*Prietenii de la Teatrul Masca se încăpăţinează să facă în fiecare an Ziua Bloggerilor la Masca, adică un spectacol la care publicul e format doar din bloggeri. Avem pile la Masca, aşa că ne-am rezervat câteva locuri pentru noi, cei din Blogal Initiative. Bineînţeles, vrem să te invităm şi pe tine alături de noi. Piesa pe care o s-o vizionăm se numeşte Vicleniile lui Scapino, după Moliere.*
Cam așa suna scrisoarea care mi-a *suflat* o realitate pe care nu o cunoșteam – bloggerii au o zi 🙂 . Mergand pe firul logic, fiind o persoană cu blog, ar trebui să-mi serbez pasiunea – am invitat-o pe învățătoarea fiului meu și am mers împreună acolo.
Acolo, adică la Teatrul Masca. Am mers cu metroul. Greșită cale de a ajunge am ales… 🙂
Oricare dintre celelalte două ne-ar fi dus bine…
Tramvai 41 – statia Lujerului
Autobuz 178 – statia Teatrul Masca
Metrou – statia Armata Poporului
Doar indicația pentru metrou era … depășită… Norocul nostru că teatrul este foarte cunoscut și că am fost îndrumate cu bunătate de oricine (mi se pare mie sau bucureștenii din această parte a orașului sunt mai deschiși decat cei din partea opusă? Să fie de vină oare faptul că, dacă stai aproape de centru, ai impresia că ești buricul targului și tu?)
Ei bine, piesa de teatru mi s-a părut o evadare din cotidian. Rar se mai joacă azi comedii și cu atat mai puțin de-ale clasicilor… 🙂 Pe vremuri, pe cand era nu bunica fată, ci eu – fată 🙂 (e drept că acum aș putea fi bunică 🙂 ) , de 3-4 ori pe săptămană mergeam la teatru și toată cultura era adusă la cunoștința muncitorimii (da, da, se dădeau biletele prin fabrici, nu la spital, pentru doctori!!!) . Acum se joacă tot felul de prostii – îmi asum afirmația – așa că atunci cand mai găsești ceva clasic (poate fi și doar o adaptare!) te bucuri ca noi, pe vremuri, cand vedeam banane, portocale…
Piesa a fost antrenantă și bine aleasă pentru un cadou. Nu te duci să-ți iei un cadou de la persoane supărăcioase. Pentru că ei au provocat hazul nostru, prin replicile lor, dar și prin jocul scenic personal și prin savoarea regiei, ne-au caștigat și inimile…
Pentru cei interesați de amănunte cu privire la repertoriu sau actorii pe care îi puteați întalni la Teatrul Masca,
aici…
Pentru cei curioși din fire, o invitație – mergeți măcar o dată acolo. Da, știu, e departe, nu e în centru. Da, știu, e mai ciudat, nu e chiar simpluț, așa, ca toate teatrele, propune și lucruri mai profunde, nu lucruri puerile..
Dar merită.
Cum spunea și repertoriul…
Îl va vinde – ca …
Îl va vindeca?
Îl va vinde – ca 🙂 sclav… 🙂
Arta vindecă.
Vă garantează cineva care și-a vindecat dintotdeauna prezentul cu artă – iar acum poate spune că și trecutul și zilele de azi poartă aceeași amprentă – arta nu te vinde, nu vinde, dar vinde- 🙂 că! 🙂
Vizionare plăcută, de cate ori vă decideți să alegeți Masca.