și apoi dai bice să cobori; speriat și la venire și la plecare de aceeași teamă de moarte! Everestul și toate visele noastre ar trebui să mai aibă și niște *platouri* unde să stăm măcar cateva luni și să ne odihnim! 🙂 )

Un ultim gand ar fi cel spus de cineva care trăiește în Irlanda… *Atmosfera de basm a Irlandei este dată de cei care vor să-i facă reclamă. Și reușesc, facandu-te să crezi că acolo e un loc princiar. Realitatea e alta… Nu-s inorogi, păduri fermecate sau spiriduși cu fluier mangaietor… Dar noi toți credem ce ni se spune pentru că ni se spune tare frumos… * Poate așa ar trebui să facă fiecare cu propria-i ființă – dar 🙂 nu în ochii celorlalți, ci în proprii ochi. Pentru că, uneori, cei din jur ne văd valoarea, iar noi, nu… Dacă ne facem curaj și ne povestim despre măreția noastră, poate în cele din urmă ajungem să o trăim – și spre mulțumirea noastră, nu numai în fața celorlalți.