De 21 de ani lucrez la microfon, cu muzică în căști. Sunetele melodiilor sau cele umane sunt pentru mine ori surse de nervi ori surse de bucurie. Pentru mine, în acest domeniu, nu există gri… Doar alb sau negru. Când l-am ascultat prima dată pe Andy, pe youtube, am închis după primele 30 de secunde. Urechea mea nu putea îndura vocea lui. Fără supărare – prima impresie este bună sau rea după modul în care prin ceea ce ești răspunzi pretențiilor, așteptărilor celor din jur. Vocea lui m-a zgâriat, nu m-a mai interesat conținutul. Prejudecățile noastre de zi cu zi!
O prietenă m-a înscris la cursul lui AS și de drag să fiu cu ea am acceptat. Până la urmă, dacă era să nu pot suporta, mă urcam într-un tramvai și o tuleam spre casă. Începutul seminarului mi s-a părut fals – nu e pe gustul meu o așa manifestare: să vină în față un prezentator care să te pună să te ridici, să te înclini dintr-o parte într-alta, să te pună să dai din mâini în ce direcție vrea el… Nu mi se pare că face parte din stilul meu – nu pentru că n-aș face sport, ci pentru că nu-mi place să mi se ordone ce și cum… în niciun domeniu.
Dar aici s-a terminat ceea ce nu mi-a plăcut. Pentru că, după aceea, au urmat 7 ore impresionante. AS, dincolo de vocea cu accent puternic moldovenesc (dar, după cum spuneam și în alte ocazii, după ce ajungi să cunoști un om și începi să-l respecți nu mai vezi defectele – la 30 de minute de la debutul întâlnirii nu mai auzeam niciun accent, deși sunt convinsă că nu se dăduse el pe brazdă, ci pur și simplu se îmbunase inima mea care nu mai era pretențioasă cu el, ci folosea acum unguent pentru urechile mele sensibile 🙂 !), are un farmec specific atunci când povestește. În plus, nu se bâlbâie, ca alții care încearcă să pară mari specialiști în vorbitul în public, nu mușcă din cuvinte, nu se oprește la mijlocul frazei pentru că nu mai știe unde a rămas; în plus, găsește sinonime, de la cele mai simple la cele mai sofisticate, despică firul în patru, strecoară glumițe în prezentare și te surprinde cu invitația la mișcare, măcar stânga-dreapta, dacă un pas mai departe nu poți face, la cât puhoi de lume participă…
În introducere, am aflat că cele mai mari descoperiri și cele mai mari realizări, într-un procent de 80%, au ieșit în urma unei frustrări, după ce oamenii s-au enervat că nu făceau față cu ceea ce deja aveau, după ce au simțit că vor altceva decât ceea ce era clasic… Apoi au început să curgă cele cinci tipuri de semințe necesare fiecăruia dintre noi pentru a înțelege că e nevoie să ne formulăm obiective… Cu alte cuvinte, n-ai aceste semințe, nu-ți va trece prin cap să-ți programezi o viață cu obiective. Descoperi aceste semințe… ei bine, vei ști să-ți formulezi obiectivele și să le pui în practică. (Semințele sunt Inspirația, Informația, Influența, Inteligența, Identitatea. Din experiența personală, cred că vă dați seama despre ce e vorba și cum sunt acestea importante. Dacă e cineva care nu înțelege, poate întreba și eu dau detalii.)
Din cadrul acestui prim seminar, am reținut trei idei:
1. Oamenii sunt inițiatori și finalizatori – primii au idei foarte multe și știu planurile pe care trebuie să le parcurgă (alții 🙂 ) pentru a ajunge la capătul procesului, ceilalți sunt cei ce pun în practică soluțiile primilor, desigur cei mai oropsiți pentru că cei cu idei îi consideră uneori propriile lor slugi, în loc să-i vadă ca pe egali. Și să nu uităm că, de regulă, inițiatorii ceea ce visează peste noapte aduc drept modificare la ceea ce tocmai s-au apucat de treabă finalizatorii – care devin foarte nemulțumiți când li se schimbă sistemul de lucru pentru că ei sunt foarte ordonați, de la obiecte la trăiri – nu-și permit să ajusteze nimic pentru că la ei legea e lege și nu se poate întoarce cu una cu două. Mie, ca inițiator, mi-a prins bine sfatul: Împrumută din consecvența finalizatorilor, energia pe care o au ei chiar și la sfârșit!!!
2. În cadrul Identității, am aflat că devii liber dacă te cunoști și lider, dacă îi cunoști pe cei din jur! (M-a amuzat poanta despre nordici: De unde știi când ai de-a face cu un norvegian extrovertit? În general, norvegienii extrovertiți îndrăznesc să se uite la pantofii tăi, nu se mai uită doar la ai lor, cum fac introvertiții… 🙂 )
3. Exercițiul propus a fost să găsim 3 cuvinte, din ceea ce am învățat, care ni s-au părut mai importante și dintre ele să-l încercuim pe cel mai drag nouă. Apoi să explicăm celor de lângă noi cum de am ales tocmai acel concept și de ce credem că e cel mai important. (Eu am ales cuvântul Umor – nu mă întrebați de ce, pentru că e evident: treci mai ușor peste orice neajuns și se rezolvă mai repede.)
În cea de-a doua parte a seminarului am avut timp de reflectat asupra obiectivelor noastre, fiecare și-a întocmit lista cu obiective, explicând apoi foii, primul prieten implicat în dezvoltarea noastră 🙂 , care sunt termenele pentru a termina ceea ce ne-am propus. De asemenea, trebuia să alegem un singur element de pe listă și despre acela să aducem argumente – pro sau contra – pentru rezolvarea sau nerezolvarea lui în timp util.
Ultimul seminar a fost despre importanța obiceiurilor, desigur, obiceiurilor sănătoase, iar invitatul, Cristian Onețiu, ne-a informat că a lăsat în urmă 40 de obiceiuri rele… Așa că ne-a învățat și pe noi cum să identificăm obiceiurile de dorit:
1. Obiceiuri bune – cele care, odată puse în practică, atrag după ele și alte decizii care ne vor face viața mai frumoasă.
2. Obiceiuri de protecție – dacă ți se aplică o corecție nemeritată, ori înveți să fugi la fiecare problemă, ori faci cursuri pentru a riposta cum se apropie cineva de tine.
3. Obiceiurile automate – pe cât sunt de consumatoare de timp și de nervi, pe atât de inconștienți suntem cu privire la consecințele lor și la nocivitatea celor mai multe…
Succes și celor care ne-au dat sfaturi, și celor care nu mai știu pe ce lume sunt și vor neapărat să afle… 🙂
Despre sufletul meu 