5

Opțiunea mea pentru un (nou) partener (definitiv)

Mai nou, Facebook are niște informații pentru cei care-l folosesc. Sigur, dacă s-ar întâmpla să primești un telefon de la cineva care să-ți spună cuvintele acelea sau dacă ai primi un mesaj anonim, ai intra în panică. Dar cum vine de la FB, ești liniștit: da, frate, nu e un spion, nu e un descreierat care mă urmărește pe furiș, e cineva căruia eu i-am încredințat datele mele. Ei bine, butonul apăsat te duce la *Top recomandări în zona ta*. Și, da, fără nicio rezervă spun că domnii mi-au arătat produse de la toate magazinele din jurul blocului meu. Adică nu ne jucăm aici, da? Știu unde sunt, știu că pot ajunge rapid – nu am nicio scuză dacă nu mă duc să mă împodobesc din oferta lor.

Cel care a creat lanțul de hoteluri Hilton a avut o prezentare în care a spus că cele mai importante lucruri pentru un consumator sunt: salutul de început și final și personalizarea produsului, ca să i se potrivească.

Bravo, FB, l-ai studiat pe om, mă saluți dimineața, îmi reamintești ce am zis în urmă cu un an sau chiar cu 10 (nici cei mai dragi ai mei nu mai țin minte cât de deșteaptă am fost eu acum 6 ani, zicând anumite cuvinte, tu mă faci să mă simt bine și că ai reținut, dar și că sunt inteligentă 🙂 ) , îmi oferi evenimente care să se plieze pe interesele mele – desprinse din ceea ce public, pentru că explicit nu ți le-am formulat, ceea ce îți aduce un miliard de puncte (ce om pricepe cine ești din ceea ce sugerezi, fără ca tu să-i precizezi: mie îmi place chestia asta, vezi nu uita de asta, eu nu suport asta!!!!)…

Dar, dragul meu, se poate și mai bine – azi, la recomandări mi-ai trimis un corset (minunat, în forul lui intim 🙂 ) și ai precizat mărimi doar XXL. Se poate? Nu ai intuit că port XS? Și tocmai mă bucuram că știi despre personalizare…

A, dragul de tine, știi că am prietene care ar putea fi fericite dacă le fac un astfel de cadou?

Ei, da, la asta nu m-am gândit, dar tu, cu algoritmii tăi, m-ai lăsat mască. Felicitări, dragule, tu, facebookule, care ne cunoști mai bine decât partenerii de viață, decât prietenii de la grădiniță și chiar decât noi înșine (păi, da, mai ții minte când mi-ai sugerat ceva ce eu nu aveam nici prin cap să fac, dar la îndemnul tău mi-am dat seama că dintotdeauna visasem asta și nu îndrăznisem să verbalizez sau să caut sau să sper?). Măi, minunatule, măi, deosebitule, măi feisbucule, ești ideal – nu te putem trece din virtual în real și să-ți dăm viață? Nu de alta, dar toată lumea ar să trăiască doar cu tine, iar lumea nu e una singură, ci e alcătuită din miliarde; nu te poți împărți numai tu tuturor, așa că ai nevoie de dubluri, tripluri, clone, :-), ca să mulțumești pe toată lumea că ești doar al său…

Of, minunatule fe(i)s(buc)… 🙂

P.S. Știți nu? … Aceste rânduri sunt un pamflet și trebuie tratate ca atare… 🙂 Inclusiv titlul! 🙂

Anunțuri
0

Anii

Nu, nu e vorba despre poanta aceea… *Nicio problemă dacă nu te însori, că oricum te ia Ani.* (mda, era vorba despre cineva care nu se pricepea la gramatică și făcea bâză de altul, care putea crede că e vorba despre prescurtarea de la Anișoara… 🙂 )

Este o scurtă întâmplare despre o mare perioadă de timp…

Profa noastră de aerodance ne-a povestit amuzată cum a realizat coregrafia pe care o folosim cu energie 🙂 pe melodia Coco Jambo: *Pur și simplu, am luat caseta video de la botezul meu și m-am uitat cum dansau atunci invitații…* Atunci – adică în 1996. Când noi eram mai mari decât este ea acum 🙂 .

Ce mai trec Anii… Nu Ani(șoara)! Că dacă era vorba despre ea ziceam: Ce se mai trece și Ani asta! sau Ce s-a trecut Ani asta…

Cam atât despre cele 365 de zile ale vieții noastre ori / (x) vârsta noastră! 🙂 🙂 🙂

0

Chimie perfectă – Simone Elkeles

*Oricât aș vrea, nu pot să-l uit. Am citit undeva că peștișorii aurii nu-și amintesc decât ce au făcut în ultimele cinci secunde. Îi invidiez. Amintirea lui Alex, iubirea mea față de el, mă vor urmări toată viața.*

Mărturia unei blonde – fată de zăpadă – cu privire la mexicanul care-a trecut prin viața ei, pentru că a făcut un pariu. Sau poate doar pentru că profesoara de chimie i-a pus împreună în bancă pentru a duce la capăt un proiect. Sau poate pentru că ea trebuia să învețe să nu mai disprețuiască oamenii din alte culturi, așa cum făceau cei din jurul ei. Sau poate pentru că e nevoie de oameni în viața noastră care să ne ajute să fim noi înșine, să fugim de teatrul pe care îl jucăm pentru a împlini nevoia celorlalți de perfecțiune.

Șefa majoretelor Brittany făcea să se alinieze planetele prin faptul că era prietena echipei de fotbal a liceului. Era scris în stele că ei trebuie să fie împreună. Dar până la stele, te împiedici de propria-ți inimă. Care nu este împovărată de tendințele tale, cât de bunătatea ta. Brittany voia să pară superficială în ochii colegilor, pentru ca nu cumva să se întrebe dacă acea profunzime pe care ar fi arătat-o vine din suferință… Și nu, ca adolescent nu vrei să se știe că suferi. Nu vrei să se știe că există durere în zilele tale. Sau insatisfacție. Și-apoi cu ce îi ajută pe ceilalți să afle că ai o soră paralizată pe care o iubești și pentru care te sacrifici? Mai bine să fii o poză care să placă tuturor și ei să nu-și pună întrebări cu privire la tine; iar din invidie să nici nu îndrăznească să se apropie de tine.

Fără ca această carte să fie originală, fără să fie ceva despre care să nu se mai fi auzit, este una dintre puținele cărți despre nevoile reale ale adolescenților. Fără lupi, vampiri sau strigoi. Deși, uneori, am putea să numim sentimentele de inadaptare – lup, vampir sau strigoi… 🙂

Ținând cont că acest cuplu *băiat rău, fată cuminte* constituie scheletul primului volum dintr-o trilogie, mă bucur să le spun celor care vor să știe cum este lumea în care vor intra – și nu lumea imaginară! – că au posibilitatea să găsească mai multe amănunte și pe net: http://www.perfectchemistrythebook.com și http://www.simoneelkeles.net

Lectură plăcută.

3

Mărturia – Anita Shreve

Dacă aveți un adolescent care începe să cocheteze cu alcoolul, căutați această carte și, știți ceva?, citiți-o împreună. Seară de seară, câte trei-patru capitole, citiți-o împreună. Dacă aveți o fată pe care o prinde valul și flirtează din plin cu băieții, care mai mult se dezbracă decât se îmbracă atunci când pleacă de acasă și vă spune că nu-și pierde ea viața învățând, ci vrea să se distreze, faceți același lucru. Luați *Mărturia*, stați cu ea în aceeași cameră și citiți-o împreună. Sigur, s-ar putea să vrea să o citească singuri. Lăsați-le această intimitate. Dar s-ar putea să nu accepte, că nu le place să lectureze, că nu au timp, că nu au chef… În acest caz, luați-vă câte o jumătate de oră și demonstrați-le că vă pasă de ei.

Cartea este foarte interesant scrisă, iar așa-zisele capitole sunt de fapt mărturii ale celor care au fost implicați în scandalul cu violul asupra unei fete de 14 ani, săvârșit de trei băieți de 18 și 19 ani, beți, beți, beți.

Eu nu cred că am citit în viața mea o carte atât de cutremurătoare, ca mărturie despre ce înseamnă inconștiența adolescenților, despre ce înseamnă disperarea adulților care nu se mai pot înțelege, despre ce înseamnă puritatea unor inimi care intră la mijloc între problemele părinților și senzualitatea intenționată a unei ființe cu instincte sexuale exacerbate. Nu știu de câte ori li se spune copiilor sau de câte ori noi, oamenii mari, rostim cuvântul *consecințe* – dar aceasta este cartea despre consecințe, într-o lume în care te lași furat mai mult de plăcere fără să te gândești la ce va urma… Da, *va urma* ne intrigă mereu când îl vedem scris la finalul unui film, dar, culmea, nu-l luăm deloc în seamă când e vorba despre viața noastră… Ce va urma dacă procedez astfel?

Este o carte pe care o recomand, de asemenea, celor care se ocupă de elevi. Pentru a-i înțelege. Pentru a înțelege cât de multă nevoie au de limite, chiar dacă mârâie când li le pui. Da, ultima mărturie este cea mai complexă, ea lămurește totul, dar până să se lămurească, ai nevoie să înțelegi ce simte fiecare om, cum reacționează fiecare în criză, câte destine sunt influențate de o simplă prostie pe care o pot face niște puști: hai să dăm pe gât cât mai mult alcool.

Sigur, complicațiile sunt și mai mari, dar asta este cu atât mai bine pentru că face cartea potrivită pentru oricine. Chiar pentru oricine. Într-o lume în care pornografia e la ea acasă, stați liniștiți, în carte nu sunt nici imagini și nici nu se vorbește explicit despre ce s-a petrecut în camera aceea de cămin de liceu. Totul este doar la nivel psihologic și emoțional, totul este despre cum îți distrugi viața și cum ai putea să ți-o faci frumoasă. Dintre cei 5 – 2 au ales să plece și pentru ei lucrurile au curs normal apoi, căci moralitatea te ajută să scapi de complicații. Trei au ales să rămână și …

Mă bucur că se scriu astfel de cărți. Important acum este să ajungă și unde trebuie!

0

Ziua Culturii Naționale, 2018

Imagini inline 1

12.01.2018                                                                                          COMUNICAT DE PRESĂ

 

 

Cu ocazia Zilei Culturii Naționale, în data de 15 ianuarie 2018, Muzeul Național de Istorie a României prezintă publicului trei manuscrise – monumente ale limbii și culturii române – tipărite în Veacul Luminilor: Cazania lui Varlaam, Îndreptarea legii cu Dumnezeu și Psaltirea pre versuri tocmită.

 

Muzeul Național de Istorie a României prezintă publicului, cu ocazia celebrării Zilei Culturii Naționale, trei dintre cele mai importante lucrări ale culturii noastre vechi, tipărite în secolul al XVII-lea, socotit de specialiști drept Veacul Luminilor în Țările Românești Dunărene. Din a doua parte a secolului amintit, se tipăresc adevărate monumente de limbă românească, care au avut menirea de a unifica limba cultă în tot spațiul românesc medieval.

Pravila cea Mare a lui Matei Basarab, cunoscută și sub numele de „Îndreptarea legii cu Dumnezeu. Preavila Sfinților Apostoli“ (Târgovişte, 1652) este o culegere de legi inspirată din Pravila cea Mică de la Govora (1640) și din Pravila lui Vasile Lupu (1646). Reprezintă un îndreptar al credinței ortodoxe datorită conținutului său dogmatic și cultic, dar și un mijloc de apărare a ortodoxismului împotriva cultului catolic și protestant. Deși s-a dorit o îmbinare între mentalul tradițional românesc și rigorile civile și canonice bizantine, au rezultat mai degrabă divergențe cu privire la modalitățile de îndeplinire a ritualurilor existențiale: botezul, căsătoria, moartea. Funcționarea acestora se datora constrângerilor impuse de religie. Normele de drept penal asupra infracțiunilor și pedepselor sunt privite dintr-o perspectivă profund religioasă. Infracțiunea este considerată păcat, iar pedeapsa este privită drept ispășire. Îndreptarea Legii reprezintă a doua ediție aprofundată de culegere de legi juridice, canonice și civile, după Govora (1640), în limba română cu alfabet chirilic, prezentând o viziune teologică cultă într-o manieră adaptată spațiului românesc tradițional.

„Cazania lui Varlaam“ sau „Carte românească de învăţătură la dumenecele preste an și la praznicele împărătești și la svănți mari“ (Iaşi, 1643) este tipărită în limba română cu alfabet chirilic, conținând 506 file ilustrate cu multe gravuri de factură religioasă ortodoxă, precum și frontispicii bogat decorate, viniete, inițiale ornamentale, podoabe de final etc. În Predoslovia adresată de domnitorul Vasile Lupu către pravoslavnicii creștini, se precizează că se oferă „acest dar limbii românești, carte pre limba românească, întăiu de laudă lui Dumnezeu, după aceia, de învățătură și de folos sufletelor pravoslavnici“. În forma sa originală, „Cazania lui Varlaam“ reprezintă un monument al limbii românești literare fiind tipărită într-un stil elevat și pitoresc, cu fraze bogate și expresii plastice, îmbogățind dulcele grai românesc în toate provinciile istorice ale românilor, atât la orașe, cât și la sate.

„Psaltirea pre versuri tocmită“ (Uniev, Polonia, 1673) este tipărită în limba română cu alfabet chirilic și este prelucrată de Dosoftei după traduceri româneşti anterioare, conţinând numeroase pasaje de proză ritmată, respectiv diferite texte şi tâlcuiri ale Psalmilor lui David din Vechiul Testament. Mitropolitul Dosoftei a fost unul dintre cei mai mari cărturari români. A fost iniţiatorul unor activităţi culturale de maximă importanţă, fiind primul poet liric naţional, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox, primul traducător al cărţilor de slujbă în limba română.

Cu această ocazie, luni, 15 ianuarie 2018, accesul în expozițiile muzeului este gratuit. Programul de vizitare este cuprins în intervalul orar 09:00 – 17:00.

0

Overdrive

Există adolescenți cărora le plac filmele despre dans (balet, hip-hop etc), dar și adolescenți cărora le plac filmele despre mașini. Pentru cei din a doua categorie a fost făcut filmul Overdrive. Da, da, este pentru adolescenți, căci și dacă ai 78 de ani, uitându-te la un film de acest fel și crezând că se poate întâmpla așa ceva, nu depășești vârsta de 12…

Bine, să vezi mașini de colecție, toate la un loc, să înduri adrenalina fetelor care se pricep de nu mai pot la condus și la descuiat uși, e o chestie de care chiar ai nevoie pentru a evada ceva vreme din cotidian.

În vreme ce băieților mei filmul li s-a părut interesant, mie mi-a părut *film pentru băiatul lu* tata*, uite-așa, să aibă Scott Eastwood (băiatul lui Clint) posibilitatea de a se produce cu farmecul lui și umorul din dotare.

Fără a spune că este dintre filmele care trebuie văzute, măcar pot zice că nu e penibil ca de acum celebra Blondă atomică, devenită pentru mine modelul de nimic pe varză.

0

Festivalul George Enescu