Archive for Februarie 2015

Social Media Summit, 2015 (vorbitorii III)

Cristian China Birta – Principii pentru bloggeri

1. Răspunde la mail (vinovată milion la sută – rar deschid adresa blogului, dar eu nu am blog comercial, așa că pot fi iertată, în schimb cei care vor să facă bani din blog ar trebui să țină cont de acest sfat)

2. Cere firmelor să fii băgat în baza de date (din proprie inițiativă, ei nu au cum să știe de tine, de cele mai multe ori)

3. Stabilește relații personale cu oamenii de la agenții, nu numai cu Agenția 🙂 (adică înțelegeți cum vine asta – nu e destul că primești mailul de la o secretară, trebuie să cunoști secretara, ca să te asiguri că nu te șterge din baza de date sau că trimite doar la tine 🙂 )

4. Înțelege statutul agenție – între tine și client

5. Intră în mind-setul de business… (aici este de meditat, mai ales dacă vrei ca blogul tău să aducă bănuți)

6. Vino cu o contra-propunere, dacă nu-ți place propunerea agenției.

7. Vino cu propuneri originale, pentru a ieși în evidență.

8. Livrează extra – fă mai mult decat s-a cerut.

9. Stai departe de poza de măgar 🙂 (am vrut să fiu drăguță față de cum suna principiul) – nu jigni, nu umili

10. Las-o jos pe aia cu… *am valoare, dar nu mă caută nimeni (agențiile)*

Mie 10 mi-a plăcut cel mai mult; urmat fulgerător de 9…

Mai e ceva de adăugat? Întrebați sursa, pe șeful Blogal Initiative… 🙂

Social Media Summit, 2015 (vorbitorii II)

Virginia Oțel – Garanti Bank (e de căutat canalul de youtube al băncii pentru că are clipuri motivaționale, iar eu chiar aș vrea să apreciez frumoasele sacoșe oferite participanților – nu numai că erau viu colorate, dar erau eco și cu etichetă, pe care era scris numele celui care a lucrat obiectul – vă garantez – e prima și cred eu ultima etichetă pe care nu o voi depărta de ceea ce port 🙂 )

Alex Negrea: Cele mai folosite mesaje de pe FB
O comparație între cele mai interesante (vizualizate și 🙂 likeuite 🙂 , că doar în asta se măsoare interesul pe FB) clipuri din 2013, 2014 – privite din punct de vedere al originalității și reprezentativității pentru cei care le-au postat.

Ar fi bine dacă ați reuși să vedeți aceste statistici – sunt cutremurătoare. Ideea este că cele mai multe nu oferă conținut interesant pentru afacerea lor, nici reprezentativ pentru ceea ce ar trebui să urmărească. Și e vorba despre nume foarte, foarte grele… 🙂 (așa că noi, începătorii, nu ar trebui să ne simțim inferiori în fața Dinozaurilor 🙂 ).

Sfatul specialistului? Cand realizați ceva pentru cei cărora vă adresați, cărora doriți să le vindeți ceva sau pe care doriți să-i caștigați de partea voastră, (că poate mai lucrați și fără destinatar sau poate doar doriți să vă distrați…), ei bine… nu postați pur și simplu ci dați-le niște pași de făcut după ce văd materialul, pentru ca în felul acesta să ajungă și să rămană în atmosfera voastră.

Cristian Manafu: Dark Side of Social Media

Și ca să nu-mi pună cineva vreo cifră 18 cu cerculeț, precizez ce înseamnă Dark Side… Nimic altceva decat ceea ce împarți cu ai tăi prieteni fără să fie vizibil pentru toți – mail, mai bătranicios sau WhatsApp și alte progrămele 🙂 care îți permit să faci cunoscut ce ai creat sau ai descoperit, dar fără să știe toată țara…
Ideea este că ar fi bine să fim prezenți și pe acolo, dar ce facem cu dreptul de autor în Dark Social, pentru că e cool să primești lucruri interesante, dar e mai trist pentru cei care le realizează cand văd cum au fost deposedați de ceea ce le-a copt (propriul) creieraș… 🙂

Social Media Summit, 2015 (vorbitorii I)

Dintru început decretez – a fost cel mai instructiv, cel mai bine organizat, cel mai plăcut dintre toate la care am participat!

Pentru că unii au plătit, pentru că alții și-au luat zi liberă ca să participe la așa ceva, nu o să dau toate detaliile – data viitoare să fiți în sală, da? 🙂 – însă ideile principale le voi înșirui și cei care vor dori mai multe amănunte mă pot contacta personal. (despresufletulmeu@yahoo.com)

Mugur Pătrașcu: Viața e în altă parte 🙂 sau cum să nu mai produci gunoi pe net?

Producem prea mult gunoi pe net – doar 10 % e folositor…
a. învață să taci, dacă nu ai ceva interesant de spus. Mai bine dai share unui lucru de calitate decat să pui cine știe ce lucruri nesemnificative sau chiar prostești.
b. mai bine vă asociați cu cei care au conținut de calitate decat să vă străduiți să scoateți originalitate și să iasă o platitudine ce nu scoate reacții.
c. creșteți valoarea utilă a conținutului (nu că n-ar fi bune glumițele, dar chiar din asta credeți că veți scoate reacțiile scontate?)
d. informează-te și profesionalizează-te pe zona de marketing

Care e conținutul ce-mi reprezintă cel mai bine brandul? – aceasta trebuie să fie pe net despre mine, nu altceva.

Urarea? Să fii mandru de continutul creat în 2015!!!

Vlad Ioan Tausance – Puterea comunităților – lecții din campania electorală
(cum nu știți care? 🙂 evident că ultima, doar ea a fost o bombă!)

Ideea este că oamenii sunt o comunitate bazată pe valori – acestea trebuie să le urmărești, nu numai audiența.

a. dacă merge, nu strica
b. forma urmează scopul
c. redimensionează
d. nu te atașa
e. nu da ceva ce nu produce reacție – audiența cere mesaj adaptat, nu întamplător…

Social Media Summit București, 2015

A sosit momentul unei noi întâlniri de acest fel.  (18 – Februarie – 2015 – Hotel Howard Johnson, Bucuresti)

Eu chiar eram nerăbdătoare. 🙂

Mie îmi place ideea evenimentului și mai ales îmi place că se fac pași importanți pentru ca Social Media să ocupe locul pe care … 🙂 îl deține deja… 🙂 , dar care nu i se acordă în ochii unora pentru că le lipsește viziunea…

Companiile au inteles in ultimii ani ca Social Media devine amplificatorul interactiunii consumatorilor cu brandurile si mediul preferat de transmitere si comunicare a experientei de brand. Pe o piata ce numara peste 3 milioane de cititori de bloguri si 7 milioane utilizatori de Facebook in Romania, business-urile vad tot mai clar alternativa la bugetele imense cheltuite pe campanii traditionale de advertising.

Mai mult, ultimele alegeri prezidentiale au reusit sa arate o data in plus puterea pe care acest canal de comunicare o poate avea atunci cand este folosit cu inteligenta si cand mesajul transmis rezoneaza cu o masa critica de utilizatori. In acelasi timp, insa, brandurile descopera ca Social Media nu este nici pe departe gratuita si nici macar ieftina, mai ales daca vor rezultate care sa se reflecte si in business, nu numai in numarul de like-uri adunate de o postare inspirata. Noile cuvinte de ordine in Social Media sunt strategie, planificare si integrare.

Ca persoană care are peste 700 de cititori și 100 de prieteni cu blog, trăiesc o vreme pe care înainte nu o puteam bănui – când am o întrebare, când am o nevoie, nu consult pe nimeni altcineva decât pe cei din … on-line. *Tu cum ai rezolvat, unde ai apelat, ai încercat serviciile acestea…?* Nu merg la magazin să cumpăr ceva, fără să îi fi consultat înainte pe ceilalți. Cred că cei inteligenți vor prinde din zbor acest trend și vor înțelege schimbarea stilului…

🙂

Înainte erai *pe buzele tuturor*. Acum trebuie să fii *pe degetele tuturor … desigur, tuturor celor cu blog*, adică să scrie despre tine cineva, cineva credibil, pentru ca astfel să poți pătrunde și acolo unde publicitatea de alte tipuri nu ar merge…

Programul.

Evenimentul, în imagini din anul anterior.

M-aș bucura să ne vedem acolo – și pentru a ne reîntâlni și pentru a ne cunoaște.

Pe 18 februarie, bine? 🙂

I.O.R. – Magazin și doctor

Pentru bucureșteni, o veste bună – ieftin și de calitate, puteți face ochelari la Intreprinderea Optică Romană, dar… am trei amendamente:
1. să vă duceți acolo cu rețeta deja făcută
2. chiar dacă vă îmbie cu doctorița lor, chiar dacă vă spun că e doar 25 de lei consultația, nu vă lăsați – plecați la orice alt cabinet, cat de scump ar fi
3. dacă ajungeți în fața doctoriței, uitați că sunteți prietenii mei – sunteți pe cont propriu. Eu nu vă pot scoate din batjocura ei.

Acea femeie, după ce că are 9879 de ani, după ce că nu poate merge singură, și se ține de birou, după ce că are aparatură depășită, mai are și o impertinență pe care rar am întalnit-o la oamenii plătiți. Știu că unii dau bani grei pentru a fi umiliți – dar mă rog ei sunt șefi toată ziua și vor neapărat să audă și ei niște cuvinte urate din partea cuiva… oricum, nu din partea doctoriței 🙂 , ci din partea cuiva cu 25 de ani mai tanără, nu?
Eu am plătit pentru a fi batjocorită în legătură cu 3 aspecte – pe care doamna doctor le-a citit în ochi (mai ceva ca în cărți). Poate avea dreptate, doar că tonul și atitudinea au fost execrabile. Dacă vreți așa ceva, mergeți la ea – voi reda cea mai pașnică dintre discuții.

*Ce colesterol frumos ai!*
*EU?*
*TU, da, sănătos… (era disprețuitoare) Mănanci doar cărnuri. Grase.*
*Nu mănanc deloc carne.*
*Taci că știu eu, mănanci carne de porc de te îmbuibi…*
*Doamnă, de 25 de ani nu am pus carne de porc în gură. Rar am mancat pui sau pește, poate de 3 ori pe lună.*
*Taci că știu eu, ai de toate și te îmbuibi…*

Dacă mi-ar fi spus că am colesterol și acesta se poate face de la consum de grăsimi, oboseală sau …, aș fi dat din cap, îndurerată – la cele 4 ore cate dorm eu pe noapte, normal să am colesterolul mare… Dar să mă acuzi cu tonul și disprețul acela – de ceva care nu avea nicio noimă – scuzați-mă… dacă ajungeți acolo și își bate joc de voi – sunteți singurii vinovați.
Eu v-am spus!

Cat despre magazin – cele două doamne sunt foarte ocupate. Uneori, cu rost, alteori, nu. Ori vă duceți înarmați cu răbdare, ori faceți ca alți clienți, care răbufnesc și se duc să plătească de 4 ori mai mult decat să mai aștepte după cafeluțele, vorbitul la telefon sau lenea uneia dintre vanzătoare, în timp ce cealaltă nu mai prididește cu treaba…

Să nu ziceți că nu v-am avertizat.
🙂

Dincolo de banalitatea zilelor și patimile momentului…

Cand prietena mea a ajuns la spital, acum 2 luni, mergeam zilnic la ea în vizită, dar știți cum e (sau poate nu știți 🙂 ): cand omul este discret și nu vorbește prea mult despre chinul lui, cand nu ai mai văzut omul de 10 ani, chiar dacă simți iubire față de el, s-a așternut tăcerea între voi, cand durerile operațiilor (3 la număr, în 5 zile) își spun cuvantul… Ce întalnire să mai fie aceea, chiar și zilnică – poate mai bine aș spune… *tocmai pentru că e și zilnică* 🙂 ?

Eram convinsă că trebuie totuși să fiu alături de ea… Dar cum? Subiectele de discuție se terminaseră, cele mai vesele daruri pe care i le puteam da – cumpărate în reprize de la Jumbo, cu multe zambete, culori! – se epuizaseră… Eram la ea, o priveam neputincioasă cum se stinge de durere și nu știam ce aș putea face… Am văzut-o mangaindu-și capul – eu cred că ea voia să-l maseze, dar cum nu avea putere în brațe, ziceai că se mangaie! – și am întrebat-o dacă nu vrea să-i fac un masaj… Nu că m-aș pricepe. Adică nu știu despre mușchi, despre mișcări, despre consecințe negative… Pur și simplu, mi-a venit acea idee și pentru că era dornică de așa ceva, i-am masat trupul slăbit. 3 ore. Nici măcar nu îmi simțea mainile, nici măcar nu știa că o atinge ceva.

I-am propus să aduc o persoană de specialitate. *A, nu, mi-e jenă! Nu mă pot expune așa în fața unui om necunoscut.*

De vreo 3 ani, merg la masaj, de două ori pe săptămană. Caștigandu-mi existența din scris, greu mă ridic de la birou sau din pat, pentru a face doi pași, între cateva fraze scrise, așa că este clar cine are de suferit… Coloana, locul unde se termină ea 🙂 . Deci merg la masaj, da?, însă asta nu înseamnă că mă pricep la așa ceva, însă mi-a trecut prin cap să mă documentez pe net și să vin zilnic (doar făceam asta și înainte 🙂 ), însă de data aceasta să vin zilnic avand un scop…

Masaj 3 ore timp de 2 săptămani. Am uitat de toate celelalte întalniri, de ceilalți prieteni. La început, am întrebat-o dacă nu cumva se gadilă în talpă… *Nu simt nimic.* După cele două săptămani, mi-a cerut să fie doar o oră – poate am și eu treabă. Nu din alt motiv. 🙂 Am redus la două ore, ca să-i fac pe plac, deși eu nu mă grăbeam. Nu știu de ce, dar mi se pare că dacă ai posibilitatea să faci ceva pentru un om în momentele critice – dacă nu o faci atunci, degeaba te mai străduiești după… Poate nici nu mai ai ce sau cui…

Ieri, în timp ce-i masam talpa, a tresărit. *Mă gadili…* Ne-am uitat una la alta și am început să radem, printre lacrimi… Deși la început întreg corpul nu avea nicio reacție, acum, după 3 săptămani, și-a recăpătat simțul (tactil?).

Nici măcar nu sunt de meserie, nici măcar nu mă pricep la lucrurile astea, ce am învățat eu e doar ce am prins de pe net… Dar am reușit, din dragoste, prin perseverență, cu o determinare de care chiar nu mă credeam capabilă, să fac ceva ce nu credeam că se va întampla vreodată – să-i fiu de ajutor prietenei mele, alături de care acum 30 de ani dansam în discotecă… 🙂

Anii trec. Dacă sentimentele răman, poți face multe pentru cei de langă tine, le poți fi de ajutor în momentele dificile și  poți avea certitudinea că ți-ai îndeplinit partea ta în acel tablou – altfel ai regreta că puteai face mai multe și nu ai făcut.

Viața nu înseamnă scandalul din politică sau din monden… Viața înseamnă să fii alături de oameni reali, cu necazuri, nu să pierzi timpul privind *meciurile* celor care-și trăiesc zilele cum vor… Așa am înțeles eu că, uneori, poți da viață și *fără să dai viață* – iată de ce cei care nu au copii personali pot totuși să aibă bucuria de a fi ajutat cumva la continuarea vieții cuiva…

Eu sunt întotdeauna fericită cand sunt de folos cuiva, dar mai ales sunt fericită pentru că n-o fac fiindcă *trebuie*, ci pentru că *mi-e drag*. Una este să îndeplinești o activitate pentru că n-ai încotro și alta să o duci la capăt pentru că iubești oamenii, îți place să faci bine, ești gata să te sacrifici pentru ceilalți.

Enigme…

Fiul meu are de citit Enigma Otiliei. Știu eu că nu va reuși, așa că îl îndemn să asculte teatrul radiofonic, urmand ca măcar să aibă idee, dacă nu va citi sau să fie decis să lectureze, dacă va fi așa de prins încat să treacă peste lenea specifică societății de azi…

*M-a interesat, pană la urmă, dar să știi că pană s-a făcut ora, tot am crezut că e vorba despre o carte polițistă și că Otilia va dezlega enigma… Cand colo, ea însăși era o enigmă… Cu oamenii mari e destul de enervant: de ce nu se poartă sănătos?*

Probabil prin *sănătos* el înțelege previzibil: ar trebui să acționăm după cum simțim sau să acționăm doar dacă simțim… 🙂

O altă enigmă – de data aceasta pentru o fetiță de 6 ani – a fost dată de modul cum se comportau două personaje dintr-un film turcesc… *Cine să te mai înțeleagă, a oftat ea, pană acum încercai să o omori, acum nu mai poți de dragul ei… Ciudatule! Ciudaților, că nici ea nu e mai brează – și ea fugea de tine și acum te urmărește să fie cu tine…* Delicioasa fetiță comenta singură, în vreme ce bunica ei stătea la televizor și plangea de zor, datorită intrigilor din film…

Copiilor, indiferent ce varstă au, le e dificil să priceapă de ce maturii nu simplifică lucrurile – în ruptul capului nu acceptă ideea că ei vor face același lucru! Dar știți ce-am descoperit?

În alb și negru se văd lucrurile doar cand are altcineva grijă de tine… Cand trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru viața ta sau pentru a altora, vezi și griul, alergi după culori, că încep să-ți placă mai mult decat umbra și penumbra…

Copiii ne vor înțelege cand vor fi mari. Din nefericire, pe propria piele vor descoperi că aveam dreptate, chiar și atunci cand eram enigme, cand eram ciudați… 🙂