0

Vocea umană

Vorba dulce mult aduce, dar și vocea dulce mult aduce!

Eram la rând la magazin și, deși existau 8 case de marcat, doar două vânzătoare se aflau la lucru. Of, până la urmă e zi liberă, nu? Dar și dacă intri într-un magazin și stai 45 de minute la rând, iar altul este peste drum, normal că pleci din cel aglomerat.

Ce-i pasă casieriței? Nu e afacerea familiei ei și niciun client nemulțumit nu o indispune. La câți sunt… Are balta pește… Așa că a răspuns celui care și-a depus lucrurile pe banda ei – *Am închis… *

Omul a cerut să vină altcineva în locul ei, că nimeni nu cheamă pe nimeni și atunci normal că se destabilizează și mai mult situația.

Casierița dădea să încuie țigările când omul de pază, cu o voce dulce, de tată ocrotitor, i se adresează: *La și 15 trebuie să ieși din tură, X, și e și 5…* Ea, disperată, murmură: *Da, dar nu mai pot, sunt frântă, când stau 50 de minute peste nu știe nimeni…*

El, cu grijă pentru viitorul ei: *Eu te cred, dar gândește-te că atunci nimeni nu-ți trimite scrisori de dragoste, dar acum s-ar putea să primești o reclamație… Și e întemeiată.*

Femeia a oftat, obosită, nemulțumită, înfrântă. A descuiat casa și țigările pentru încă 10 minute. Omul acela nu-i voia răul, dar cum ar fi fost dacă s-ar fi răstit la ea, dacă ar fi făcut scandal sau ar fi lăsat-o să ducă la capăt ceea ce intenționa și apoi îi sufla clientului – *Faceți, domnule, plângere, aveți dreptate, apărați-vă dreptatea și câștigați!*?

Cu siguranță, ea nu-și mai aducea aminte de responsabilități, nu reușea să-și învingă neputința și se rățoia la el sau își pierdea locul de muncă. Așa ea a fost salvată și relația dintre cei doi păstrată.

L-aș fi luat acasă pe acel om, pentru înțelepciunea de care a dat dovadă. Și apoi l-aș fi clonat. L-aș fi oferit fiecăruia dintre cei care au pierdut multe în viață datorită inflexiunilor vocii…

Căci tonul face muzica…