1

Clubul femeilor dezlănțuite

Și filmul se numește Book Club. De ce trebuie românii să explice din titlu despre ce este vorba? Poate că și-au dorit să le aducă în sălile de cinema pe femeile care se regăsesc în titlu; cum că despre cluburi de carte se știe prea puțin în România sau, chiar dacă se știe, nu i se pare nimănui că ar fi ceva atractiv acolo. Dar Clubul femeilor dezlănțuite… Muamă… Vor sparge ușile toate cele care spun despre ele că ar fi așa – ei, da, chiar se îngrămădeau clientele. Coadă ca de sirenă – pe două rânduri – nu era, pentru că era coadă ca de caracatiță – pe 8 direcții… Uneori, se despletea și în coadă de copac bătrân, cu 15 ramuri…

Ei, aș. În toată sala am fost 11 persoane. Dintre care doi băieței. Unul de 10 și altul de 15 ani. Adică exact persoanele care n-ar trebui să ajungă la acest film. Eu merg de regulă cu soțul și fiul la film, dar acum am zis că ar fi mai bine dacă mi-aș lua o prietenă – copilul nu înțelege nici ciudățenia de întâmplare de pe 21 septembrie – se mărită bunica lui. Nu este de acord cu așa ceva pentru că celor tineri nu li se pare coerent că viața continuă chiar dacă pielea se lasă și oasele se târâie… O să descopere cu anii, nu trebuie să-l oblig acum să priceapă, cu atât mai puțin să-l supun să vadă un film despre 4 femei care au aventuri amoroase, deși au depășit 65 de ani.

Cum ziceam, cei doi băieței – unul a venit cu trei prietene de la școală. Cred că nu au văzut trailerul, pentru că nu ar mai fi ajuns. Sperau ca dezlănțuitele să fie cineva de vârsta lor! Oricum, el nu a scos un cuvânt – a se citi hohot de râs. În schimb celălalt, cel chiar mic, era venit cu mama și la toate obscenitățile aceasta râdea în cavalcadă, iar el o însoțea cu voce de băiat încă neschimbată. Era puțin penibil.

Nu cred că poți face educație unui copil despre ce înseamnă o femeie ducându-l la un astfel de film. Dimpotrivă, va fi deranjat că există așa ceva – cu ce-și pierde el timpul, cu filme care bagă în delir locuitorii de la azilul de bătrâni, în niciun caz tinerețea înfloritoare.

Cât despre film – e amuzant. Bine, totul e previzibil, au mai existat astfel de filme – ori din fiecare femeie s-a făcut câte un caz, ori mai multe cazuri la un loc, dar era nevoie de acesta pentru a te bucura de prestația unor actori așa de mari, la un loc… Pe de altă parte, e nevoie și pentru a ajuta disperații care cred că de la 60 de ani nu te mai bucuri să înțeleagă că viața e făcută pentru fericire până în ultima clipă. Nu în ultimul rând, era nevoie pentru a le readuce aminte femeilor că și ele au inimă, nu numai bărbații lor care se reculeg după divorț și pornesc într-o altă viață… Apoi alta, dacă iar nu le iese… Și alta… Bărbații sunt ca vikingii – cuceresc întruna, iar femeile precum albinele – ia las-o doar pe matcă să se ocupe de puit; noi facem treburi gospodărești.

Nu spun cine interpretează, nu dau detalii despre scenariu – zic doar atât – de ai nevoie să râzi puțin (mai mult), fă drumul la cinema.

A, și uitați-vă pe trailer, oameni buni – și ca să mergeți acolo și ca să nu mergeți (cu cine nu trebuie)!!!

Reclame
6

Picnic în picioarele goale

Am primit o invitație care mi s-a părut atât de importantă încât nu pot să o păstrez numai pentru mine. Așa că oricine intră în această categorie și este din București (desigur, e valabil și pentru cei care sunt din altă parte, dar au posibilitatea de a ajunge în capitală!) poate să se bucure de oferta celor care alcătuiesc Echipa Social Moms

Draga parinte,

Vino sa transformam pajistea de la Roaba de Cultura din #ParculHerastrau in cel mai mare loc de joaca in aer liber!

Aflat la a treia editie, “Marele picnic in piciorusele goale” devine traditie. Anul trecut, cu mic cu mare, ne-am strans peste 1000 de suflete si ne-am aerisit piciorusele si mintea alaturi de invitatii nostri care au organizat fel de fel de activitati creative. Anul acesta ne-am propus sa fim si mai multi, si mai plini de energie!

Picnicul de anul acesta va avea loc in data de #7iulie, si inseamna: ateliere creative si jocuri, muzica, sport, spectacole de teatru, expozitii concursuri. Toate pregatite cu un singur scop: incurajarea celor mici de a explora lumea din jurul lor si de a le stimula creativitatea si autonomia, dar si a parintilor de a-i sustine in a descoperi si a experimenta singuri.

Participarea la marele picnic in picioarele goale si la toate atelierele organizate in zonele de entertainment (listate mai jos) va fi #gratuita atat pentru copii cat si pentru parinti. Tot ce trebuie sa faceti este sa va inscrieti aici https://bit.ly/2Iq9AGI

Pentru a-ti deschide apetitul pentru distractie amintim cateva dintre atelierele ce vor fi organizate anul acesta:
• Atelier de pictura cu piciorusele
• Atelier de gimnastica pentru bebelusi
• Atelier de gradinarit
• Atelier pentru tatici “cool”
• Teatru pentru copii
• Atelier de picture cu manutele goale
• Atelier de baloane de sapun
• Atelier “Salvati pamantul”
• Atelier de creatie decoupage

Sigura recomandare pentru invitatii mici si mari este sa vina pregatiti de acasa cu mancare, set-up-ul de picnic si cu multa voie buna. De restul ne vom ocupa noi impreuna cu Taticool, co-organizator al marelui nostru picnic!

Sustinatorii principali ai acestui eveniment dedicat copiilor si parintilor sunt Aptamil Junior si Danonino Romaniei. Alti prieteni pe care ii veti intalni pe pajistea de la Roaba de Cultura – La Roche Posay, PlayDoh, Nasalkid, PepeYou, SunPlaza, Primele-Cumparaturi.ro si multi altii.

Nu uita să te inscrii https://bit.ly/2Iq9AGI

1

Zi după zi – David Levithan

Dacă-i dai omului să mănânce, zi de zi, omletă și șuncă ajunge la una dintre cele două reacții posibile: ori va rămâne obsedat că acesta este micul dejun perfect, ori va urî atât de mult aceste două ingrediente încât nici măcar cuvintele *găină* și  *porc* nu le va mai rosti vreodată. Noi suntem ceea ce suntem și gândim cum gândim pentru că privim viața prin aceiași ochi, ne e dificil să ne gândim la alte perspective – nici nu avem posibilitatea să le accesăm, nici nu avem forța emoțională necesară (uite-așa ne place nouă să ne scuzăm lenea!).

Cartea de la Editura Trei, surprinzătoare poveste abordată (un personaj A se trezește zilnic în alt corp și trăiește viața acelei persoane pentru 24 de ore), este fascinantă pentru că-ți oferă posibilitatea să treci prin gândirea mai multor persoane și să începi să înțelegi că lucrurile nu sunt numai cum le vezi tu.

Personajul principal ajunge să obosească de acest stil de viață, totuși povestea lui nu i se pare tristă în totalitate.

*Știu că pare un mod îngrozitor de a trăi, dar am văzut foarte multe lucruri. E foarte greu atunci când ești într-un singur corp să-ți dai seama cum e de fapt viața. Ești foarte ancorat în cine ești. Dar când în fiecare zi ești altcineva… intri mai mult în contact cu Universul. Vezi că cireșele au gust diferit pentru oameni diferiți. Albastrul arată diferit. Vezi toate ritualurile ciudate prin care băieții își arată afecțiunea fără să o recunoască. Înveți că, dacă un părinte îți citește la sfârșitul zilei, e semn că e un părinte bun, pentru că ai văzut foarte mulți părinți care nu au timp. Înveți ce mult valorează o zi, pentru că toate sunt diferite.Dacă îi întrebi pe cei mai mulți oameni care e diferența dintre luni și marți, s-ar putea să-ți spună ce au avut la cină în fiecare seară a acestor zile. Nu și eu. Văzând lumea din atât de multe unghiuri, îmi dau seama mai bine de proporțiile ei.*

O încercare fascinantă de a-i ajuta pe cei tineri (și nu numai pe ei!) să înțeleagă că e nevoie de empatie și că pot rămâne ei înșiși, dacă le dau voie celorlalți să fie ceea ce sunt. Sau că se pot cizela intrând în contact, dacă aceasta este decizia pentru că au ajuns la concluzia că ceea ce văd e mai bun. Pentru mine, capitolul în care trăiește în corpul unui dependent de droguri a fost uluitor. Cred că am putea avea multe de învățat dacă i-am întreba pe cei de lângă noi ce simt, ce le place, cu ce putem să-i ajutăm.

David Levithan se adresează tuturor celor care vor și se străduiesc pentru a trăi în societate, nu celor care vor să fie regii societății, să fie slujiți și să se erijeze în stăpânii (fără niciun argument!) celor din jur sau grupului din care fac parte. (Dar eu nu aș recomanda-o decât celor de peste 18 ani. Cei care au citit-o știu de ce!)

2

Nu facem așa…

Stau în mână cu o carte de comentarii – eseuri, na, dar tot comentarii sunt, ba chiar mai rău! – și explic fiului terminologia folosită de celebrii autori de cărți pentru examenul de bac. Am 7 cărți și niciuna nu mi se pare prietenoasă pentru tânărul de azi. Da, înfoiate precum curcanii sunt toate, au termeni pompoși și citate din belșug (a, mi-a plăcut maxim citatul despre Iona, personajul lui Sorescu – pentru cei care nu știu, spre deosebire de eroul biblic, Iona inventat de ironicul nostru scriitor și poet oltean se sinucide. Iată ce minunat interpretează Nicolae Manolescu finalul operei: *Gestul final al eroului nu e o sinucidere – fiindcă el nu se dă bătut: întoarcerea cuțitului împotrivă-și trebuie interpretată simbolic! – ci o salvare. Singura salvare – care înseamnă că lupta continuă și după ce condiția tragică a fost asumată!* Mă scuzați, care persoană care se sinucide se salvează? A, da, la anii lui Manolescu poți vedea astfel lucrurile, dar cu puștii ăștia emo care mai aud și astfel de idei la școală, în timp ce chipurile se pregătesc pentru viață… – de ce ne ma mirăm că a crescut rata sinuciderilor în rândul tinerilor?).

După ce ai 4 profesoare în 4 ani, dintre care una se plânge că e nemăritată, una că e măritată, una se pregătește de plecare și e doamnă mare, iar alta nu se poate auzi pentru că nu strunește clasa, termini liceul…

A, dar nu despre asta voiam să vorbesc. 🙂 Serios, chiar nu despre asta… Asta a fost așa, cam ca ploaia de azi, după căldura înăbușitoare.

Subliniam pe carte cuvintele cheie și fiul meu zice: *Nu facem așa.* Mă gândeam că vorbește cu vreo jucărie de-a mea, că glumește. Mai încercuiesc niște cuvinte și repetă: *Nu facem așa, nu, nu!* După care o ține una și bună cu această expresie. Eu sunt o persoană care rezistă la presiune, mai ales când e vorba despre cineva iubit, dar la un moment dat îl întreb: *Ce ai de faci așa?*

*Te priveam cum nu faci liniile drepte sub fraze și cum mâzgălești cartea și mi-am adus aminte de tine când eram mic… Mai știi când coloram și îmi ziceai – Nu facem așa, nu, nu! – de câte ori ieșeam din contur? Mai știi când încercam să desenez și ziceai – Nu facem așa, nu, nu! – atunci când îmi cădea vreun creion din mână și se murdărea puțin cartea? Mai știi?*

Da, mai știu… Voiam să coloreze aspectuos. Voiam să respecte cerculețele și ovalurile. Voiam să iasă totul bine. De aceea îl luasem pe *Nu facem așa, nu, nu!* în brațe și nu, nu i-am mai dat drumul până când l-a luat el pe *Nu vreau să colorez și să desenez.* Oricum, pentru el era prea târziu: am și acum vero 30 de cărți de colorat neatinse, pe care le păstrez pentru că-mi plac 🙂 !!!

Și când te gândești că nici măcar nu sunt perfecționistă… Oare ce fac mamele perfecționiste din copiii lor dacă eu, mama permisivă, l-am determinat să i se ia de ceva?

 

 

1

Avertisment: Poate să conțină urme de alune

Bine, noi spunem că cine nu are bătrâni trebuie să-și cumpere. Eu n-aș avea nevoie neapărat de bătrâni, ci de cineva care să fie înțelept, indiferent de vârstă și mai ales să aibă umor. Așa că m-am hotărât să-l cumpăr pe John O*Farrell. Când am luat în mână cartea sa, nu am crezut că o să-mi fie înseninată viața, ci am zis că doar se vor petici niște răni pe-acolo… 🙂

Prezentarea cărții începe astfel: *Alice nu și-a închipuit niciodată că va ajunge așa… * Continuă cu zbuciumul mamei și se termină cu *Pentru că Alice a decis să dea testul în locul fiicei.*

A, păi este exact ce are nevoie orice părinte care începe să se sperie pentru copilul lui, că nu va găsi loc la grădiniță, pentru adolescentul lui că nu va lua capacitatea cu notă mare, pentru tânărul său adult că nu va face față la bac, pentru copilul său ajuns la vârsta alegerii partenerului de viață – că nu va ști ce să facă… Aha, dar romanul acesta la care te ții cu mâna de burtă de râs, icnind din trei în trei rânduri, nu este numai pentru părinți, ci și pentru persoanele care mor de grija prietenilor, pentru subalternii care vor să țină totul sub control la locul de muncă, altfel vor lăsa impresie proastă șefilor sau pentru orice șef care ține cu dinții să nu-i fie știrbită autoritatea.

Editura Rao, ai multe cărți bune, dar asta le întrece pe toate, în acest domeniu…  (Totuși, pe copertă, numele autorului apare cu un singur L, iar în rest cu doi L – chiar la copertă ați uitat să faceți corectură?)

Vreți să scăpați de niște gânduri rele și nu vă pasă că faceți riduri de la râs?

*Avertisment: poate să conțină urme de alune*…

0

Idei de lectură și două concursuri

Astăzi, pentru prima dată după vreo două luni, am avut timp să colind pe blogurile prietenelor mele și să mă gândesc ce aș putea să vă recomand, pentru ce momente. Voi începe cu ceea ce mi-a fost mie de folos:

1. http://saptepietre.ro/2018/06/cristina-andone-sase-legi-de-care-sa-tinem-cont-atunci-cand-scriem-o-poveste.html

Continuăm cu lucrurile care ne ajută, doar dacă și noi ajutăm…

2. http://capturi-urbane.com/gala-societatii-civile-este-gala-oamenilor-care-vindeca-romania/

3. https://kindertrips.com/ro/de-la-cartier-la-comunitate-drumul-taberelor/

4. https://jurnalulunuitata.ro/2018/06/14/ingerii-exista-iar-unul-are-nevoie-de-tine

Să nu uităm motivarea copiilor – nu numai pentru a învăța, ci și pentru a se bucura, că unii se lipesc de lucruri care nu-i ajută la nimic…

5. https://talentedenazdravani.eu/blog/2018/06/13/discurs-motivational-copii/

Bonus – http://idriceanu.com/sarmana-rapunzel-din-universul-paralel/

Idei pentru petrecerea timpului vacanței – împreună cu părinții sau doar pentru copii

6. http://ioanaginghina.ro/ce-faci-cu-copilul-in-vacanta/

7. http://www.laurafrunza.com/2018/06/14/logischool-tabere-urbane-summer-camps/

8. http://happy40.ro/impresii-din-bruges/

9. https://familiahaihui.ro/blog/toti-suntem-un-pic-haiduci-haidook-experience/

Despre alimentația sănătoasă

10. https://carmenradu.ro/nutritie-eu-si-copilul-meu/idei-de-mancare-la-pachet-pentru-calatorii-lungi-cu-masina/

11. http://ralucaloteanu.ro/2018/06/11/alimentatie-sanatoasa/

Două concursuri pentru voi sau prietenii voștri:

  1. http://ralucaloteanu.ro/2018/06/14/concurs-calatoriile-cu-cei-mici/

2. https://casutaoliviei.ro/2018/06/15/marsupiu-ergonomic-fabricat-in-romania/

2

Arta visării – Lucy Keating

Titlul acesta mă face să-mi doresc să revin cu un articol care să vorbească despre experiențele noastre de zi cu zi, referitoare la visare – cea cu ochii deschiși și cea din timpul somnului.

Deocamdată, aș dori să vorbesc despre cartea de la Editura Trei, din colecția Fiction Connection. Se ia o fată a cărei mamă a părăsit-o pentru a fi primatolog și se urmărește viața ei – ce este ciudat, doar sunt sute de mii de astfel de persoane? Diferența e dată de aspectul nopții – visează același băiat, alături de care își petrece timpul în cel mai interesant mod, de la călătorii la emoții. Clipa de năvală a problemelor este aceea când îl întâlnește pe acest Max, stă față în față cu el și … trebuie să decidă – îl lasă să rămână alături de minunata lui prietenă, acceptă să-l piardă, face ceva pentru a întrerupe visul permanent în care este alături de el?

O carte nu numai pentru adolescenți, ci și pentru cei care au rămas captivi într-o lume din trecut, o lume în care au fost fericiți și care a fost aruncată în aer acum – o carte din care înțelegi ce trebuie făcut pentru a trăi cu adevărat și la ce sunt bune visele…