0

Despre creierul nostru

În fiecare an, pe 22 iulie, Federația Mondială a Neurologiei (WFN) celebrează Ziua Mondială a Creierului. Aproximativ 120 de organizații din întreaga lume participă la această inițiativă de creștere a conștientizării. Accentul în anul 2018 este pus pe un subiect care crește din ce în ce mai mult ca importanță, ca rezultat a mai multor studii științifice recente: efectele negative ale nivelului ridicat de poluare a aerului asupra creierului. „Aer curat pentru sănătatea creierului” este tema din acest an. Asociația Pacienților cu Afecțiuni Neurodegenerative din România se alătură astfel numeroaselor organizații internaționale pentru a sprijini această campanie de conștientizare.

Impactul poluării mediului asupra sănătății, și al poluării aerului în particular, crește continuu. Estimări recente indică un număr anual de decese atribuibile aerului poluat de 9 milioane în întreaga lume.

Studiul asupra implicațiilor globale ale bolii, efectuat de o echipă internațională care a utilizat date din 188 țări, a constatat faptul că peste 30% din povara globală a accidentului vascular cerebral se datorează poluanților din aer„, a explicat Prof. Mohammad Wasay din Karachi, purtător de cuvânt WFN în cadrul Zilei Mondiale a Creierului. „Acesta a fost motivul din spatele deciziei de a selecta un aspect al poluării mediului ca temă pentru Ziua Mondială a Creierului din 2018„, adaugă expertul.
O problemă globală complexă

Legătura dintre gazele nocive și particulele din aer și sănătatea creierului este o problemă la nivel mondial și, de asemenea, una complexă. Potrivit profesorului Jacques Reis, șef al Grupului de Cercetare Aplicată a Neurologiei de Mediu a Federației Mondiale a Neurologiei: „Poluarea aerului se referă la o contaminare difuză, adesea invizibilă, cu bioaerosoli dăunători care conțin polen, spori, particule și substanțe toxice. Poluanții pot proveni din surse naturale sau se pot datora activității umane.“

Problema este diferită în orașele mari comparativ cu zonele rurale. Unii poluanți din aer au impact local sau regional, dar efectele altora pot fi la nivel internațional„, adaugă expertul.

În luna mai a acestui an, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a constatat că nouă zecimi din populația lumii respiră aer poluat. Și trei miliarde de oameni folosesc combustibili nocivi în casele lor pentru gătit și / sau încălzire.

Înţelegerea efectelor toxice a crescut

În ultimii ani, oamenii de știință au descoperit dovezi semnificative ale modului în care poluarea aerului afectează creierul și cum acest lucru este dăunător sănătătii creierului în întreaga lume. Prof Reis explică: „Poluanții intră în organism prin intermediul tractului respirator și digestiv. Ei provocă inflamații și ajung la creier fie prin fluxul de sânge, fie prin tractul respirator superior. Prejudiciul cauzat microbiotei intestinale poate, de asemenea, avea un impact asupra creierului.

Lista de efecte potențiale este lungă: ateroscleroză, stress oxidativ, inflamații în tot corpul, vase de sânge afectate, tensiune arterială, nefuncționarea mecanismului de protecție a barierei sânge-creier, precum și probleme cardiace, toate ar putea fi legate de poluarea aerului. De asemenea, a fost identificată o posibilă deteriorare a celulelor creierului, cum ar fi celulele microgliale și astrocitele. La nivel celular, poluanții atmosferici interferează cu mitocondriile – adesea menționate ca „centre de putere” – și materialul genetic ca ADN-ul. Poluanții aduc schimbări epigenetice și scurtează telomerii, capace de protecție de la capetele cromozomilor. Aceasta din urmă este văzută ca un semn al îmbătrânirii celulare.
Nu este o supriză atunci că poluarea aerului este suspectată de a face parte dintr-un număr tot mai mare de sindroame și boli neurologice. Rezultatele inițiale sugerează că ar putea juca un rol în autism, tulburări de atenție la copii, demență și dezvoltarea bolii Parkinson, deși date fiabile nu sunt încă disponibile.

Provocate de om – dar modificabile

Schimbări decisive în comportament ar putea reduce semnificativ riscurile prezentate de factorii de mediu ce conduc la deteriorarea sănătății creierului. „Prevenirea afecțiunilor neurologice nu este doar un motiv de îngrijorare pentru fiecare individ în parte; măsuri trebuie să fie luate și la nivelul societății. Acest lucru este valabil mai ales în ceea ce privește impactul omului asupra mediului, lucru pe care omenirea îl influențează. Aceștia sunt factori importanți de risc pentru bolile care afectează vasele de sânge din creier, precum și afecțiunile neurodegenerative.„, a declarat Prof.Wolfgang Grisold, Secretar General al WFN.

Această problemă de sănătate publică la nivel mondial impune politici de mediu și sănătate eficiente ce vizează reducerea poluării aerului și în România. Nu este doar o problemă de sănătate pulmonară, ci a celui mai important organ, cel ce ne face oameni: creierul nostru„, declară Dragoș Popescu, președinte APAN România.

Un apel de trezire la realitate a comunității internaționale

Vorbind despre Ziua Mondială a Creierului de anul acesta, președintele WFN, Prof. William Carroll, consideră că există o singură interpretare a datelor științifice despre sănătatea creierului: “Fiecare din noi, fiecare țară din această lume și întreaga comunitate internațională trebuie să interpreteze aceste date ca un apel urgent de trezire la realitate. Este nevoie de mai multă implicare pentru a găsi un tratament pentru afecțiunile neurologice. Sănătatea creierului trebuie să devină o prioritate la nivel internațional și este nevoie de alocarea de fonduri adiționale.”

DESPRE ASOCIAȚIA PACIENȚILOR CU AFECȚIUNI NEURODEGENERATIVE

Asociația Pacienților cu Afecțiuni Neurodegenerative (APAN România) reprezintă comunitatea care oferă tuturor persoanelor afectate de bolile neurodegenerative posibilitatea de a-și trăi viața la cel mai înalt potențial și de a asigura sprijinul de care au nevoie, până când un tratament va fi, în cele din urmă, găsit.

APAN România reprezintă și apără drepturile persoanelor cu afecțiuni neurodegenerative în țara noastră. Misiunea asociației este să ofere acces la informații inovatoare, să educe toate părțile interesate cu privire la nevoile persoanelor cu afecțiuni neurodegenerative și să faciliteze accesul echitabil la tratament și terapii de înaltă calitate, pentru îmbunătățirea calității vieții.

APAN România își dorește să devină principala voce a persoanelor cu afecțiuni neurodegenerative din România și să se asigure că pacienții au o voce puternică în stabilirea propriilor obiective și priorități.

Detalii:
Cristina Vlădău
Vicepreședinte APAN România

Asociația Pacienților cu Afecțiuni Neurodegenerative
E: info@afectiuni-neurodegenerative.ro
http://www.afectiuni-neurodegenerative.ro
http://www.facebook.com/APANRomania

Reclame
8

Să fac sau nu contestație la bac?

Bacul a rămas o amintire, acum, în 2018. Când am descoperit nota fiului meu, am răsuflat ușurată: măcar trecuse. Dar am și făcut ochii mari, cât casa: avea cu 2 sutimi mai puțin decât cerea facultatea unde trebuia să meargă.

Mi-a spus: *Te rog să nu faci contestație! Eu știu ce am scris. 9.30 la logică meritam. La celelalte nu știu dacă mi-ar mai da în plus. Și mi-e teamă să nu-mi scadă.*

Alți colegi de-ai lui nu au fost atât de nesiguri, de neîncrezători în ei înșiși și, desigur, au învățam mai mult de-a lungul anului, așa că știau … ce știu și ce au scris. Dau un singur exemplu: cel mai bun prieten al lui primise 8.75 la română și 9.15 la istorie. A cerut să fie revăzute lucrările. Vreți să știți rezultatul?

Vreți să știți cam la ce distanță de adevăr sunt unele note, față de ceea ce redactează copiii?

Tânărul a primit 9.50 la română – de la 8.75, da? Și 9.60 la istorie – de la 9.15.

Vă puteți imagina pe mâna cui este dată soarta copiilor? Vă dați seama ce fel de atenție au avut primii profesori sau ce fel de ură – ținând cont că erau dintr-un județ limitrof și copilul din București? Se poate ca în zilele noastre să existe o astfel de diferență între nota inițială și cea meritată? Băiatul care a făcut contestația nu avea nevoie de notă pentru admiterea la facultate – el trebuie să dea examen acolo, așa că bacul nu îi era luat în calcul, dar era vorba despre demnitatea lui: știa cât s-a pregătit și ce a așternut acolo, pe hârtie…

Să faci sau nu contestație? Familia mea nu a făcut pentru că a preferat tăcerea; dacă fiul sau fiica ta consideră că trebuie să facă, nu sta pe gânduri și nu-l/ n-o reține de la gestul ei.

Profi de română și istorie (și alte materii) care v-ați bătut joc de notele copiilor, nu uitați că nu sunteți Dumnezeu. Vă vine rândul – când nu vă așteptați. Și, la întâmplările prin care veți trece voi, s-ar putea să nu se existe posibilitatea de a se face contestație…

Rușine, profesori invidioși sau neatenți!

1

Castelul de sticlă – Jeannette Walls

Când îi vezi pe toți că vorbesc despre vampiri, vârcolaci și demoni, pe de o parte, sau despre sex, pe de altă parte, te gândești că e normal să se întâmple asta dacă filmele și cărțile doar la asta îi incită. Te întristezi pentru că nu au cum să fie pregătiți pentru viață astfel de copii și mai ales îți pare rău (da, bine, putem fi acuzați de faptul că avem acest gând, cum că ar fi bine dacă ne-ar fi recunoscători, adică, da, suntem puțin dornici să ni se recunoască meritele pentru ceea ce facem pentru ei!!!) pentru că nu au cărți sau filme care să-i tragă de mânecă și să le explice: *Hei, trăiește frumos, pentru că ți se dă ocazia aceasta cu astfel de părinți… Habar n-ai ce înseamnă greul!*

Și tocmai când ești dezamăgit că stafiile și plăcerile carnale din cărți și filme nu le vor îndrepta copiilor mintea spre ceea ce înseamnă parentingul tău de calitate, dai de o carte ca cea de la Editura Art – Castelul de sticlă.

Femeia povestește cum, mergând spre o sindrofie, o vede pe mama ei, o aurolacă, încercând să găsească ceva prin gunoi și simpla ei revedere îi provoacă amintiri despre copilărie… O carte despre o viață reală, în care un tată se descurcă să repare un televizor cu o macaroană, dar nu reușește să-și întrețină familia alcătuită dintr-o soție și trei copii. Sigur, mai aveau și câte o pisică sau un câine, dar în funcție de starea de spirit a animalului, acesta era aruncat – dacă era iritat la un moment dat, era considerat împotriva spiritului aventuriei al familiei (impus de tată) și luat de blană și împins pe geam, din goana mașinii…

Până la 5 ani, rulota lor se mutase de 11 ori, pe care le putea identifica, dar de mult mai multe de care nu-și aducea aminte, focul a ars-o și când își pregătea un cremvuști la 3 ani, urcată pe un scăunel, aplecată asupra mașinii de gătit și mai apoi – când a luat foc un hotel sau când singură s-a supus la astfel de situații, obsedată de puterea de distrugere a focului…

Nu știu de ce, dar despre aceste cărți adolescenții nu află. Ce-ar fi dacă totuși am vorbi despre ele și le-am oferi posibilitatea să le citească?

3

Pungile de plastic – dușmanul care fâșâie

Pungile de plastic reprezintă o problemă majoră pentru mediu și omenire. Statistici:

▷ 200: numărul de pungi de unică folosință aruncat anual de fiecare cetățean european;

▷ 500 de miliarde: numărul de pungi generat anual la nivel global;

▷ 1 milion: numărul de pungi de plastic consumate în fiecare minut;

🌱Plasticul nu dispare🌱

Din cauza pungilor, mor anual cel puțin 🐟 100.000 de viețuitoare marine și 🐦 1 milion de păsări. Apoi, din oceane, plasticul ajunge înapoi în 🍴 farfuriile noastre, prin 🍞 hrana consumată.

💚Ce este Ziua fără Pungi de Plastic💚

Ziua fără Pungi de Plastic este o zi în care ni se cere să acționăm pentru a stopa folosirea pungilor din plastic. Mișcarea a fost inițiată acum nouă ani în Barcelona, de către Organizația Rezero. Treptat, i s-au alăturat numeroase organizații la nivel internațional.

De Ziua fără Pungi de Plastic au loc numeroase acțiuni: refuzul pungilor de plastic, realizarea de instalații artistice din pungi de plastic, distribuirea de pungi reutilizabile etc.

Zero Waste Romania propune o acțiune menită să atragă atenția într-un mod constructiv atât cetățenilor, cât și comercianților, asupra impactului pe care îl au pungile de plastic asupra mediului. Pentru asta, am creat provocarea #fărăpungideplastic, susținută de Iulie fără plastic, Atelierul de Pânză, ALTERNATIVE, REDU, Greenpeace Romania.

În data de 3 iulie 2018, voluntarii îi vor încuraja pe clienții magazinelor și ai piețelor să achiziționeze cele necesare folosind cât de puține pungi de plastic reușesc.

Veți fi dintre cei care vor renunța la pungile de plastic?

Eu, da!

0

Tatăl celuilalt copil – Parinoush Saniee

Rețeta muțeniei pentru un copil? Se ia un tată care vrea să fie respectat, dar nu pentru că iubește, ci pentru că toți îi sunt datori – fiindcă el e … el… Se adaugă o mamă fostă veselă în casa părintească și până să ajungă în zona soțului, unde tot ceea ce contează se reduce la aparențe. Se amestecă apoi un prim copil docil, care vrea să-și satisfacă tatăl, chiar dacă asta îl duce la epuizare și un al treilea care e fetiță, dulce și drăguță, căreia i se permite să facă orice… De ce-am trecut peste cel de-al doilea? Pentru că e de râsul curcilor – nu scoate un cuvânt, deși se apropie de vârsta școlară.

Da, da, vi se pare că e o carte de parenting? Este un roman despre dragostea dintre cei care ar trebui să alcătuiască familiile – familiile care se unesc odată ce se căsătoresc două persoane. Este un roman despre diferențele dintre bărbați și femei, dintre schimbările pe care le fac unii pentru a nu-i deranja pe alții, dar în felul acesta ajung să-și piardă identitatea. Și mai presus de orice este un roman despre comunicare, care nu poate exista decât dacă te simți iubit.

Ca să ajungi să-ți numești tatăl și la maturitate *tatăl celuilalt copil* trebuie să fie o rană, iar rana aceasta poate fi evitată azi, cu atâtea informații, în societatea noastră occidentală – că, na, activitatea din roman se desfășoară în Orient… Poate asta ar fi o scuză!!!!

2

Iulie fără plastic

Un proiect al celor cărora le pasă de natură.

Da, nu e deloc plăcut să auzi că ceea ce-ți face viața interesantă este lucrul la care trebuie să renunți. Îmi amintesc ce plăcere avea fiul meu să bea din pai – și cât de necesar era, pentru început, când nu știa să soarbă. Dar eu de atunci eram eco – același pai! A, da, știu, cu o floare nu se face primăvară. Dar știți că, dacă refuzați să luați hârtia de la bancomat, care atestă că ați retras bani, salvați de-a lungul timpului 6 copaci? Cât salvăm dacă nu folosim paie? Păi, tot ce vine de sus – adică de pe pământ și din aer – trebuie să ajungă tot jos, pe și în pământ.

Cam câte paie consumă România anual? A, scuzați, dar nu dă nimeni publicității așa ceva. În schimb, suntem informați – că americanilor puțin le pasă de ceea ce fac ei sau că sunt judecați pentru asta! – că se folosesc 500 milioane de paie de plastic – pe zi, da, pe zi, nu pe săptămână sau pe lună. Pe zi. Și 100.000.000 de animale marine sunt ucise pe an de plasticul care ajunge în mare.

Eu nu cred că trebuie să mai explic de ce militez pentru o lună fără plastic și apoi pentru atenție mărită asupra lucrurilor din plastic din viața noastră.

Iubesc natura, animalele și pot să-mi păstrez și un pai refolosibil, dacă țin neapărat!