Mergem pe principiul „c-o moarte tot suntem datori/ de-un E sau altul, mâine mori” sau ne interesează ce băgăm în gură?
Recunosc, nu prea iau eu în seamnă aceste lucruri, din cauză că nu m-a conştientizat nimeni, necruţător, dar acum tata R mi-a dat un sfat pe care cică să-l pun în practică, ce-i aşa de greu… Continuă lectura
|
Arhivele lunare: martie 2011
Cine au fost Adam şi Eva?
Am vrut să mă abţin, dar parcă poţi… Cine au fost Adam şi Eva, creştini de 2000 de ani încoace? Nu pot să mă pronunţ, cum că în alte ţări ar fi altfel, dar acum înţeleg de ce Gazeta Sporturilor s-a apucat să ofere Biblia. Da, chiar era nevoie. Mulţumim, Gazetă, ne scoţi din mizeria neştiinţei noastre; dar ai să te duci prin sate şi-ai să te vinzi, că se pare că pe-acolo ar trebui să se realizeze emisiunile de divertisment – dacă s-ar transmite de dimineaţa până seara din fiecare sat, s-ar umple grila de program doar cu poante şi lucruri demne de toată atenţia şi tot interesul – cu ghilimele, evident.
http://radumorea.wordpress.com/2011/03/31/adam-si-eva-in-2011/
Ai minte măcar cât un adolescent? – test testat testând
Invitaţie – Marcel Guguianu – Mărturii despre artă şi viaţă, Editura Blumenthal
de grafică şi cugetări Marcel Guguianu – Mărturii despre artă şi viaţă, apărut la Editura Blumenthal.
Îngrijit de Lucia Valentina Stanciu, albumul cuprinde peste o mie de aforisme, cărora li se adaugă 150 de schiţe alb-negru şi color.
Împărţite în şapte capitole: „Despre artă, muzică, poezie şi cultură”, „Istorie şi popor”, „De nicăieri până nicăieri”, „Andante”, „Memento mori” şi „Adagii de final”, cugetările stau alături schiţelor cosmosului artistului – trupul femeii.
O noutate pe care o aduce acest volum este publicarea, în premieră, a autoportretului pictat al sculptorului (realizat în anul 1994, la Iaşi), acesta luând forma copertei albumului.
Înduioşat de vestea apariţiei acestui album dedicat, Marcel Guguianu a afirmat: „Nu-mi vine să cred că exist Iată un adevăr corect. Drept în faţa unui mormânt. Lumea lui Guguianu. Eu am cucerit-o.”
Aşa cum notează şi în studiul introductiv, Lucia Valentina Stanciu ne dezvăluie în acest album „un Guguianu grafician, cel puţin la fel de mare ca renumitul sculptor Guguianu”.
La evenimentul din 6 aprilie 2011 vor participa, alături de artist, apropiaţi ai acestuia, artişti şi critici de artă, oameni de cultură, dar şi reprezentanţi ai vieţii politice româneşti. – Editura Blumenthal
Vor lua cuvântul:
Constantin Constantinescu – Primarul Municipiului Bârlad
Adrian Solomon – Deputat
Constantin Theodorescu – Preşedintele Comisiei de Cultură din cadrul
Consiliului Local Bârlad
Valentin Ciucă
Daniel-Silvian Petre
Lucia Valentina Stanciu
Amfitrion:
Lucian Chişu
Evenimentul va avea loc miercuri, 6 aprilie 2011, ora 17.00,
în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române din Bdul. Dacia nr. 12.
Cum vă feriţi tenul de riduri şi ţineţi bătrâneţea departe
Această promisiune este deşartă, într-un fel, pentru că oricum bătrâneţea vine peste noi, că vrem, că nu vrem. Dar suntem datori să ne respectăm corpul, că doar el ne duce prin anii pe care-i avem pe acest pământ. Continuă lectura
Specialistă în corbi…
Sunt abonată la acest blog (http://klaudiastan.wordpress.com/2011/03/31/mentalitatea-corbului/) şi, când am văzut acest articol, mi-am trimis gândul la o altă faţă a corbului. Continuă lectura
Versurile melodiei mele preferate
Sună atât de bine în limba originală, sună atât de adevărat pentru viaţa fiecăruia dintre noi…
Mesaj din Japonia
O alta lume, clar mult mai buna... Continuă lectura
Perfecţiune, perfecţionist/ă, perfecţionism; de fapt, perfectibil…
Am fost rugată să alcătuiesc un material despre dezvoltarea personală a femeii. Pentru a face aceasta, am nevoie de materiale, pentru că, evident, nu am să vin cu ceva nou, ci cu ceva despre care s-a constatat deja că e eficient. Am pornit în căutarea unor cărţi potrivite şi … am găsit o carte cu un alt subiect, dar foarte importantă pentru multe dintre noi. Continuă lectura
Incantaţie, imprecaţie sau rugăminte?
Nu ştiu de ce anume e nevoie pentru a sosi odată persoana aceasta importantă, dar sunt în stare să stau şi-n genunchi, doar-doar o îmbunez şi vine… Continuă lectura
Prietenei mele îndoliate
Am o prietenă care trece prin momente foarte grele, o prietenă al cărei zâmbet e foarte preţios pentru mine şi aş vrea să-l pierd doar acum, în acestă perioadă grea, când lacrimile chiar sunt necesare, pentru trăirea durerii… Am căutat ceva care să semene cu clipele tale de chin şi cred că-mi dau seama cu ce seamănă: Continuă lectura
1001 things make you smile (3)
An unbreakable toy is useful for breaking other toys.
If everything’s under control, you’re moving too slowly.
Elizabeth I – Anger makes dull men witty, but it keeps them poor.
Never attribute to malice that which is adequately explained by stupidity.
If I were two-faced why would I wear this one?
Afterthoughts are often more significant than the thoughts that prompted them.
Seeking advice isn’n the same as looking for an answer. We already know the answer but we seek advice because we wish we didn’t.
G.K. Chesterton – Do not free a camel of the burden of his hump; you may be freeing him from being a camel.
Polish proverb – He who cannot dance blames the band for being under-rehearsed.
God provides a worm for every bird – but He doesn’t lay it out in the nest like a surprise birthday gift.
Macho man
familiarizaţi, ornamente de tort, copii, firme, cadou, macho man, calităţi, pozitiv, cupe de şampanie, singură, iluzia, zâmbetul, jucăriile de pluş Continuă lectura
Mă/Te faci de râs…
Săptămâna Porţilor Deschise la şcoala fiului meu. Adică se vor prezenta activităţile practice pe care le-au făcut elevii în cadrul orelor de profil. Şi va trebui ca un părinte să stea la standul fiecărei clase. Evident, eu voi fi la clasa fiului, dacă nu se poate învoi altcineva. Anul trecut mi-a plăcut să conversez cu toţi cei care au trecut pe la standul lor. Cum fiecare clasă are un nume, ştiind că anul trecut el era la Feline, mi-am zis să fac o nebunie, ca să avem un stand cât mai interesant. Continuă lectura
Iulie, 12. Fostul meu Cubuleţ
Prietenii ştiu de ce îi spuneam Cubuleţ… Doar că prietenii aceia nu mai sunt acum lângă noi, iar altora nu le-am mai spus. Ei bine, despre Cubuleţul care a crescut şi-a ajuns la 5 ani, voi vorbi acum. Continuă lectura