Iulie fără plastic, 2019

În curând, iulie. Pentru mine, iulie aduce două evenimente: primul, este concursul de scriere, CampNano, al doilea este cel intitulat Iulie fără plastic. Ceea ce a început cu mulți ani în urmă, în epoca de aur, pe când ni se cerea să economisim resursele și m-am conformat, a rămas în inima mea. Atunci scopul administrării judicioase 🙂 era pentru a trăi din puțin ca să nu mai avem nimic 🙂 … la datoria ca stat față de alte state. Acum, motivul este respectarea naturii.

Iulie fără plastic este un moment care poate aprinde o scânteie în inima noastră, o dorință de a fi un an fără plastic, o viață fără plastic. Sigur, atât cât se poate. Dar, trebuie să recunoaștem, chiar se poate.

Studiam reacțiile oamenilor în magazinul de lângă casă – puneau în punguțele pentru alimente vărsate orice, pentru a avea acasă aceste punguțe și a le folosi. La noi poate nu e chiar atât de mare risipa, dar cei din Australia atrăgeau atenția că s-a ajuns ca fiecare legumă, chiar și cele care nu necesită atenție deosebită (vinetele, dovleceii, guliile)!, a ajuns să se vândă înveșmântată într-o pungă personală de plastic.

La polul opus, eu mi-am așezat în fiecare geantă câte o plasă de pânză și una de plastic, deja cumpărată, nu?, de ce să o arunc, și așa merg peste tot – în caz că trebuie să achiziționez ceva nu mai aduc acasă noi pungi, chiar dacă sunt eco. Am ajuns până acolo încât, dacă uit vreodată să am la mine sacoșă, și am de luat ceva din oraș, mă pedepsesc. 🙂 Eu ador să fac sport. Pe cât de mult îmi plac exercițiile fizice, pe atât de puțin îmi place să merg, doar așa, să mă plimb. Nu am nimic cu cei ce se plimbă, este alegerea lor, dar în dreptul meu este pierdere de vreme. Așa că pedeapsa mea pentru neglijență – lipsa de pungă 🙂 – este mergi până acasă, vino cu sacoșele prietenoase pentru mediu și data viitoare nu vei mai face lucrul acesta.

Da, știu, cei mai mulți văd partea exagerată a acestui curent, dar, așa cum atunci când ești bolnav și știi că e viața ta în joc adopți orice regim, bucuros să mai câștigi câteva ore alături de cei dragi, la fel când e vorba despre sănătatea Pământului nimic nu mai este exagerat. Cum spunea cineva: Nu mă puteam abține de la fumat. 3 pachete pe zi fumam. După operație, n-am mai avut nevoie de nicio țigară. Am uitat toate tânguielile, că nu pot trăi fără… Viața era mult mai importantă decât slăbiciunea.

Iar eu, clar, nu vorbesc despre extreme. Vorbesc despre un mod de viață. În ultimele 6 săptămâni, cât hrana mea a constat în apă sau suc de fructe și legume, nu reușeam să beau fără să folosesc un pai de plastic. N-am zis – a, asta este, paiul trebuie aruncat din casă, n-ai decât să te descurci. Nu, nu, în perioada aceasta l-am binecuvântat pe cel care a inventat paiul, nu pentru divertisment, ci pentru astfel de situații. Și, da, am reușit să folosesc un singur pai pentru suc și unul singur pentru apă. Erau bebelușii mei 🙂 , îi îngrijeam pentru că ei îmi erau de folos în criză.

Dacă fiecare s-ar gândi în dreptul familiei lui cum să reducă folosirea plasticului, nu am mai avea o planetă murdară și animale care plutesc în derivă pe ghețari pentru că aceștia se desprind de iceberguri. Nu prea ne vine să credem că de noi depinde soarta ursului alb, dar dacă totuși este așa? Da, da, da, cei ce pot face mai mult (să influențeze industria pentru a renunța la poluare, de exemplu) ar trebui să-și facă datoria, dar și noi să ne-o facem pe a noastră.

Cei ce vor mai multă inspirație pentru un mod de viață prietenos cu mediul înconjurător aici. Despre evenimentele lunii în București și țară – aici.

#iuliefaraplastic2019

Ceasul Apocalipsei

Am aflat despre el în 2015, când s-a spus că se umblă la el – nici nu am reținut dacă se dă înainte, spre Apocalipsă sau înapoi. De fapt, eram curioasă cum de un lucru care pare de extremiști, de sectă, poate să fie subiect de știre la televiziunile care nu au nicio legătură cu religia, spiritualitatea.

Zilele trecute, am ascultat cu atenție noua știre cu privire la Ceasul Apocalipsei și abia atunci am înțeles. 15 laureați Nobel nu pot fi niște alarmiști, nu pot fi acuzați că au ceva de-a face cu vreo religie. Ei sunt cei ce studiază  starea de azi a lumii noastre, din punct de vedere politico-economic, știu ce fac și ce zic.N-ai cum să-i acuzi că sunt extremiști sau că se joacă de-a impacientarea populației.

(Oricum, foarte puțini țin cont de ceea ce avertizează ei, pentru că fiecare politician își vede de propriile decizii și opțiuni, iar dintre noi…câți sunt curioși de activitatea cu privire la viitorul omenirii a 15 laureați Nobel?)

Cred că e nevoie de ceva mai multă informare cu privire la acest subiect, trece prea neobservat, între atâtea arestări și atâtea spaime cu privire la eliberarea deținuților. Important este ca noi înșine să nu fim deținuți în propria lipsă de informații și să ne scape lucrurile esențiale despre această lume.

Siguranța emoțională și securitatea fizică

Ceea ce ia ochii, trece sub tăcere ceea ce ar interesa cu adevărat inima. Lipsa banilor, a locurilor de muncă, incinerarea lui Nicolaescu și divorțul celebrităților, toate acestea lasă în urmă subiecte cu impact profund asupra psihicului și sufletului nostru. Ce aș fi considerat eu important în aceste zile? Cazul femeii gravide care și-a înjunghiat șeful, pe motiv că o agresa sexual. Ceea ce urmează în această postare, a pornit de la câteva gânduri pe care le-am avut ascultând într-un jurnal de noapte (nu de oră importantă, atunci se difuzau chestii ce hrănesc prostia!), când s-au alocat aproape 10 minute anchetelor cu privire la acest caz… S-ar putea ca aceste lucruri să le privească în mod deosebit pe femei, iar dacă un ochi de bărbat ar citi ceea ce spun eu să mă acuze că incriminez prea tare *masculinul* 🙂 . Culmea este că, de multe ori, prietenele mele mă acuză de misoginism, așa că pot suporta orice reproș; sunt obișnuită! Când spui ceea ce crezi mereu superi, însă așa-s eu, nu mă pot abține. Dar îmi asum responsabilitatea pentru părerile mele și când îi contrariez pe bărbați și când le deranjez pe femei!

Mayașii s-au dus, trăiască Nostradamus… Și totuși…

Prea multe superstiții în lumea noastră. Nici nu s-a stins bine anul *sfârșitului de lume*, în concepție mayașă că se aleargă repede la tata Nostradamus și apar articole de genul *Profetiile lui Nostradamus nu ocolesc anul 2013. Nostradamus s-a născut în Saint Rémy de Provence, în sudul Franţei, pe 14 decembrie 1503 şi a fost un faimos medic, cabalist și farmacist francez, celebritatea sa datorându-se lucrării „Les Propheties”, a cărei primă ediție a apărut în 1555. Lucrările lui Nostradamus sunt realizate din catrene.

Potrivit site-ului nostradamus-predictions.org, lui Nostradamus îi aparţin 6338 de profeţii, dintre care multe nu s-au îndeplinit atunci când fuseseră prezise. Profețiile sale sunt strâns legate de aplicarea Codului Bibliei şi acoperă o perioadă care ajunge până în anul 3797. Nu se cunoaşte secretul prezicerilor sale.

În profeţiile sale, Nostradamus susţine că până în 2016 toţi oamenii vor muri, iar în Europa va apărea un „arc satanic al furiei”, o maşină a timpului, acest „arc satanic” putând fi Marele Accelerator de Particule de la Geneva (Large Hadron Collider-LHC) sau rachetele balistice.

Potrivit lui Nostradamus, în perioada 2012 – 2013 va avea loc Al Treilea Război Mondial, iar înainte de acesta vor fi asasinaţi patru şefi de stat. Alte profeţii ale lui Nostradamus arată dezastre naturale, cataclisme sau venirea lui Anticrist.*

Scrie negru pe alb… Multe profeții de-ale individului nu s-au împlinit, dar noi ne raportăm la el. Și cică mai sunt și legate de aplicarea Codului Bibliei… Codul celor care preamăresc Cabala, poate! Uite, eu sunt creștină și cred ce spune crezul creștin: *și iarăși va să vie, să judece vii și morții* ( cei cu situl, poate corectați gramatical, căci în sintagma *care nu va avea sfârșit* e vorba despre viitor, nu despre trecut!)  – așa că îmi dau seama că va fi ceva, cândva, dar asta ține strict de Dumnezeu, de planul Lui, nu de imaginația unora sau de speculațiile altora. Deci, anul acesta așteptăm uciderea a 4 șefi de stat și un război mondial, primul din acest secol sau poate ultimul al pământului. Ok, vom sta cu inima la gură, la fiecare știre de la ora 17 sau ne vom strădui măcar să ajungem acasă la 19 pentru a prinde aluziile ori informațiile care ne dau vreo pistă din care să înțelegem toate astea… Când colo, la știri se vor auzi exact aceleași subiecte, de-acum banale, incendii, înecuri, sinucideri, omoruri… nu tu un atentat serios la o viață de președinte, nu tu o bătălie multinațională…

E trist că privim astfel lucrurile și ne lăsăm manipulați spre așa ceva… Nu ne mai pasă de pierderile bunurilor unui om, pentru că în altă parte au murit 13 oameni și nu se poate compara agoniseala unuia cu viețile altora, dar nici cei 13 morți nu ne par subiect bun pentru că în altă parte au fost sute de mii de morți… Ma-măăăăăăă! Suntem insensibili până în măduva oaselor.

Era un timp când nu mă uitam la televizor, doar ascultam radio, apoi a venit un timp când m-am uitat 2 săptămâni la știri seară de seară. Nu mi-au spus nimic veștile despre deprecierea leului, nu m-au înfiorat fantomele scumpirilor… Un singur gând m-a străbătut continuu ca un curent nărăvaș… *unii dintre oamenii despre care azi se spune la știri că au murit, ieri poate se uitau la știri și nu știau că vor fi subiectul lor sau nu se uitau la știri, dar nici nu le trecea prin cap că vor ajunge celebri în lipsă…* Stai tu liniștit în pat și te uiți la ce se petrece, apoi, în 24 de ore, ești unul dintre cei despre care se vorbește cu foc – dacă desigur ai făcut-o de oaie, că dacă te stingi de un cancer dureros, dacă ai fost un bolnav demn, care nu s-a dat în spectacol, nu va ști nimeni nici că te-ai dus, nici că ai existat.

Cred că mai mult decât viitorul – profeții ale neaveniților, interpretări ale atotștiutorilor! – contează să-i vedem și să-i apreciem pe oamenii de lângă noi, pe cei care se sting poate în câteva ore și în dreptul cărora noi vom rămâne consternați… *ăsta locuia lângă mine și nu mi-a trecut niciodată prin cap că i se va întâmpla așa ceva*. Dragostea contează mai mult chiar și decât cunoașterea, informația fiind doar în lumea rece și dezumanizată considerată regină!

Biblia spune  ¹ Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.  ² Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. ³ Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. 4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,  ⁵ nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, ⁶ nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, ⁷ acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. ⁸ Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. ⁹ Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte; ¹⁰ dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.

¹¹ Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. 12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. 13 Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

 

Se duce anul de sfârșit de lume …

Nu vine sfârșitul acum!

Cosmeticiana mea și-a luat concediu de pe 20 decembrie și pleacă la țară, ca să fie împreună cu familia ei și … să dispară împreună. Chiar dacă i-am scris fiecare sms încheindu-l cu replica din titlu, n-am încurajat-o. Ea se teme pentru viața ei și a copilului ei de 3 ani. Ea nu se duce la țară ca să fie în siguranță. Pur și simplu se duce acolo de stil mioritic – să-i fie sfârșitul lin, în sânul naturii.

Nu este singura persoană care trece printr-o astfel de spaimă. Eu nu am niciuna cu privire la acest aspect. Dacă ar trebui să aduc argumentul meu, el este o expresie care Îi aparține Fiului lui Dumnezeu, iar pasajul respectiv se poate găsi online în Biblia Ortodoxă.

*Despre ziua și ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din Ceruri, nici Fiul, ci doar Tatăl.*

Dacă nu cunoaște nimeni aceste amănunte, cum de sunt toți specialiști în datele privitoare la sfârșitul lumii? Diferența dintre sfârșitul sfârșit 🙂 și fabulațiile oamenilor (că au fost mayașii cei care au zis asta sau că au interpretat contemporanii ce ar fi zis mayașii 🙂 ) este că primul face parte din planul lui Dumnezeu, deci are în vedere binele oamenilor care Îl iubesc. Și va veni după ce toate semnele timpului se vor împlini, nu acum, când l-au *comandat* niște nenici pentru a-și derula afacerile lor cu obiecte ce țin de kitul necesar supraviețuirii 🙂