Bookfest, 2017 – București

La deschiderea târgului, am fost lovită crunt de cele două cifre care sună cam așa:

  1. În Uniunea Europeană suntem pe ultimul loc la citit cărți pe cap de locuitor. Ultimul. Rar se ajunge la citit 10 cărți pe an, cel mult 2. De regulă niciuna. Și aceasta mai ales în mediul rural – mă întreb de ce nu se mai ridică niște dăscălițe ca cea despre care scria Goga, dăscălițe care să-și dedice viața *poporului* pentru a ridica o nouă generație minunată alcătuită din copiii de la țară
  2. Din piața de carte, 50% din cumpărături se fac în București. Întreagă țară – restul de 50%.

Ce să zic? Astăzi am avut senzația de împăcare cu mine, amintindu-mi că, atunci când am publicat prima mea carte, am cedat-o editurii în mod volutar pentru a fi distribuită la 10.000 de copii, în sate. Iar pe următoarele două le-am scos la cel mai mic preț al pieței – 5 lei, pentru ca să și le poată permite orice familie, să nu fie numai pentru elite (pentru că, să fim serioși, câți își permit să cumpere acele cărți înzorzonate și împopoțonate?).

Cu toate acestea, trebuie să recunosc, încă mă întreb ce s-ar putea face mai mult pentru ca cei din sate să aibă acces la citit, lucru care i-ar putea ajuta să viseze, să aibă speranță, încredere…

Lasa-ti imaginatia sa zboare, la Zona Itsy Bitsy Creativ!

Lasa-ti imaginatia sa zboare, la Zona Itsy Bitsy Creativ!

De Ziua Copilului, la Cea Mai Itsy Bitsy Zi Libera Nationala, invitam copiii si parintii lor sa descopere Zona Itsy Bitsy Creativ. Pregatim un spatiu unde cei mici pot visa, se pot juca si pot fi orice, prin activitati interactive, colorate si vesele.

Consideram ca 1 iunie este cea mai buna zi pentru a ne lasa imaginatiile sa zboare, pentru a ne bucura de creativitatea copilariei, pentru a intruchipa orice personaj, prin jocuri. Ca urmare, pentru festivalul-maraton Itsy Bitsy, am creat un spatiu plin de activitati ludice, Zona Itsy Bitsy Creativ, cu ajutorul prietenilor nostri.

Aici, vei regasi activitati de bricolaj, ateliere muzicale brisi de teatru, misiuni secrete, jocuri cu si pentru spiridusi, ateliere de limbi straine si concursuri distractive.

Iata ce vei gasi in Zona Itsy Bitsy Creativ:

Intre orele 10:00 si 13:00, Clubul de arte Mozart va pune in scena 2 musicaluri indragite, My Fair Lady si Mary Poppins. Tot ei vor invita copiii sa ia parte la ateliere muzicale, pentru pian, harpa si tobe, si la ateliere de animatie, in care cei mici vor invata sa manuiasca papusi si marionete.

Tot in aria muzicala, cei de la Scoala de Muzica Arpeggio vor aduce o pianina digitala, chitare acustice si electroacustice si boxe, pentru a-i provoca pe copii si parinti sa isi demonstreze sau sa isi descopere talentele. Iar cei de la Clarinet Romania ii vor astepta pe copii sa invete mai multe despre instrumente muzicale si chiar sa cante.

Academia de talente Contrapunct va avea un moment de flashmob, cu muzica si dansuri.

Casa Pixie promite o multime de activitati distractive. In primul rand, va organiza o joaca spiriduseasca, in care copiii sa interactioneze cu obiecte „magice”. Totodata, cei mici vor incerca sa indeplineasca o misiune, trecand prin obstacole si gasind indicii. Tot aici, vor mai fi si doua ateliere creative, de confectionat baghete magice si rachete.

Un alt atelier de bricolaj va fi adus de Asociatia Culturala Sarang Hanguk, care ii invita pe copii sa confectioneze flori si decoratiuni din hartie colorata.

Vor fi prezenti si cei de la Salvati Copiii, cu activitati pentru copii si parinti, menite sa deschida discutii pe diverse teme. Cei care ajung la stand vor afla mai multe despre bullying si cyberbullying, despre ce inseamna a fi parinte in era digitala si despre drepturile copilului.

English Kids Academy va organiza sesiuni de invatare a limbii engleze prin muzica si miscare, pentru copiii cu varste intre 1 an si 14 ani.

Iar libraria cu carte in limba germana Lebbuchenhaus va avea un atelier de lectura in limba germana, un atelier de pictura si un atelier de yoga pentru copii. La stand, vizitatorii vor gasi si carti in limba germana.

Editura Trei – Pandora M va avea un stand cu vanzare de carte, activitati de colorat si de rezolvat fise distractive si ateliere de bricolaj precum: modelat in plastilina, ghirlanda din hartie colorata si realizare de mini-mascote.

Vor fi numeroase edituri la eveniment, care vor aduce carti pentru copii. Ne vom intalni cu: Editura Litera, Editura Herald, Editura DPH, Editura Arthur si Editura Humanitas.

Alte activitati distractive si educative vor fi aduse si de Centrul de psihoterapie si consiliere familiala Cuore si ANPDCA (Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptie).

Articol preluat în întregime de aici.

1 Iunie, zi de distracție în familie

Să ne veedeeeeeeeem, zic. Nu de alta, dar mi-aduc trupa să ne manifestăm …

Program-Zona-VIP_Itsy-Bitsy

Balul Britanic, ediția a VI-a

Cea de-a șasea ediție a Balului Britanic va avea loc în București pe 9 iunie 2017. Evenimentul se va desfășura în gradina Hotel Caro din București. Cu o tradiție deja renumită printre evenimentele cu miză profundă pentru educația și viitorul copiilor din România, Balul Britanic este organizat de International House Bucharest și English Kids Academy.

Balul Britanic beneficiază de spriijinul  Ambasadei Marii Britanii la București și de atenția Casei Regale a Marii Britanii care trimite an de an Mesajul Reginei Marii Britanii Elisabeta a II-a, dedicat copiilor și părinților prezenți la eveniment. Balul se afirmă ca un eveniment educațional și cultural de elită, în cadrul căruia copiii cu rezultate excepționale la limba engleză sunt premiați și au parte de o experiență de neuitat cu o mulțime de surprize.

Evenimentul s-a bucurat încă de la prima sa ediție de prezența Excelentei Sale Domnul Ambasador. Dl. Paul Brummell, Ambasadorul britanic în România, a confirmat deja prezența și pentru ediția din acest an.

„Este o onoare pentru noi să continuăm tradiția și să ne aflăm acum în fața celei de-a șașea ediții a Balului Britanic, cu atât mai mult cu cât în 2017 International House împlinește 15 ani de activitate în București. Suntem nerăbdători și convinși în același timp că vom avea un eveniment de succes, așa cum arată și edițiile anterioare. Interesul ridicat deja manifestat pentru participare ne face să întâmpinăm cu bucurie data de 9 iunie și să așteptăm să contribuim împreună, încă o dată, la o nouă ediție de succes a Balului Britanic.”, a declarat Mihai Laurentiu Gânj, Președinte English Kids Academy, divizia de cursuri de engleză pentru copii a International House.

Ca orice bal important, evenimentul va avea și o puternică miză caritabilă, suma strânsă din taxa de participare fiind direcționată către Asociația M.A.M.E care ajută copiii bolnavi sau din familii defavorizate.

Elevii English Kids Academy din clasele II – XII şi elevii premiaţi în cadrul concursului gratuit de engleză Fonix vor sărbători cu această ocazie sfârşitul anului şcolar în cadrul Balului Britanic, purtând costume de epocă, bucurându-se de premii, surprize și concerte. Mai mult decât atât, pe baza achitarii taxei de participare, toți copiii vor intra într-o tragere la sorți pentru a câștiga o tabără „coolturală” oferită de Bookland.

Despre Balul Britanic

Balul Britanic este un eveniment de înaltă ținută pentru Bucuresti. Aflat deja la a șasea ediție, evenimentul este orientat spre mai multe direcții:

  • susține și promovează învățământul de calitate;
  • promovează valorile în societatea românească;
  • premiază elevii cu cele mai bune rezultate la engleză pe parcursul unui an academic, susținând motivația acestora de a continua studiul limbii engleze;
  • donează fonduri pentru importante cauze caritabile;
  • găzduiește un program cultural complex, incluzând reprezentațiile artistice ale copiilor prezenți la eveniment, dar și pe cele ale unor artiști cunoscuți.

Evenimentul adună an de an aproximativ 700 de invitați: copii ai unor prestigioase școli din București, cursanți ai English Kids Academy, părinți, profesori, directori ai instituțiilor de învățământ premiate, înalți demnitari și reprezentanți marcanți din domeniul educației.

Balul Britanic se afirmă ca un eveniment educațional și cultural de elită, în cadrul căruia copiii primesc premii educaționale și au parte de o experiență de neuitat cu o mulțime de surprize. Printre premiile acordate copiilor se numără:  tabere cu profesori britanici în România, produse educaționale, cărți, rechizite, vouchere cu premii, multe surprize culinare și momente artistice dedicate lor.

Despre International House Bucharest

International House Bucharest este liderul cursurilor de limba engleză din România (poziție certificată de Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România, timp de 5 ani la rând) și este membru al International House World Organization, organizație care numără peste 150 de centre de limbi străne în peste 50 tari. International House, cu o existență de peste 60 de ani pe piața produselor culturale și având sediul în Londra a pus bazele standardelor predării limbii engleze în lume – primul curs de pregătire a profesorilor de engleză din lume a avut loc în International House în Londra, acum mai bine de 50 de ani.

International House este prezentă pe piața din România de 15 ani.

Obiectivele International House Bucharest sunt de a crește motivația copiilor de a studia limba engleză, întrucât cunoașterea limbii engleze reprezintă o condiție pentru a putea accesa studii în străinătate sau locuri de muncă de succes.

Despre English Kids Academy

English Kids Academy este divizia International House specializata în predarea limbii engleze pentru copii. English Kids Academy, prin International House Bucharest, este singurul centru acreditat de pregătire a profesorilor în predarea limbii engleze pentru copii și adolescenți, curs de calificare a profesorilor moderat de Universitatea din Cambridge.

Rezultatele copiilor la examenele internaționale au determinat Cambridge English Language Assesment  să acorde English Kids Academy titlul de unul dintre cele mai bune centre din țară, cu „impact educațional excepțional”, în anul 2016.

 

 

 

 

Responsabilitatea la volan

Trăind printre adolescenți în ultimele 3 zile, dacă mi-ar cere cineva să-i definesc printr-un verb acesta ar fi – a brava. Cum oamenii fac tot felul de conexiuni, acest verb mi-a adus aminte de Victor Beda și ale lui *Secunde și vieți*.

Las deoparte adolescenții din viața mea și rămân în atmosfera acestei cărți pe care orice persoană trebuie să o citească atunci când decide să dea examenul pentru a fi șofer. Este titlul unei cărți pe care am citit-o în 1985, atunci când a apărut și pe care eu o consider un fel de *Supă de pui pentru suflet* românească, doar că nu se adresează sănătății emoționale, ci sănătății fizice. Pentru că din acea carte am înțeles ce înseamnă să te afli la volan și ce înseamnă să nu fii conștient de responsabilitatea pe care o ai când te urci pentru a conduce.

Azi ne întorceam din tabăra de la Brașov și eu mă aflam pe unul dintre scaunele din spatele șoferului. El conducea atent, grijuliu – așa cum nu am întâlnit niciun alt șofer! –  și ne povestea nouă, celor din jurul lui care îl puteam auzi, despre accidentele pe care le-a întâlnit de-a lungul timpului pe șosea.

Unul dintre ele m-a lăsat fără grai: un bărbat conducea o balastieră cu nisip, cu 80 Km/h, pe un drum cu gropi. Cum anume și de ce nisipul a început să se scurgă deodată nu s-a putut stabili, cert este că tonele din interior s-au revărsat deodată pe autovehiculul din spate, în care se aflau patru medici care mergeau la un congres medical. Oamenii au murit pe loc, striviți de unitatea firelor de nisip, pe care, dacă le privești, luate în parte, nu dai doi bani și de care nu te temi.

Pe scaunul de lângă mine, în autocar, se afla un bărbat care trecuse printr-un accident îngrozitor: o mașină mică a intrat pe sensul lui de mers, ciocnindu-l frontal. Era o oră din noapte, iar eu a doua zi îl așteptam să lucrăm la o emisiune pe care o realizăm împreună de … 12 ani. Când am ajuns la radio, am început să mă impacientez, n-am înțeles cum de întârzie, el fiind tot timpul punctual. Încă 4 luni avea să nu calce pe acolo pentru că nu se știa dacă poate fi recuperat – la început fiind în comă indusă, apoi cu incertitudinea că va scăpa cu viață.

Îl priveam acum, după această discuție, așa cum l-am privit în fiecare săptămână după ce s-a reîntors la serviciu, ca pe o minune a lui Dumnezeu, ca pe un Lazăr întors dintre morți, un om neînsemnat, dar care a avut această șansă de a fi Lazăr, pentru că au fost destui care s-au dus, fără a mai ști nimic din ceea ce a rămas după ei. Unul dintre aceștia ar putea fi, de pildă, fiul omului care a intrat cu mașina în colegul meu: se afla în dreapta tatălui său, nu purta centură de siguranță, iar în urma impactului a trecut prin parbriz, murind pe loc. Șoferul mașinii scăpate de sub control, vizitându-și victima la spital o singură dată după coliziune, cel care era să ucidă un necunoscut și care și-a omorât fiul, a găsit de cuviință să spună: *Ce pot face eu acum? De obicei conduc mai bine decât atunci. Și-apoi, am plătit destul că mi-a murit copilul.*

Da, chiar așa, cum să mai ai vreo pretenție să-și asume responsabilitatea pentru ceea ce a făcut, dacă deja a plătit… altul pentru el, cineva apropiat, și era cât pe ce să plătească și un oarecare?

Mi-l amintesc pe tata, care conducea doar beat. Deși am cumpărat cu greu mașina, în 2 ani, mama a decis să vândă mașina pentru că se temea pentru viața noastră. Nu i-a păsat că avea să fie dificil să ne deplasăm de colo-colo. Mai bine stăm într-un perimetru de 1 km și suntem în siguranță, decât să ne plimbăm și să fie ultima noastră clipă, datorită imposibilității tatălui meu de a trăi fără alcool.

Vezi o mașină și te gândești ce bine este că a fost inventată pentru ca apoi să-ți dai seama că o asemenea binecuvântare trebuie însoțită de asumarea responsabilității – cel ce a inventat-o nu a dat și asigurarea că totul va fi în ordine, indiferent de starea ta. Tu trebuie să ai permanent o stare de luciditate care să te ajute să ajungi întreg acasă și să-i salveze și pe ceilalți, cărora le-ai putea face rău prin neatenția ta.

O mașină este necesară, dar și tu ai obligația de a te privi ca pe un salvator când o folosești, nu ca pe unul care e gata să dea pe spate participanții la trafic. Pentru că oamenii sunt prea ocupați cu ei înșiși ca să fie dați pe spate, metaforic vorbind, iar viața ta este prea scurtă pentru a o irosi dincolo de gratii, dacă-i dai pe spate, la propriu.

A brava în cuvinte, așa cum fac adolescenții, nu-i mare păcat; constituie o etapă. A brava în fapte când te urci la volan este o imprudență pentru care ești taxat.

Și așa și trebuie, chiar dacă nu ai intenționat, chiar dacă nu ai premeditat… Ideea e că ai o responsabilitate și trebuie să ți-o asumi!

Prejudecăți și motive pentru a renunța la ele

Doar pentru cei care au chef și timp de palavre. A, și pentru cei care nu se ofilesc dacă se va vorbi despre viață… O viață uneori penibilă.

………

Săptămâna trecută mi-am reamintit din ce în ce mai mult de-o ciudățenie a vieții… Eram prietenă cu Sorin și prietenul lui cel mai bun era îndrăgostit de mine. Mergeam peste tot împreună, mie îmi era milă de cel ce mă iubea prostește (că, na, un prieten te iubește deșteptește, nu? 🙂 ), dar dacă mi-ar fi spus cineva că vreodată mă voi îndrăgosti de el nu numai că-i râdeam în nas, îl și pocneam, așa de urât mi se părea sărmanul îndrăgostit. La nici un an de la terminarea liceului, ceea ce mi se părea imposibil de întâmplat, se întâmplase, doar că sărmanul om care-mi făcuse curte în prostie, și cât eram prietenă cu Sorin și când am rămas fără el, se săturase de mine și se cuplase cu alta.

Odată cu această întâmplare, prima atât de semnificativă din viața mea, mi-am zis că ar trebui să nu mai fiu așa de categorică în afirmațiile mele cu privire la viitor pentru că nu se știe niciodată ce se poate întâmpla. Și eu, care credeam că le știu pe toate, am lăsat-o mai moale cu declarațiile răspicate: NU! AȘA TREBUIE! ABSOLUT! sau care mai sunt ele când ai între 14-25 de ani…

Au mai fost întâmplări de acest fel – de la nu mă voi îndrăgosti niciodată de cineva care are ochii… și apoi am făcut o pasiune pentru o astfel de persoană, nu o suport pe tipa asta… și a ajuns cea mai bună prietenă a mea, nu ne vom despărți niciodată… și în trei luni eram atât de îndârjită împotriva acelei persoane încât nu i-am mai vorbit 20 de ani…

Ultima mea aventură de acest fel a avut loc acum câteva zile. Eram în timpul Eurovisionului; în altă țară, undeva între oameni veseli, care nu aveau chef de festival, doar eu priveam, din când în când, pentru că mie mi se pare un fel de tradiție personală să fac asta. Când l-am văzut pe Salvador Sobral, ca îndrăgostită de portugheză și de fado, am fost dispusă să-l ascult. Ca o sangvină care se enervează pentru că are prea multă energie și simte nevoia de atmosferă calmă, poate-poate o veni și peste ea somnul, melodia mi-a sunat ca un cântec de leagăn, ceea ce nu e nimic rău într-o viață de om 🙂 .

Dar manifestarea solistului m-a făcut să pufnesc în râs: mi-a revenit în minte o poantă pe care mi-o spunea tatăl meu, o poantă pe care el o considera educativă. Da, știu, mulți o vor găsi scârboasă, dar ce să faci, părinții nu ți-i alegi și nici nu poți să-i ameninți cu degetul când consideră că pot să ți se adreseze cum li se pare lor mai ușor pentru a fi buni educatori…

S-o luăm cu ușurelul: întâi poanta, apoi prezentul și apoi revenim la vehemența cu care facem noi afirmații pe care apoi nu le mai putem susține prin fapte sau prin gând…

Un bărbat intră în compartimentul unui tren, se așază pe banchetă și îl vede pe moșneguțul din fața lui că umblă în nas, scoate ceva de acolo, îl transformă în biluță și apoi mănâncă biluța 🙂 . Oripilat, dă să iasă din locul acela, dar nu o face până nu întreabă: De ce procedezi așa, nene? Omulețul, simpatic, în fond, este deodată inundat de o tristețe cumplită și zice: Din război, fiule, din război. Am luptat pe front și eram așa de nemâncați că am ajuns să ne mâncăm

Pasagerul nostru pleacă, nu mai vrea să audă continuarea. Îl înțelege pe bătrân, suferă alături de el, dar i se pare de neconceput să mai rămână acolo. În următorul compartiment, un alt bătrân care face exact la fel. Uluit, omul nostru întreabă: Domnule, ce e cu acest comportament îngrozitor?

Și al doilea bătrân are aceeași explicație, pe care omul nostru o vede ca perfect plauzibilă. În empatia lui, aproape îi vine să plângă de mila celor care au trăit astfel de vremuri, dar se ridică pentru a merge într-un alt loc.

Următoarele compartimente erau ocupate, dar ultimul din vagonul respectiv era gol. A, nu era gol de tot. Avea un singur călător, care dormea. Când se întinde și omul nostru pe bancheta lui, călătorul se trezește, își bagă mâna în nas, face o biluță din ce găsește acolo și o înghite.

Învins, omul nostru îl întreabă complice, emoționat, aproape în lacrimi: Tot din război, tot din război?

La care omul nostru răspunde sec: Nu, dragă, din nas

Bun, acum că v-am spus cea mai lungă poantă pe care o auzeam de la tatăl meu pe când, la 5-6 ani degetele mele se apucau să foreze prin nas, am să vă explic de ce mi-am adus aminte de ea.

După cum mișca Salvador mâinile, după cum își atingea fața (și așa destul de neîngrijită), de fiecare dată aveam impresia că-și va nimeri nasul cu degetele și-mi venea să strig la el: Potolește-te, ce ai, ești în fața unei Europe întregi

Ca urmare, i-am pus numele Cacamitz și l-am trecut la cei neinteresanți dintre participanții serii.

Urmăresc eu totul până la capăt și văd că ajunge Cacamitz marele câștigător al Eurovisionului. Ascult iar melodia – ok, e senină, chiar poate reprezenta majoritatea oamenilor de azi. Toți răniți, suferind din dragoste sau pentru că nu găsim dragoste – ei, cine nu se recunoaște în așa ceva? Asta mă poate determina să cred că o întreagă Europă a fost disperată de dorința iubirii și în absența iubirii a preferat să-și plângă necazul prin sunetele portughezului.

Am zis că despre asta este vorba pentru că, sincer, faptul că are probleme de sănătate nu mă impresionează în așa fel încât să-l consider că merită un premiu; ar trebui ca toți cei care avem o anumită boală să intrăm în fața celor care nu au nicio suferință, ceea ce nu e corect – să ajungă în față cine e calificat, nu cine impresionează prin durerile lui!

După încă o zi îl aud pe solistul meu preferat interpretând un cover al melodiei lui Sobral și evident că atitudinea mea a devenit mai mult decât pozitivă. Din Cacamitz, Salvador a devenit un interpret demn de respect.

Alo, doamna, ești ușor influențabilă? Este gustul tău sau este faptul că ai o simpatie față de Rybak? Sau trecutul își pune amprenta pe ceea ce suntem zi de zi și avem atât de multe prejudecăți pornind de la ceea ce am trăit încât nu mai putem să acceptăm prezentul decât prin dioptriile a ceea ce a fost?

Cred că în fiecare zi ar trebui să procedăm ca pacientul care-și punea pe scaunul din fața sa o nemulțumire, o tristețe, o dependență (simbolic!) și vorbea cu ea, prin întrebări. De ce nu mă lași în pace, ce mai vrei de la mine, cât ai de gând să mă mai chinui?

Poate va veni și vremea când nu vom mai pune întrebări, ci vom face afirmații: Nu-mi mai pasă de tine. Nu voi mai ține cont de tine. Mă descurc bine, degeaba râzi de mine.

Și-apoi va veni vindecarea…

Prejudecăți? De unde vin ele? Cum putem scăpa de ele? Fiecare dintre noi trebuie să-și răspundă la aceste întrebări pentru că altfel trăim o viață de dramă intensă, fără a ne alege cu nimic din anii pe care-i avem… Și cu ce ne-ar ajuta că sunt mulți, dacă tot nu-i trăim frumos?

 

Sugestii pentru lectură

În fiecare vineri mă delectez cu ceea ce scriu colegele mele de la Digital Parents Talks. Unele dintre articole mă aduc aproape de pământ, unele îmi aduc amintiri, altele îmi aduc un gând – poate ar fi și alții interesați să citească așa ceva.

Mi-am zis să vă sugerez câteva lucruri, amuzante, sensibile, inteligente…

  1. Jocuri potrivite și cu cei mici, dar și între cei mari

http://blog.asa-si-asa.ro/2017/05/de-ce-sa-te-joci-cu-copilul-mare.html

http://mamicaurbana.ro/exercitiu-de-apreciere/

2. Despre latura noastră emoțională

http://saptepietre.ro/2017/05/dulai-morti-sau-zambete-tu-ce-vezi-in-oglinda.html

http://cristinaotel.ro/azi-nu-va-mai-fi-niciodata/

http://pisicapesarma.ro/tu-mai-stii-cum-miros-salcamii/

3. Amintiri din copilărie și urmele lor

Ce ştii tu? Tu nici măcar ţâţe n-ai încă!

4. Despre vorbele noastre de toate zilele, că doar la Început a fost Cuvântul…

http://www.staupenet.ro/pana-unde-mergem-cu-toleranta-fata-de-cei-cu-un-limbaj-lipsit-de-omenie.html

5. Un stil de viață în care lupți ce lupți și învingi

http://idriceanu.com/sa-dam-stingerea-la-serviciu/

6. Un concurs delicios pentru că te pune și pe gânduri cu întrebarea simplă, la care trebuie să răspunzi. S-ar putea să-ți revoluționeze viața.

https://cestmoialina.wordpress.com/2017/05/18/go-lionbox/

Eu m-am simțit tare bine parcurcând toate acestea pentru că am simțit că sunt în jurul meu oameni a căror viață pulsează prin întrebări și certitudini.