Archive for Iunie 2011

Plăceri nevinovate

O ador pe fetiţa în roz din Despicable me. Şi o port în minte, ţopăind prin apa de lângă trotuar, în felul în care şi eu şi fiul meu o facem adesea.

Copilul ţopăind prin apă

Care-i plăcerea ta nevinovată?

Frumusete de gravida

Aseara am fost la Aerobic. Inainte de o nunta regala, trebuie sa te duci sa fii in forma, nu? 🙂 Si, desigur, de spaima osteoporozei ar trebui sa facem la fel… Datorita uneia, din cauza alteia, cert este ca am participat la o sedinta excelenta. La centrul unde merg eu, profa de data trecuta m-a impresionat prin frumusetea blanda – mai sunt unele si cu frumusete agresiva!

Ieri stiam ca n-o sa mai fie Dragutica, pentru ca e in concediu de odihna.

Chiar de la intrare, cand sa prezint legitimatia, era o persoana cam gravida. Mi-am imaginat ca nu poate fi cursanta  asa ca am vrut sa ma legitimez. Mi-a aratat-o pe receptionera, care era undeva pe sub tejghea. Am fost la vestiar, m-am schimbat si cand sa incep ora… Graviduta era profesoara. Pentru mine a fost ceva uimitor: in timpul sarcinii am stat doar in pat, nu am putut manca nimic, nu am stiut pe ce planeta sunt, mi-era rau si daca ma uitam la cineva care se misca…

Hai, imi zic eu, o sa ne dea indicatii si o sa stea intinsa pe o salteluta.

Spre finalul cursului, una dintre eleve, da glas uimirii tuturor: Pai, sunteti mai flexibila decat toate, sunteti perfecta, de parca aveti 18 ani, nu un copilas in burtica.

Cea care vorbea avea 16 si abia se misca! 🙂

M-am dus la profa si am plecat de langa ea mai uimita: era gravida in luna a 6-a, iar in camera alaturata se afla copilul ei cu numarul 1, care peste cateva zile implineste… fabuloasa varsta de 9 luni. Cum de n-a facut avort, daca a venit asa de repede? – e o intrebare pe care o pun nu pentru ca sunt pro avort ci pentru ca sunt curioasa cum gandesc oamenii. A ridicat din umeri: nici nu m-am gandit la asta si-mi pare bine pentru ca e fetita si chiar mi-am dorit fetita. (Primul era baietel.)

Adevarul este ca era atat de eleganta in miscari si atat de feminina incat as putea s-o decretez cea mai … dintre gravidute. Acest capitol este destul de dificil in viata femeilor – am cunostinte care ar fi putut face copii, dar nu au vrut pentru ca le-a fost teama sa nu-si strice silueta. Din cauza imaginii pe care o avem, din mosi stramosi, pardon, din moase stramoase, cum ca trebuie sa te faci mare dupa ce nasti (cum spune olteanul: sa te dăbălăzezi… 🙂 ), unele s-au speriat si-au renuntat la ideea mostenitorilor. Sau au infiat. Nu judec acest rationament (eu am unele rationamente pe care in primul rand le-as judeca, nu e nevoie sa ma iau de gandurile altora!), ci as vrea sa le incurajez pe cele care acum sunt in aceasta situatie, sa nu mai porneasca de la prejudecati, cum ca a fi gravida inseamna a fi urata, diforma… (A, ca unele dintre noi au fost asa, poate si din cauza altor prejudecati-traditii: nu te abtine de la nimic, poftesti – ia de colea si nu te opri din mancat etc…)

Cert este ca ieri am plecat de la Salon foarte incantata – imi plac luptatorii, spuneam, si-mi plac oamenii care se straduiesc sa faca lucrurile bine, chiar daca asta ii costa. Poate ca noptile viitoarei mamici vor fi agitate, cu doi copii mici, poate ca nu ii e usor sa aiba un corp perfect, dar este clar ca lumina zilei ca am avut in fata o invingatoare.

P.S. Citesc o carte despre femeile singure, care-si plang de mila pentru ca sunt in aceasta stare. Si cum vine din SUA, o tara unde femeile pun mare accent mai mult pe ele decat pe exterior, autorul tot insista ca aceste femei sa iasa din starea lor prin faptul ca mai uita de ele si se ocupa de cei din jurul lor. Eu cred ca, daca ar fi sa scrii o carte pentru femeile din Romania, in primul rand ar trebui sa atragi atentia ca propria persoana merita ingrijita si iubita, apoi sa le spui despre grija pentru ceilalti. Aceasta si pentru ca noi suntem implicate structural in existenta celor din jur, si pentru ca suntem mai delasatoare la capitolul „ce drag mi-e de mine”. Spor!

 

Ron Clark – de ce?

Vineri, sâmbătă şi duminică am fost vizitată continuu de persoane care doreau să ştie mai multe despre marele prof care-a îmblânzit copiii din cartierele care la noi încă sunt probleme reale pentru educaţie sau, mă rog, pentru lipsa de educaţie!

Nu ştiu de ce, nu ştiu ce fel de curs s-a ţinut, nu ştiu ce izvor a făcut să curgă zeci de persoane interesate de aşa ceva (90 la număr). Dragilor, dacă mai aveţi nevoie de aşa ceva, spuneţi. Eu am şi cele două cărţi ale lui, iar dacă vreţi să intraţi în posesia lor, trebuie doar să-mi spuneţi, că vi le împrumut.

Sigur, nu vă aşteptaţi că umblu sau că voi umbla cu ele în geantă, ca, dacă ne întâlnim, şi întâmplător!, să vi le plasesez. Însă da, îndrăzniţi să cereţi, pentru că vă voi da. Mai bine să fie 100 de oameni instruiţi în România, decât aceste cărţi liniştite în biblioteca mea!

P.S. Am observat la final că acest post are numărul 777. Mi s-a părut o mare realizare, aşa că nu puteam să trec sub tăcere aşa mare bucurie personală. Succes pe mai departe, cuconitză! 🙂

Cum se face un bou

O poantă cam dură, primită pe mail. Dar cine zice că n-are rost să-ţi pierzi timpul cu aşa ceva, nu cunoaşte natura umană. Şi desigur nu l-a citit pe Caragiale! Citește în continuare

Despre rezolvarea problemelor personale

1. Viitorul nu a survenit, pur şi simplu, ci el a fost creat. – Will Durant

2. Dacă ai o ambiţie măreaţă, fă un pas cât mai mare în direcţia îndeplinirii ei, dar dacă pasul nu este decât unul minuscul, nu te îngrijora atâta timp cât e cel mai mare posibil pentru moment. – Mildred Mcafee

3. Fereşte-te de soluţiile false sau facile pentru problemele complexe.

4. Fă puţin mai mult decât eşti plătit să faci. Oferă umpic mai mult decât trebuie să oferi. Dă-ţi silinţa puţin mai mult decât ai vrea s-o faci. Ţinteşte umpic mai sus decât crezi că e posibil şi mulţumeşte-i Domnului pentru sănătate, familie şi prieteni. – Art Linkletter

5. Băieţelul către mama lui: Ar trebui să fii mândră că ai un copil sufiecient de curajos ca să vină acasă cu un carnet de note ca acesta. De altfel, ştii că nu am copiat! 🙂

6. Un tip avea o minte fotografică – din păcate nu a dus-o niciodată la developat.

7. Calitatea de lider este abilitatea de a-i convinge pe alţii să facă ceea ce vrei tu să facă deoarece vor şi ei s-o facă… 🙂 – Dwight D. Eisenhower

8. Lucrurile sfârşesc cu bine pentru cei care profită din plin de modul în care sfârşesc lucrurile.

9. Bărbaţii şi femeile nu sunt îngrădiţi/limitaţi de locul de naştere sau de culoarea pielii, ci de dimensiunea speranţei pe care o nutresc. – John Johnson

10. Recunoaşterea greşelii este un început; îndreptarea ei este un pas înainte; menţinerea direcţiei înseamnă succesul. – Zig Ziglar

Drumul spre și cel din … Moeciu

Aș vrea să rog pe cineva care știe să facă niște calcule, care e preocupat de drumuri și betoane, să facă o socoteală… Dacă o Primărie este atât de ineficientă încât nu face drumuri pe care să poată să vină turiștii la casele de vacanță cu miliarde de margarete, n-ar fi mai bine ca oamenii care au pensiuni să pună mână de la mână și să-și aranjeze drumul – măcar din respect pentru vizitatori, dacă nu pentru ei înșiși?

Drumul spre Moeciu – după ce ieși de pe șoseaua ce duce spre Bran – este atât de plin de gropi încât poți crede că ești printr-o gură neplombată, poate a unuia dintre proprietarii de vile; e rușinos să ai 20 de camere, toate pline cel puțin 3 luni pe an, iar tu să ai în fața casei Grand Canion. Este rușinos să ai în fața casei 10 mașini care depășesc 30.000Euro, iar tu să le primești cu drumul rânjind strâmb.

Sunt consternată cât de lipsiți de spirit gospodăresc pot fi oamenii de acolo; eu am avut mereu impresia că Transilvania este o zonă de buni gospodari – cum se face că tocmai mie, una crescută în Sudul Ardealului, îmi trece prin cap această idee?
Posesori de pensiuni, uniți-vă la asfaltarea drumului și scăpați voi apoi de un primar ineficient; dar nu fiți la fel de impertinenți ca primarul care nu se ocupă de bunul mers al … roților! Gândiți-vă câți bani ați putea da și cât impact ați avea…

Drumul de la Curtea de Argeș la Câmpulung – gropi și hârtoape; până la Moeciu, nicio farmacie deschisă; remedii pentru dureri de cap

După ce ne-am despărțit de Cristina și Liviu, am pornit spre Moieciu, locul unde trebuia să rămânem peste noapte. Ca să ajungem acolo, am trecut prin Câmpulung, nefiind funcțional Transfăgărășanul. Drumul până la Câmpulung este de-a dreptul furtunos; le mulțumesc celor care mi-au dat posibilitatea să încerc starea de imponderabilitate a bebelușilor care învață să meargă, adică minunații care nu se îngrijesc de drumurile patriei, deși sunt plătiți pentru lucrul acesta.

După o zi așa de furtunoasă, cu emoții peste emoții, cred că nu se putea fără o durere cumplită de cap și această durere n-a putut trece pentru că nu am găsit nicio farmacie deschisă pe tot parcursul: Curtea de Argeș – Moeciu. 2 ore care m-au pus pe gânduri – oamenii din această zonă, dacă au o problemă fizică… ce pot face? Pace bună, stână, nu ne interesează de oile tale!

Când am ajuns la gazda noastră, m-a doftoricit cum știe ea – nu admite medicamente. Dar doctoria ei m-a vindecat rapid: un mic masaj pe frunte cu tinctură de ardei iute. Am jurat că n-o să-mi mai lipsească din geanta de călătorie! 🙂

Și tocmai ceva naturist m-a pus pe picioare… și tocmai despre acest lucru am citit cândva. Citește în continuare