Pe Facebook, fac parte dintr-un grup numit Bloggerite mame. Am fost introdusă de o persoană care ține la mine, altfel se pare că nu aș avea ce căuta acolo, dintr-un punct de vedere – nu scriu despre bebeluși, ci despre adolescenți (ca fiul meu sau 🙂 ca cei de vârsta mea). Când Ana Nicolescu m-a întrebat dacă pot participa la o întâlnire, m-am străduit să fiu liberă în seara aceea. Eram curioasă să le revăd pe unele dintre cele care pe care le știu deja și să le cunosc pe cele pe care le știu doar din scris. (Uneori, mi se pare că se formează așa, o idee de elită, în toate categoriile sociale sau profesionale, inclusiv în aceasta!)
Invitația a fost la salonul Silhouette, pentru a se lansa un aparat revoluționar, care elimină într-o singură ședință grăsimea ce-ți dă două numere în plus. Cu alte cuvinte, Liposonix, te dă cu două numere înapoi. Cred că e singura dată când femeile s-ar bucura să dea înapoi! 🙂
Când am căutat adresa, pe net, primul link m-a băgat în ceața obișnuită afirmațiilor cu privire la ceea ce este, sau nu!, un brand – de treabă sau nu. O persoană lăuda firma, o alta o înfiera. Bine că nu aveam de ales ceva pe viață și pe moarte de rezolvat cu firma, altfel eram speriată. Așa, pur și simplu, mi-am zis… *polițaiul bun și polițaiul rău*. De unde era să știu că mă va urmări aceasta sintagmă și la locul lansării? 🙂
Am ajuns prima, am fost considerată clientă – nu eram! (Mulțumiri Cristinei Toma pentru atmosfera pe care a creat-o în jurul meu până au apărut și celelalte!)
Am fost pusă … în așteptare, în fața unui ceai și a unei băuturi super pe bază de păpădie (păcat că nu ni s-a spus nimic despre ea – pe cât era de bună, pe atât cred că era de detoxifiantă și ar fi fost interesant să ni se povestească mai mult!). Șansa primului venit se numește scaun (mobilier, da?) și am fost una dintre cele 3 fericite care-au asista la discuții de pe scaun – celelalte au luat loc… în picioare.
Ce-am auzit mi-a plăcut. Lili Țicu, managerul Silhouette, Centre de Slabit si Infrumusetare, a vorbit și despre sistemul specific saloanelor sale, de a slăbi 7 kg în 2 săptămâni (slogan cu care s-au lansat), dar și despre noua tehnologie. Eu, dacă aș avea bani și, desigur, 2 cm de grăsime, pentru că altfel ești respins 🙂 ), l-aș încerca. Nu de alta, dar sunt dintre cele care vor soluții radicale, la probleme radicale – iar kg în plus pentru experiența mea de viață ar fi o problemă radicală.
Cam ce face dumnealui, aparatul minune, care are computer ce se setează singur (clientul nu are a se teme că doctorul ce-l lucrează îi poate trage clapa):
– elimină grăsimea fără a fi nevoie de bisturiu, într-o singură ședință (unde ședință înseamnă împărțirea în pătrățele a zonei pe care o dorești îndepărtată și trecerea peste fiecare pătrățel cu dispozitivul, de 3 ori. Da, e doar o intrare la centru, dar dacă zona are 20 de pătrățele, asta înseamnă 20×3 mângâieri ale dispozitivului)
– are rolul de a distruge definitiv celulele grase
– nu folosește alte produse adiacente
– stimulează și producerea de colagen nou (țesutul de la suprafață capătă cu 30% mai multă fermitate datorită ultrasunetelor)
– dă rezultate în zonele în care țesutul adipos (îmi place să mai fie numit și altcineva *încăpățânat*, nu numai eu!) nu cedează altor metode de slăbit și remodelare corporală
*Polițaiul bun și cel rău* dintre ai casei au fost doamna doctor Georgiana Bălan și doamna manager Țicu – prima spunând că durerea nu se simte, cea de-a doua că se simte și încă puternic. Eu, ca persoană cu operații la activ, am de zis doar atât: depinde de pragul de durere al fiecăreia (ceea ce pentru una este îngrozitor pentru alta poate fi neutru, iar ceea ce pentru cineva este puf de păpădie pentru alta poate fi apăsare de buldozer), dar și de determinarea pe care o ai – dacă în cele câteva zeci de presări stă refacerea corpului tău… ce mai contează restul? (Lucrul acesta îl știe și baba, care rabdă, dar și copilul grav bolnav care continuă să se joace, în ciuda faptului că mama plânge într-un colț al casei, de mila lui, iar tata este nervos pentru că se teme pentru viitorul odraslei sale.)
Alături de noi, de-a lungul prezentării a fost și Raluca Moianu, care ne-a povestit pentru început despre relația cu fiica sa (și despre relația acesteia cu baletul – e bine să ai copil care știe ce vrea de la viață, chiar de la începutul ei :-), după cum și al meu știe de la 3 ani că se va face doctor veterinar!) și apoi despre încântarea pe care o are orice femeie când aude că ar putea scăpa de *bagajul* ne-necesar pe care-l poartă de-a lungul anilor, chiar dacă nu se duce la piață! 🙂
Cu noi, prin cadouri drăgălașe, au fost Vavian Pharma (http://www.vavianpharma.ro/) si Top Line (http://www.toplineshop.ro/). Am primit un ceas frumos, de birou, pe care l-am și dus la radio și l-am așezat pe birou-mi celebru. Am primit și un voucher Vavian, pe care îl voi folosi poate chiar de ziua mea, pentru că este valabil cam până atunci. Cât despre tricoul alb cu inscripția Wellwomen … va fi prietenul meu în cele aproape 3 luni pe care le voi petrece la vară în SUA, promit! 🙂
A fost interesat să particip la o asemenea întâlnire, inclusiv pentru că am dat nas în nas cu un bebe care mânca pofticios dintr-un ciorchine de strugure – și mama lui nu sărea să i-l ia din mână, speriată că i s-ar întâmpla cine știe ce dacă înghite și niște sâmburi! 🙂
Dar mai ales a fost interesant pentru că, după cum spuneam, e edificator să priveștI bloggeritele mame, pentru a înțelege cine sunt și cât sunt de credibile. Și sunt simpatice, vă spun eu! 🙂
….
A mai scris despre asta, până la această oră Cristina, al cărei articol este mai detaliat, având și filmulețe efectuate în cadrul întâlnirii. Răspund la orice întrebări, dacă știu. Dacă nu, vă direcționez spre Silhoutte. Sau puteți încerca și la Cristina, amintită anterior, care are experiență în aparatura de gen 🙂 .
Cum aveam întâlnire cu talentata Cristina, am pornit fredonând spre Herăstrău. Acolo, era o mare sărbătoare, mare, care oferea o alternativă de program pentru Școala altfel. Amănunte în afișul de mai jos:
Copiii prezenți la programul propus de Asociația „Descoperă natura”, împreună cu Dacia Plant și Foto Union n-au avut nevoie de stimulente, ca melodia și imaginea mea – acestea erau poate pentru mămici. Lor le-a fost destul că au aflat despre cum circulă apa prin plante, despre cum se pun semințele în pământ (sincer, nu mi se părea că poți avea succes dacă nu ai niște planșe frumos colorate, dar copiii au stat atenți la plăntuțele din ghiveci și au observat cu lupele tot ceea ce era de urmărit).
(Pentru cine nu a trecut niciodată pe lângă așa ceva – copiii mici susțin piciorușele pe stativul din imagine, care, gol, aștepta un copil … mic, evident, iar cei mari dau din pedale, toți în aceeași direcție, altfel pun frână și opresc înaintarea. Cred că și voi v-ați dori asta, mai mult ca sigur! 🙂 )
Despre sufletul meu 