1. http://youtu.be/KOGUSzZJe0M
Arhivele lunare: august 2012
Schimbare de plan
De un an, de când s-a terminat tabăra în care am participat alături de prietenele mele, așteptam clipa aceasta, să vină o nouă tabără. Cum ciudățenia asta de boală nu mi-a permis să plec, fiind nevoie să stau în București pentru analize, am rămas și fără tabără și fără concediu, dar cu tot felul de surprize.
Una a fost aseară, când am sărbătorit-o retro(activ) pe prietena mea dragă – 6 persoane care seamănă atât de mult!
Chiar dacă am fost dezamăgită că nu am ajuns la Moieciu, sunt bucuroasă pentru că există … legea compensației… 🙂
Sper să funcționeze în cazul oricăruia dintre voi, nu doar la mine! 🙂
Golf Planet București – Strada Franceză, nr. 60
Am fost la Golf, în Cosmos. După cum spune sloganul de prezentare a Planet Golf, din Strada Franceză, nr. 60… *În Cosmos nu se zboară … se coboară* și aceasta pentru simplu fapt că singurul mini golf indoor cu lumina neagra din Europa de Est se află în subsolul unei clădiri centrale.
Am jucat mini golf în aer liber la Neptun și-n SUA, dar și la Madrid – cum pe vremea ultimei partide aveam blog, înainte, nu, am scris despre turul acela aici. Pe cât e de amuzant, dacă știi să reziști când pierzi și, evident, dacă nu joci pe bani și tot pierzi, tot pierzi, pe atât este de dificil pentru mine, care nu sunt tentată să aprozimez unghiuri etc etc. Soțul meu, pasionat și de snooker, dar mare matematician, calcula fiecare mișcare și evident că din prima reușea, apoi avea de învățat eleva, că singură n-ar fi izbutit, săraca!, nici într-o viață.
Traseul descoperit cu mare bucurie în București are 18 posturi și e drept că nu conține explicații sofisticate ca cel din Mostoles, dar este mult mai dificil și-ți pune la încercare priceperea, talentul…
Planet Golf are 535 mpși spațiul său este luminat de soarele ultraviolet.
Mie mi se pare și un loc pentru familie, sigur, copiii să fie adolescenți (pe cei mici de tot cred că i-ar speria întunericul) și eventual întâlnirea să fie dimineața pentru că, deși pe traseu nu se fumează, în bar se face lucrul acesta! Programul luni-vineri începe la 14, iar în rest de la 10. Atmosfera este relaxantă, modernă și primitoare. Abia aștept următoarea clipă liberă pe care să o petrec acolo!
Punct de reper: Centrul Vechi, zona Lipscani -Piata Unirii / Hanul lui Manuc – Subsol Hotel Europa Royale.
Telefon 0213106469,
Poiana Urbană – București, vara 2012
În fiecare seară, în timpul verii, Școala de Artă a propus bucureștenilor concerte pe care ei le-au onorat, cu toată familia. Mie mi-a adus aminte de poiana lui Iocan 🙂 – oamenii dansau, discutau, beau o bere și desigur făceau politică! Am trecut în mai multe seri pe acolo și chiar te trezeai într-o altă lume. De fapt, capitala veche se străduiește să semene cu orașele mari ale Europei și reușește; păcat că doar la restaurante și baruri 🙂 .
Noi aici suntem o țară…
Mai ții minte, Plantulă, cum am escaladat zidul de la etajul 2 la 1, pentru a ajunge la demonstrațiile patriotice, pentru că altfel ne scădea media la purtare, indiferent de motivul absenței? 🙂
Despre responsabilitate în CSM
… și despre responsabilitatea de la locul de muncă, față de tine și față de ceilalți. Continuă lectura
Umblarea pe apa
A trecut pe la mine cineva care are de rezistat la furtuni personale cumplit de dificile.
Vocea si frumusetea peisajului, dar si gandurile care pot da curaj, m-au determinat sa cred ca pot fi cuiva, oricui, de folos… Aici.
Și… curaj! Nu că mâine e o zi… ci că azi este clipa în care, rezistând, poți aduce ziua de mâine…
Complexe de inferioritate – Scăpărici
Aș spune că primul lucru pe care trebuie să-l învețe un copil mic este că … are valoare. Dacă un copil nu învață, devenind adult va cânta precum Scăpărici și, dacă în film poți zâmbi, în realitate îți va veni să plângi…
Ruga unui copil
Cine mi-a mâncat bomboana?
Un prezentator a provocat parintii americani sa le spuna copiilor a doua zi dupa Halloween ca le-au mancat toate bomboanele primite, dupa ce ei s-au culcat. Reactiile copiilor.
Delicatetea si simtul umorului
De cand cu folosirea Delikatului la bucatarie s-a dus si importanta cuvantului. Eram adolescenta in epoca, nu se gaseau pe piata ingrediente pentru ciorba si tocana, asa ca atunci cand ne aducea cineva de la unguri sau de la sarbi asa ceva, saream toti in sus de bucurie, de parca era o mare realizare si-i recunosteam importanta… dar de aici pana la a ajunge sa minimalizezi ceea ce face parte din viata in detrimentul unei glume n-a fost decat un pas. Am avut multe prietene care au primit acelasi raspuns la rugamintea adresata prietenilor lor… Fii si tu mai delicat!
Replica: sunt om, nu condiment.
Admir oamenii cu simtul umorului, dar cu simtul umorului lucrurile stau cam asa:
1. glumele nu trebuie sa produca sentimente de inferioritate in ceilalti
2. glumele trebuie sa vina pe un fond inteles de toti cei implicati
Dau un exemplu. Cineva spune, suparat pentru ca nu-si mai aducea aminte ceva, un lucru de care ar fi trebuit sa stie, ceva la mintea cocosului …
– Nu am niciun pic de creier.
A doua persoana crede ca glumeste si zice:
– Tu ai afirmat asta, nu noi!
A treia face si ea o poanta in stil personal:
– Bine ca ti-ai dat seama!
A patra continua jocul:
– Gura pacatosului adevar graieste.
A cincea nu se lasa mai prejos:
– Daca indrazneam eu sa afirm asta, te enervai. Dar asa mi-ai luat vorbele din gura si nici nu ne certam.
… Mai sunt destule categorii de oameni, care cred ca glumesc prin cuvintele pe care le arunca si care, de fapt, nu fac altceva decat sa jigneasca si sa indurereze. Asta pentru ca le lipseste „delicatul” uman. Asta pentru ca nu inteleg ca, pentru simtul umorului mai trebuie ceva:
3. glumele trebuie sa vina la momentul potrivit, nu in cel tensionat – ori amaratul nostru numai de poante nu are chef, cand descopera ca este atat de uituc sau poate chiar bolnav de uitare.
Am auzit o persoana care a spus…
– N-am creier, ce sa fac!
… si apoi am reusit sa inregistrez in memorie cea mai simpla fraza, care poata sa para si o gluma, si un compliment, si o incurajare, adica exact ce avea nevoie omul pentru a-si risipi mahnirea…
– Creier ai. Si inca foarte mult. Doar ca e obosit. Ai putea si tu sa ai mai multa grija de tine, ca altfel ne lipsesti de ideile tale atat de intelepte.
Sa (ne) traiasca omul delicat, singurul condiment pentru o relatie frumoasa, pentru o prietenie durabila, pentru un legamant stabil.
Propunere pentru dragoste, romantism si departare de disperarea iubirii…
De regula, cand plec de acasa, pentru ca folosesc transportul in comun, sunt foarte atenta la oamenii din jur si ma concentrez pe reactii si comportamente, pentru ca am nevoie de acest studiu, atat la lucru, cat si dintr-o curiozitate pe care ma bucur ca o am (cunosc oamenii care nu dau doi bani pe cei din jur, asa ca pierd multe aspecte, amanunte care poate i-ar imbogati daca ar lua seama la cei care trec pe langa ei, chiar daca nu i-ar mai vedea apoi niciodata!). De doua saptamani de cand ma simt foarte rau, am preferat sa renunt la lumea din jurul meu – instructiva privelistea umana, dar trista uneori si mai vreau sa ma si conserv, am nevoie de asta, mai ales acum! – si sa ma concentrez pe lucruri care imi plac. Pai ce sa imi placa… M-am gandit eu ca cel mai bine ma simt cand ascult muzica adolescentei mele si da drumul aparatului de radio pe National FM. Mi-am reamintit multe melodii, dar mai ales mi-am reamintit-o pe persoana mea mica, de diferite varste, fiindca muzica era pasiunea mea si stiu anii cand s-au lansat melodiile, versurile si chiar cand am vazut pe viu solistii respectivi cu melodiile acelea (cate mai acumuleaza omul in creierul sau!).
Pe National, daca e cineva care n-a ascultat postul, se transmite doar muzica autohtona. Versurile m-au facut sa ma gandesc la observatia surorii mele care m-a intrebat odata, de mult, candva, in trecut, pe cand eram in aceeasi tara, adica acum vreo 15 ani! 🙂 … Tu ai observat ce deprimante sunt versurile melodiilor de dragoste? Foarte putine vorbesc despre implinire, cele mai multe despre dependente, despre parasite care nu pot accepta ideea si despre neimpliniti care nu ajung la „obiectul” iubirii lor… (Admir melodia aceasta, care mi-a produs amintirea dialogului cu sora mea. Redau doar 4 versuri… Si te iubesc cu mila si cu groaza/ Tot ce-i al tau mi se cuvine mie / Ca un nebun de alb ce captureaza / Regina neagra pentru o vesnicie… Dar dragostea trebuie sa fie si victorioasa, nu doar chinuitoare… Iubita mea, cu foarte mari probleme… 🙂 )
Asa ca am decis sa fac ceva pe viitor, (lucru la care va provoc si pe voi, cei care cititi si aveti preferinte muzicale sau aplecare spre versuri, romantism etc etc…)
1. sa gasesc cele mai frumoase declaratii de dragoste optimiste din melodiile romanesti (eu le voi cauta la cele de pe cand eram eu adolescenta, adica din epoca, voi cei tineri puteti sa le scrieti pe cele de acum!)
2. sa descopar cele mai amuzante melodii romanesti (gen Fost-am omul padurii), melodii pe care daca esti amarat le poti asculta si iti poti ridica moralul, facand haz de necaz sau intelegand ca totul trece, chiar si raul – ca de bine, suntem siguri ca se duce!)
A nu spune un cuvânt bun e egal cu a da un pumn!
Eram la emisie în direct, atunci când fetele noastre evoluau la sol… Fetele, adică Izbașa și Ponor. În pauza dintre intervențiile mele radiofonice urmăream în direct transmisia pe net, încercând să evit un infarct. Sunt multe de adăugat, în cazul în care voi mai avea timp, voi reveni, dar un aspect chiar mi se pare esențial pentru dezvoltarea personală a omului, lucru pe care îl poți învăța din ceea ce s-a întâmplat acolo.
Efuziunea prietenească dintre participantele altor țări și antrenori versus indiferența regească a antrenorilor români față de elevele lor. Poate că așa e protocolul 🙂 , dar de ce alții îl încalcă, poate că așa le este firea, dar chiar nu pot învăța să dea mai mult (din ei, din interiorul lor, nu din pungă!) Nu vreau să mă cert cu nimeni, dar cât de latini suntem noi, adică pardon, cât ne dăm noi, suntem foarte indiferenți unii față de alții în momentele delicate. Înainte de toată nebunia asta de la sol, mi-o amintesc pe Sandra cum aștepta nota de la sărituri, ținând-o de mână pe una dintre fetele din delegație. Am rămas impresionată atunci de gestul respectiv, avea nevoie de susținere. De la cine s-o primească? De la Micul Prinț sau de la Prințul fericit? De la Mica sirenă sau de la calul cu mânere din sala de execuție a băieților?
Am observat de-a lungul anilor din dedicațiile muzicale oferite pe la posturile de radio, oamenii foarte greu spun cuvinte emoționante, explică ce simt. Fug de manifestarea iubirii. (Cu o seară în urmă, un ascultător a intrat în direct, în cadrul emisiunii mele și a început să turuie despre prietenul lui de familie, explicând cât de mult a însemnat pentru el, iar eu m-am gândit atunci că mai degrabă cel care a telefonat ar merita premiul muzical, pentru marele curaj pe care l-a avut de a descrie niște sentimente pe care le trăim toți, dar despre care ne ferim să amintim! A, nu, lăsați-mă în pace cu așa zisa spaimă că te-ar putea interpreta cineva dacă vorbești despre cineva de sexul tău… Aceia se manifestă acum în public, iar noi ascundem sub preș prieteniile adevărate!) Mama mea, care n-a fost învățată să primească încurajări, ci a tot luat-o pe cocoașă, era indignată când Ponor a spus că ar fi vrut să fie felicitată…
De ce nu se bucură asta pentru ea și gata, ce trebuia să-i mai spună și alții că e bună?
Pentru că e normal să fie așa!
Un om a făcut un lucru bun, nu ezita să-i spui!
Dacă noi nu ne încurajăm între noi, atunci cine s-o facă pentru noi? În contextul sportului, dacă nu te încurajează lotul în care ești, atunci cine să vină la tine? (Chinezoaicele s-au dus la Ponor s-o felicite când se credea că ia bronzul la bârnă, pentru ca ai ei să nu o bage în seamă!)
Pe de altă parte, de când mă știu eu, presa a avut două atitudini de paranoia – exaltare și respingere, respectiv în epocă nu transpira nimic rău din interior spre exterior, se vedeau doar rezultatele bune; acum, totul trebuie demolat, că parcă nu are nicio esență, dacă ești generos și încurajezi. La campionatele europene, lotul românesc a fost considerat cel mai slab lot din istoria gimnasticii feminine, de către ai noștri, adică cine anume? Comentatorii de la sport, că mari cunoscători sunt ei și multe drepturi au să distrugă respectul de sine al oamenilor pe seama cărora își iau banii! Chiar îmi amintesc posturi de tv importante care așa au prezentat la plecare fetele, pentru ca să vină de acolo … regine. Nu pot înțelege de ce trebuie să comparăm generațiile din trecut cu generația asta. Am putea face asta, dacă ar fi aceiași oameni în echipă, același antrenor și aceleași circumstanțe. Dar nu, nu este posibil să compari gloria de odinioară cu ce e acum, ci fii om înțelept și de bun simț și respectă ceea ce se poate face acum. Cine ești tu să ai așteptări mai mari … de la alții! Și apoi, dacă asta este situația, de ce trebuie să bagi tu cuțitul în rană, tu, care nici măcar nu mergi la o plimbare prin parc, dar să faci sport, ca să știi cum e!?
Așteptările exagerate, din perspectiva trecutului, sunt la fel de stupide ca neîncrederea continuă într-un copil sau în partener pentru că a luat note proaste până acum (dar s-a mai înțelepțit și el, între timp!) sau pentru că a călcat strâmb o dată (hai că o mai și regreta, doar n-o să-i scoți ochii toată viața!).
Poate că sunt puerile, în ochii unora cărțile de dezvoltare personală, dar dacă le-am pune în practică ideile cu siguranță că altfel ar sta lucrurile între noi, nu ne-am mai devora valorile cu indiferență și așteptări înalte, nici nu ne-am îndurera cunoscuții cu tot felul de comparații, care nu sunt nici realiste, nici sănătoase!
(postare datorată ei, că altfel nu mă mobilizam să o scriu)
Stiati ca? … Poate nu stiati!…
Si ca sa mi se potriveasca si mie acest titlu, recunosc, multe dintre informatiile acestea, bizarerii istorice, imi erau necunoscute precum si necunoscuta e sursa pentru ca le-am primit pe mail. Daca stie cineva unde-au aparut prima data, mi-ar placea sa specific sursa.
Poate nu stiati
1) În 1321 Dante a murit la doar câteva ore după ce a terminat de scris Paradisul.La depunerea unui jurământ, romanii obişnuiau să jure pe testicule.
2) Moartea lui Slobodan Milosevic nu a fost de ajuns pentru oponenţii săi. I s-a introdus un ţăruş în inimă, pentru a-i distruge aspiraţiile de a deveni vampir.
3) Mama lui Adolf Hitler a luat serios în consideraţie opţiunea avortului, dar doctorul ei a convins-o să n-o facă.
4) Majoritatea oamenilor au un vocabular limitat la 10.000 de cuvinte, dar experţii cred că vocabularul lui Shakespeare cuprindea în jur de 25.000.
5) Otto, rege al Bavariei, începea fiecare dimineaţă cu uciderea unui ţăran. Pentru a-l potoli, supuşii i-au dat în secret un pistol cu gloanţe oarbe, unul dintre ei se îmbrăca în ţăran şi se prăbuşea intenţionat la pământ la auzul pistolului.
6) Regele Carol al II-lea al Angliei adesea ştergea praful de pe mumiile faraonilor pentru a le absorbi măreţia antică.
7) Puţine lucruri îl deranjau pe Voltaire, cu toate acestea leşina când mirosea trandafiri.
8) Cardinalul Richelieu, om politic de mare importanţă, obişnuia să facă exerciţii fizice sărind peste mobilă.
9) Clădirea în care a fost scrisă Declaraţia de Independenţă a fost înlocuită de un restaurant în care se vând hamburgeri.
10) Biblia nu menţionează trei magi, ci doar trei daruri.
11) Acum 3000 de ani, majoritatea egiptenilor mureau înainte să apuce vârsta de 30 de ani.
12) Romanii foloseau bălegarul uscat de mistreţ drept ingredient pentru steroizi. Conducătorii de care consumau de obicei o băutură pe baza bălegarului de mistreţ înainte evenimentelor importante.
13) Chinezii întrebuinţau aluminiul încă din 300 AD, în vreme ce europenii au mai aşteptat încă 1500 de ani.
14) La 1800 dacă cineva încerca să se sinucida şi nu reuşea, era pedepsit cu moartea.
15) Împăratul Caligula a fost atât de supărat la moartea surorii sale încât a impus un an de doliu, în care nimeni nu avea voie să ia masa cu familia sa, să râdă sau să facă baie, sub pedeapsa cu moartea.
16) În Egiptul antic, oamenii îşi rădeau sprâncenele ca semn de doliu când le murea pisica.
17) În Scoţia acum mulţi ani se inventează un joc cu motto-ul „Gentlemen only.Ladies Forbidden”, adică GOLF.
18) În 1920 pentru prima dată în istorie creşte speranţa de viaţă a omului mai mult decât cea a petişorului de aur. Până atunci era în jur de 48,5 ani, cu 1,5 ani mai puţini decât peştişorul. 19) Obiceiul de a da mâna cu străinii avea iniţial scopul de a arăta că ambele părţi sunt neînarmate.
20) La depunerea unui jurământ, romanii obişnuiau să jure pe testicule.
21) Napoleon a luat cele 14.000 de decrete franceze şi le-a transformat în 7 legi. Era prima dată în istoria modernă când legile se aplicau egal pentru toţi. Cele 7 legi ale sale sunt atât de impresionante că până în 1960 mai bine de 70 de guverne le-au luat ca model pentru propriile legi.
22) Dacă în Egiptul antic un chirurg pierdea un pacient în timpul operaţiei, i se tăiau mâinile.
23) În Grecia antică, dacă o femeie urmarea vreun eveniment de la Jocurile Olimpice, era executată.
24) Primul contraceptiv cunoscut este bălegarul de crocodil, folosit de egipteni la 2000 BC.
25) În Roma antică un nas încovoiat era un simbol al calităţilor de lider.
26) Tot în Roma antică se folosea la un moment dat urina ca ingredient pentru pasta de dinţi.
27) Mulţi din cei care păzeau Marele Zid Chinezesc în Evul Mediu rămâneau acolo toată viaţa, căsătorindu-se şi chiar fiind îngropaţi acolo.
28) Vestalele care îşi încălcau jurământul de castitate erau îngropate de vii.
29) Abdul Kassam Ismael, mare vizir al Persiei în secolul al X-lea, îşi căra pretutindeni biblioteca. 400 de cămile purtau cele 117000 de volume.
30) S-a calculat că în ultimii 3500 de ani au fost doar 230 de ani de pace în lumea civilizată.
Never let go!
Despre sufletul meu 