0

Cum să scriu o carte?

Atenție, de regulă nu povestesc o carte, de data aceasta, datorită scopului urmărit, dau foarte multe amănunte. Așa că, dacă vreți s-o citiți fără să știți care e pasul următor, închideți articolul. Însă ceea ce urmăresc eu acum este să arăt un mod de a citi o carte în vederea concluzionării elementelor esențiale ce te ajută să-ți dai seama cum e scrisă.

Nu-i așa că nu ați înțeles nimic? 🙂 Nici eu, până nu am ajuns la capitolul trei al cărții Roșu rubiniu – Kerstin Gier, de unde am început să găsesc mici bilețele galbene, pe care erau scrise nu mai mult de 20 de cuvinte – rezumatul a ce urma să vină și stilul cum era abordată enigma: cine a citit înaintea mea și-a pregătit serios tema: ce tre* să cuprindă un capitol ca să fie bine scris și să merite să fie publicată cartea 🙂 .

Redau toate bilețelele pentru a observa ce înseamnă să fii pasionat de ceva și cât se poate reduce totul la esență.

Ce se întâmplă în cele 2 capitole pentru care nu există bilețele mă străduiesc eu să dau detalii și sper că la fel de succint ca cititoarea dinaintea mea: La fiecare 10 minute, Lady Arista, bunica, întreabă dacă Charlotte a avut vreun simptom. Se așteapta călătoria ei în timp, dar prima care are amețelile prevestitoare plecării este verișoara ei pe care nimeni nu o lua în seamă, Gwendolyn.

capitolul 3: primul salt în timp; pe stradă, în drum spre magazin

capitolul 4: viziunea mătușii Maddy; salt în timp; dulapul din casă, ascunzătoarea (acuzată de furt)

capitolul 5: salt în timp la școală; se vede pe ea însăși, kiss (oare ce-o fi asta? 🙂 dar așa scria! 🙂 )

capitolul 6: îi spune mamei și merg la Temple. Dezvăluire: e născută pe 7 octombrie. (deci ea urma să fie eroina principală, nu presupusa Charlotte)

capitolul 7: La Temple. Dl. George, Dl. White, Falk de Villiers,

capitolul 8: al patrulea salt în timp (camera întunecoasă). I se ia sânge. Croitoreasa îi face haine

capitolul 9: nașterea ei, chestii dubioase. contele. Lucy și Paul au furat cronograful, ca să se termine odată cu povestea asta! sfatul mamei.

capitolul 10. salt în timp cu cronograful (cel de-al doilea, da?, primul, cel important țineți minte că era furat de cei doi 🙂 ) ; perioada rococo (hainele de la madame Rosinni)

capitolul 11. contele S.G. Miro. Rakoczy. Șovin.

capitolul 12. întrebarea lui Rakoczy despre Transilvania 🙂 🙂 (vreți să citiți cartea?). Sunt atacați pe drum

capitolul 13. investigațiile lui Leslie. (prietena eroinei principale 🙂 ). Dl Whitman află că Leslie e informată.

capitolul 14 (nu are bilet, ce ne facem? Care o fi explicația pentru care lipsește? O fi căzut când am împrumutat cartea de la bibliotecă sau nu i-a plăcut cititoarei?) Spun eu: pregătiri pentru plecarea lui Gideon și a lui Gwendolyn cu cronograful.

capitolul 15. află clar misiunea lor; în vizită la străbunica ei; se întâlnesc și cu Paul și Lucy. Magia corbului? (foițele pe care începe să scrie sunt albe, cred că cele galbene s-au terminat sau i se par mai potrivite acestea pentru că se apropie deznodământul și adevărul se scrie negru pe alb)

La Epilog, niciun amănunt, dar nu mai dau nici eu. Poate totuși n-ați priceput mare lucru și vă apucați să citiți cartea.

Oricum, trebuie să recunoașteți că un astfel de rezumat îți dă posibilitatea să vezi pe ansamblu cam ce cuprinde un capitol de 10-15 pagini, să înțelegi cum trebuie să împarți tensiunea, cum și când să aprinzi fitilul… Studiind ce au făcut alții, ajungi să înțelegi cum trebuie scrisă o carte pentru a potența tensiunea, pentru a arunca în joc personajele în așa fel încât să fie cârlig la momentul când se pare că nu mai e nimic de făcut…

A citi astfel o carte e mai de folos decât multe dintre cursurile cu 1.500 de lei de pe piața românească… 🙂 Formați-vă singuri!

 

0

Aventurile lui Nelly

În cadrul KiNodiseea, 2016, dintre câte filme am văzut acesta mi s-a părut cel mai slab, dar la final nu am primit sondajele pentru a-mi spune punctul de vedere. Să vedem cum se face un film care să o enerveze pe una ca mine: scenaristul neamț pleacă în Mexic și îi este furată fiica. O recuperează, apoi își văd de viață până când ajung în România. Cum România pare a semăna puțin cu Mexicul și poate chiar e mai ieftină la filmări sau sigur ești mai protejat decât în Mexic, să o iei de la capăt cu furtul, scenaristul mută acțiunea aici, implicând o populație rromă, al cărei sat era gata să fie inundat de-un bogataș neamț care s-a făcut stăpân pe o vale de lângă Sibiu și nu voia eoliene, ci baraj. Rromi sunt prezentați când hoți, când cei cărora statul nu vrea să le dea apă și curent electric, ești bulversat pentru că ți-e rușine să vezi așa ceva pe ecran. Niciun moment nu e nou, să zici că inventează un truc, ceva, totul este luat din filme americane de prin *50, ba chiar și mai stupid găsesc o tiroliană și se dau amândoi pe o singură alunecare…

Oamenii din sală erau în extaz, râdeau și aplaudau, eu mă întrebam dacă nu cumva la ei se referea Adrian Păunescu atunci când spunea: *Nu de el când râdeți, râdeți – râdeți voi de voi; că sunteți grăbiți și cinici și absurzi și goi.*

Filmul este pentru pentru cei care au peste 11 ani și da, pentru faptul că surprinde abuzurile corporațiilor – în special germane, pe acolo, prin Transilvania și grupările infracționale are ceva puncte, vreo 3 din 10. În rest, nu mi-aș mai pierde timpul cu el.