Realitatea ta?

Căsătoria este o instituţie aflată pe moarte, crede actriţa Cameron Diaz, iar opinia sa pare să fie confirmată de anunţul recent al divorţului dintre Arnold Schwarzenegger, fost guvernator al Californiei, şi soţia sa, Maria Shriver. Liderii religioşi au contrazis această opinie.

„Căsătoria este o instituţie cu un picior în groapă. Nu cred că trebuie să ne trăim viaţa în cadrul unor relaţii bazate pe tradiţii învechite care nu se mai potrivesc deloc lumii în care trăim”, a declarat Diaz, în cadrul unui interviu acordat unei publicaţii americane.

Psihiatrul Keith Ablow a comentat afirmaţia actriţei pentru postul Fox News şi a exprimat o opinie asemănătoare. „Căsătoria este – şi a fost timp de zeci de ani – o sursă de reală suferinţă pentru cei mai mulţi dintre oamenii căsătoriţi.” Ablow este convins că moartea instituţiei căsătoriei „este doar o chestiune de timp” şi că societatea ar trebui să înceapă să se gândească la ce anume va pune în locul căsătoriei.

Mai mulţi lideri creştini au criticat comentariile celor doi, în special afirmaţiile lui Cameron Diaz, dat fiind faptul că aceasta este o actriţă foarte cunoscută la Hollywood şi, prin urmare, o persoană cu influenţă asupra publicului larg. Aceştia au recunoscut că atât Diaz, cât şi Ablow au dreptate într-un anumit sens şi au dat ca exemplu rata mare a divorţurilor, chiar şi printre membrii bisericilor creştine.Totuşi ei consideră că afirmaţiile actriţei sunt exagerate şi că nu descriu realitatea.

Psihologul James Sells a respins declaraţiile actriţei şi a declarat că acestea trebuie considerate doar o „perspectivă personală”, care nu descrie fidel nici ceea ce se întâmplă în societatea americană, nici ceea ce se întâmplă în alte societăţi din jurul lumii. „Este căsătoria în schimbare? Sigur că da! Aşteptările cu privire la căsătorie, cu privire la modul în care oamenii fac acest pas şi cu privire la momentul vieţii în care se căsătoresc sunt diferite” faţă de generaţiile anterioare, a declarat Sells, autor al cărţii Counseling Couples in Conflict. El a recunoscut că instituţia căsătoriei trece printr-o perioadă de tranziţie, însă nu crede că aceasta îşi trăieşte ultimele zile, notează cbn.com.

Sells a citat o serie de studii care confirmă că persoanele căsătorite au o viaţă mai sănătoasă şi mai lungă. De asemenea, el a subliniat efectele benefice pe care le are căsătoria asupra soţilor, soţiilor şi copiilor.

Un studiu publicat de Institute for American Values notează o serie de motive pentru care familia este o instituţie importantă.

1. Căsătoria creşte probabilitatea ca părinţii să aibă relaţii bune cu copiii lor.

2. Concubinajul nu este echivalentul funcţional al căsătoriei.

 3. Creşterea copiilor în afara unei relaţii de căsătorie creşte probabilitatea ca aceştia să experimenteze, la rândul lor, divorţul şi să devină părinţi singuri.

 4. Căsătoria este o instituţie universal umană.

 5. Căsătoria favorizează relaţii de o calitate mai bună atât între adulţi, cât şi între părinţi şi copii.

 6. Căsătoria are consecinţe biosociale importante şi pentru părinţi, şi pentru copii.

 7. Divorţul şi sarcinile în afara căsătoriei sporesc riscul sărăciei în cazul copiilor şi mamelor.

 8. Cuplurile căsătorite par să se descurce mai bine, în medie, din punct de vedere financiar, comparativ cu celibatarii sau cuplurile care trăiesc în concubinaj.

 9. Bărbaţii căsătoriţi câştigă mai mulţi bani decât celibatarii care au acelaşi nivel de educaţie şi experienţe profesionale similare.

 10. Divorţul părinţilor creşte riscul eşecului şcolar în cazul copiilor.

 11. Divorţul părinţilor scade şansele copilului de a obţine o diplomă de studii superioare şi de a ocupa un loc de muncă mai bun.

 12. Copiii care trăiesc cu părinţi căsătoriţi au, în medie, o sănătate fizică mai bună decât copiii care trăiesc în alte tipuri de familie.

 13. Căsătoria este asociată cu rate mai mici de abuz de alcool sau consum de droguri, atât în cazul adulţilor, cât şi al adolescenţilor.

 14. Persoanele căsătorite şi, în special bărbaţii, au o speranţă de viaţă mai mare decât celibatarii.

 15. Ratele de tulburări psihologice şi boli mentale sunt mai mari în cazul copiilor ai căror părinţi au divorţat.

 16. Divorţul creşte semnificativ riscul comiterii unui suicid.

 17. Mamele căsătorite sunt mai puţin expuse riscului depresiei decât mamele singure sau cele care trăiesc în concubinaj.

 18. Băieţii care cresc cu un singur părinte prezintă un risc mai mare de a se implica în acţiuni infracţionale.

 19. Femeile căsătorite par să fie mai puţin expuse riscului violenţei domestice, comparativ cu cele care trăiesc în concubinaj.

 20. Un copil care nu trăieşte cu ambii părinţi căsătoriţi este expus unui risc mai mare de a deveni victima unui abuz.

 sursa

15 gânduri despre &8222;Realitatea ta?&8221;

  1. Realitatea mea?-casatoria…pro…sunt multe de spus.Daca aceasta „institutie a ajuns pe moarte,”nu e deloc o bucurie…dar cred ca sunt pareri personale ale unora…Aici,femeia necasatorita sau divortata este mult mai vulnerabila decat femeia cu statut de casatorita…copiii de asemenea,chiar au probleme mai multe daca sunt crescuti de un singur parinte sau sunt conceputi inafara casatoriei(lucru foarte rar)

    • ai prins bine sensul întrebării din titlu… realitatea mea este că am crescut într-o căsnicie care era penibilă şi n-aş încuraja pe nimeni să aibă sau să rămână în aşa ceva. punctul meu de vedere!

  2. mda….
    specia umană continuă să mă uimească. „pozitiv”, desigur!
    adică dacă un psiholog sau, mă rog, un om cu cap și cu experiență în domeniul creierului, psihicului, dsentimentelor umane zice o treabă deșteaptă, lumea nu-l bagă în seamă. dar dacă o Camerună din asta zice că gata, lăsați naibii căsătoria că e de prisos, na, i se ridică statuie.
    Acum…dacă prin căsătorie se înțelege treaba aia formală cu acte și schimbare de nume…ok, poți să te lipsești de ea. Dar dacă înseamnă pecetluirea unui cuplu, a unor destine care au ca scop dezvoltarea armonioasă a unor personalități, de ce să renunțăm bre la ea? de ce să nu facem, în schimb, apel la a căsca ochii bine cu cine te iei, la a pregăti tinerii pentru asta ca să înțeleagă beneficiile, riscurile, responsabilitățile.
    ăsta e subiect de dezvoltat. dacă scap de răceala asta nenorocită.

    • deci, bazează-te pe mine, pot chiar să mă implic la acest capitol – eu cred că e nevoie de consiliere înainte de căsătorie, nu de divorţ după. dacă oamenii s-ar gândi înainte, n-ar mai suferi după… privind exemplul mamei mele, da? faci nunta cu ochiul vânăt… păi ce te aştepţi să fie apoi? nici când totul e roz nu se ştie ce va mai fi, dar când totul e violet de la vânătăI? jale…

  3. Cel puțin din anumite puncte de vedere, căsătoria nu va dispărea. Unele femei nu vor renunța la nuntă, unele cupluri (mai ales la noi) nu vor renunța la afacerea darului, cei extrem de religioși și cei care vânează averi și poziții sociale la fel.

    Eu de pildă nu sunt de acord cu multe afirmații din lista aia punctată. Copiii au o viziune asupra relațiilor modificată, atunci când părinții nu știu să o creeze. Pot fi părinți singuri ai căror copii au relații fructoase, lungi, frumoase; dacă vii și îi bagi în cap copilului frustrările tale, va avea de suferit; dacă îi explici corect ideea căsătoriei, că tu nu ai știut să alegi, s-a întâmplat, dar nu este obligatoriu ca toți să pățească așa, nu va fi cu nimic deosebit de o altă persoană, dintr-o familie întreagă.
    Noi avem propria putere asupra viziunii asupra vieții.

    Ideea e că realitățile noastre diferă.
    Nu mi se pare normal nici să vii să spui public: „Căsnicia nu e bună de nimic.”, nici „Căsnicia e totul, fără ea nu se poate.”. Vii și spui că pentru tine căsnicia nu are valoare, că nu ești tipologia de om la care să meargă o căsnicie; dau că pentru tine a fost miraculoasă. Dar nu generalizezi. Și asta e greșeala multora care vin cu astfel de afirmații.

  4. Dă-mi voie să îți răspund detaliat la această întrebare.Acum voi fi concisă. Da, sunt adepta divorțurilor pentru că nu suntem atât de emancipați ca să avem curajul nașterii unor copii în afara căsătoriei.

  5. O căsătorie e întotdeauna bine venită pentru doi oameni care se iubesc . Atunci când aceștia mai au și copii ea este o adevărată binecuvântare.

    Ce se întâmplă însă atunci când nu îl mai iubești pe partenerul care, între timp, a devenit stăpânul tău despotic căruia nimic din ce faci nu-i mai convine? Tot ce altădată aprecia acum percepe ca un defect iremediabil.

    Ce se întâmplă atunci când căsnicia o simți ca pe o temniță în care simți că te sufoci ? Când rostul tău este doar acela de a îndeplini zilnic tot ce ține de menaj? Când simți că tu te-ai plafonat în timp ce foști colegi de-ai tăi , mai puțin dotați, si-au continuat studiile și se simt realizați și mulțumiți de ei, în timp ce tu te-ai săturat de atâta gătit, te și întrebi unde poate să încapă atâta mâncare, de spălat vase, rufe , copiii ?

    Ce se întâmplă atunci când, și acestea sunt cazurile cele mai dificile cred eu, când omul cu care te-ai căsătorit din mare dragoste te zăpăcește de tot alternând actele de violență,chiar și amenințări cu moartea, cu declarații de dragoste făcute în genunchi și cu lacrimile de rigoare?

    Sunt fericiți acei copii ce sunt nevoiți să asiste periodic, dacă nu chiar zilnic, la scene pline de violență?

    Sunt fericiți oare acei copii ai căror părinți se îmbată sistematic uitând că mâncarea,hăinuțele și rechizitele școlare le sunt mult mai necesare?

    Sunt fericiți acei copii care își acoperă unul dintre părinți, când acesta face câte o aventură extraconjugală, șantajându-l într-un mod ordinar și obținând astfel foloase materiale?

    Sunt fericiți acești copii care, încă din fragedă copilărie încercând să-și imite părinții,fumează,se îmbată sau mai grav se droghează?

    Sunt fericiți acei copii, e drept puțini, care sunt molestați de tatăl natural iar mama lor, pentru a păstra aparența unei familii unite, se preface că nu știu că-și împart partenerul de viață cu fructul iubirii pierdute ?

    Cred sincer că, pentru apărarea dreptului la o copilărie fericită, atunci când căruța căsniciei scârțăie, este mult mai bine un divorț onorabil decât un infern de căsnicie.

    • în cazurile respective, evident, divorţul este singura oportunitate de-a mai avea nişte ani de viaţă. (şi aici am văzut cel puţin cazul mamei care a scăpat dintr-un cancer dublu şi cum a ajuns acasă de la spital a început să devină iar sac de box pentru cel care-ar fi trebuit s-o protejeze!)
      se întâmplă ca, pe parcurs, un om bun să se transforme într-un căpcăun, dar cel mai des sunt două cazuri ale divorţului:
      1. ele se fac a nu vedea defectele chiar de la început
      2. ei se satură de ele, fără a le mai da o şansă, şi le schimbă…
      (hai, să nu fiu acuzată de partinire: la 1. punem şi ei! la 2. punem şi ele!:-))
      contextul în care se caută azi desfacerea căsătoriei nu este însă cel invocat de tine – de cele mai multe ori se schimbă partenerul pentru că nu mai produce plăcere – pentru că te bate sau pentru că nu-ţi aduce bani pentru a creşte copiii, nu! sinistru, oricum…

      • Artiștii au procedat întotdeauna la fel.

        Ai început articolul cu Cameron Diaz și cu ,, Arnold Schwarzenegger, fost guvernator al Californiei, şi soţia sa, Maria Shriver.”

        Sunt mii de exemple de actori de film sau teatru.

        Mai cred că se poate să ajungi la divorț și atunci când nu mai este nimic . Nu mă refer la viața sexuală ci la cea emoțională și cea spirituală. Când simți că nu te mai leagă decât niște bunuri materiale și/sau copii.

        Nu cred că putem să fim cu toții sfinți.

      • nici eu. dar vorbeam despre valori. dacă te străduieşti să tinzi spre o valoare, mai şi lupţi ca s-o păstrezi, adaugi valori ca iertare, bunătate etc… dacă nu priveşti lucrurile din perspectiva valorilor, ci doar după relativism, normal că nu tinzi spre nimic şi laşi valul…
        am o prietenă care s-a căsătorit din dragoste, dar s-a mai îndrăgostit de cineva după… pentru el a divorţat şi s-a recăsătorit cu iubirea vieţii ei. după 20 de ani de la căsătoria cu al doilea a răspuns simplu la întrebarea dacă e fericită: sexual, da, dar dacă ai şti cât de relaxată mă simţeam cu celălalt… ăsta face o instrucţie cu mine…
        dacă e să vorbim despre ce se pune în balanţă, ar trebui să ştie unii că, după un timp, nevoile de acum se vor estompa şi vor rămâne altele… care vor apărea pe parcurs sau care deja sunt împlinite acum… şi ar fi mai bine dacă ar fi puţină înţelepciune, răbdare, acum!
        sunt multe de spus… nu din teorie, ci din practică… am cunoscut atâtea cupluri care-au regretat că s-au despărţit… şi că n-a fost nimeni să le ceară să fie atenţi cu ceea ce au…
        mai vorbim, că acum plec de unde am net şi acasă nu posed această minune a tehnicii…

  6. Am avut noroc? Am avut rabdare? Am stiut sa facem compromisuri? Am stiut sa luptam? Poate toate la un loc, important este ca nu regretam cei 28 de ani traiti impreuna. Eu, personal, nu imi inchipui ca as fi putut trai altfel decat casatorita.
    Imi plac oamenii care au coloana vertebrala, oameni care nu sunt influentati de cei care isi expun diverse pareri doar pentru ca in respectivul moment acel cineva este persoana publica.

  7. Pingback: Mai este căsătoria „for a life time”? « BLOG D'AGATHA

Lasă un răspuns către dagatha Anulează răspunsul