7

Endless love

Mda, se apropie Crăciunul… Se simte în aer miros de plecare spre alte ţări, mai calde. Pe de altă parte, îmi amintesc de vremuri trecute, când cumpăram nişte casete pentru a-mi înfrumuseţa singurătatea zilelor de sărbători…

Viaţa este totuşi frumoasă, indiferent câte-ţi lipsesc sau câte ţi se iau.

Felicitări celor care luptă cu disperarea, nefericirea etc, deşi au motive să le dea curs. Învingători sunt cei care se ridică din noroi, nu cei care se bălăcesc în el; trebuie să demonstrezi că el e insignifiant pe lângă tine, om cu demnitate!

Anunțuri
1

Cum îi pot cunoaşte copiii pe părinţii lor?

Bucureşti: De la Moş Gerilă la Moş Crăciun

by cimec

De la Moş Gerilă la Moş Crăciun

expoziţie temporară cu jucării de colecţie şi istorice

Bucureşti, 28. 11. 2011

Muzeul Naţional de Istorie a României şi Asociaţia Muzeul Jucăriilor au bucuria să anunţe vernisajul expoziţiei cu jucării de colecţie şi istorice cu titlul De la Moş Gerilă la Moş Crăciun, care va avea loc miercuri, 30 noiembrie 2011, orele 12.00, la sediul muzeului din Calea Victoriei nr.12, Bucureşti. Cele două instituţii nu sunt la prima colaborare, în iunie 2011 organizând expoziţia Colecţie de copilării.

Expunerea are ca element central Bradul de Crăciun al Muzeului Naţional de Istorie a României exponatele fiind etalate în jurul “pomului de iarnă” sugerând cadourile aduse de mult-aşteptatul Moş. Publicul va avea ocazia să se reîntâlnească cu jucăriile preferate din copilărie şi să le descopere pe cele ale părinţilor şi bunicilor, în expunere regăsindu-se jucării din anii ’20 până în anii ’90. Expoziţia reuneşte peste 500 de piese aparţinând Asociaţiei Muzeul Jucăriilor (www.amj.ro) grupate tematic – animale, arme, automobile, figurine, jucării electronice, jucării muzicale, jucării tradiţionale, păpuşi, roboţi, trenuleţe-tramvaie, rachete şi nave spaţi ale.

Din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României (www.mnir.ro) sunt prezentate păpuşi, maşinuţe, ursuleţi, căluţi, marionete etc. Vor fi expuse de asemenea, ornamente vintage de brad din patrimoniul MNIR şi AMJ.

Expoziţia este deschisă în perioada 30 noiembrie 2011 – 4 ianuarie 2012 şi poate fi vizitată de miercuri până duminică între orele 9.00 – 17.00. Graţie partenerilor noştri, copiii care vor vizita expoziţia au ocazia să câştige unul din premiile oferite în cadrul tombolei care va avea loc în ultima zi a expoziţiei.

preluat de pe un blog pe care-ar trebui să-l citească toţi intelectualii 🙂

2

Maeve Haran – Tot ce-şi doreşte ea versus Sophie Dahl – În jocul celor mari

Îmi place să citesc şi de cele mai multe ori fac un adevărat ritual din modul cum citesc. Ultima decizie a fost de-a pune faţă-n faţă două autoare moderne: una – fostă jurnalistă, devenită scriitoare după ce a avut succes cu primul volum (Maeve), cealaltă – recomandată chipurile doar de faptul că este nepoata lui Roald Dahl.

Tot ce-şi doreşte ea – este o carte uşoară, despre o jurnalistă ajunsă la 35 de ani, pe care-o apucă dorinţa de-a avea copil, deşi nu avea soţ. Subiectul este pasionant pentru cele care, ca şi ea, au pus accentul pe carieră, pentru că şi ele se întreabă cum să facă acum să-şi găsească pe cineva care să le dea măcar prima mână de ajutor în a deveni mame, dacă apoi vor să dea bir cu fugiţii. Dar după aceea subiectul este clasic, o poveste de dragoste în care are de ales între doi (până acum nu era niciunul, acum sunt doi; fetele de azi vor strâmba din nas – se vede treaba că acţiunea se petrece în altă parte, pe la noi nu apar aşa ca ciupercile după ploaie bărbaţii interesaţi!). Ies în evidenţă doar fiica mai mică a prietenei eroinei principale şi fiul unuia dintre pretendenţi – ca personaje cu personalitate. Şi desigur este impresionant faptul că se vorbeşte mult despre instalarea Alzheimerului, manifestările lui în stadiu incipient. În fine, e o carte uşurică. Deşi are 411 pagini, am citit-o în 4 ore.

În jocul celor mari – este o carte de cu totul altă factură, deşi tot despre o femeie e vorba. De data aceasta nu doar devenirea eroinei principale contează; contează fiecare personaj, fiecare întâmplare. Sunt atât de stranii oamenii care există în casa lui Bestepapa, de la primul până la ultimul încât nu-ţi vine să te desprinzi de niciunul, parcă fiecare ţi se pare a fi fascinant. Sigur, acest volum este preferatul meu, în lupta dintre cele două.

Dar dacă ar fi să-mi spun părerea pe care să-l aleagă cineva, aş da un criteriu: depinde ce vrei – Maeve scrie pentru persoane care-au învins mereu şi care nu se opresc din drum niciodată. Sophie – pentru persoane care au parte de încercări grele în viaţă, de împrejurări ciudate şi care trebuie să se mobilizeze să le depăşească. Unele dintre noi nu vom fi niciodată în prima categorie; din a doua facem parte cele mai multe! 🙂

1

Unica dragoste – profesoara de franceză!

Conform principiului „piticul şi casa din poveste nu se întâlnesc, dar omul cu om la târgul de carte se găsesc…”, am avut parte de o tresărire plină de emoţie când, la spaţiul de evenimente al Gaudeamusului, am trecut pe lângă profa mea de franceză…

Despre ce vorbim? Profa mea de franceză? Cu 23 de ani în urmă? Atunci avea vreo 37… Era celebră în oraş pentru trei lucruri: deşteptăciune, frumuseţe şi iubirea pentru o singură persoană – care a lăsat-o cu inima frântă. (A, la acest capitol, catedra de franceză întreagă de la Universitatea unde-am învăţat eu era aliniată şi spunea prezent… 🙂 Să fie oare o problemă cu romantismul francez care se imprimă în cei care învaţă acea limbă? Bine, păi atunci ca dedicaţie voi alege ceva special, din cu totul altă ţară… Bine, bine, nu una foarte îndepărtată!)

Cred că venise pe la nepoata ei, după soră, evident, că ea a rămas necăsătorită toată viaţa, aşteptând să se întoarcă omul ei iubit… Eu nu pot înţelege nici oamenii care se aruncă  într-o altă relaţie, de compensare, parcă, ajungând apoi să regrete, dar nici pe cei care nu mai vor altceva decât… ce nu au!

Probabil că este alegerea fiecăruia, decizia definitivă a fiecăruia…
Din punctul de vedere al unei eleve, foste eleve, pot spune că în zilele de azi nu mai pot mulţi să fie atât de mândri de profii lor ca mine de ea şi de colegii ei! Şi, repet, nici în epocă n-o duceau mai roz cu banii profii, iar culmea! materiale oricum nu aveau la dispoziţie ca acum… pe toate drumurile, pardon, prin toate târgurile, voiam să zic… 🙂

Spuneam că am o dedicaţie pentru domnişoara profesoară de franceză, căreia i-ar fi plăcut ca o singură persoană să-i spună: „Eşti unică pentru mine” şi lucrul acela a fost imposibil…

Mulţumesc pentru educaţia dată, minunată profesoară, la fel de frumoasă şi azi!

6

Lucrare de control la Religie

Pentru lucrarea de la Religie a fiului meu sunt foarte mândră – a ştiut toate versetele biblice pe care i le-a dat proful de scris, a prezentat corect adevărurile biblice, le-a comentat şi a luat 10.

Ceea ce m-a amuzat a fost răspunsul la întrebarea suplimentară:

Scrie mai jos trei asemănări şi deosebiri între copilăria ta şi copilăria Mântuitorului.

Asemănări: Amândoi muncim, amândoi avem dorinţa de a ne juca şi amândoi citim din Biblie.

Deosebiri: Eu nu am murit pentru omenire, eu nu am avut 12 ucenici, eu nu am fraţi.

Ce l-am mai iubit pentru aceste cuvinte simple şi realiste! 🙂