8

Consolare în durere

– primită pe mail, de la un prieten care știe că, în durere, e nevoie de hohote de râs

Anunțuri
0

Rolul prietenilor – din perspectiva suferinței

Prietenii noștri! Cât de răi suntem noi cu prieteni noștri! Cât de miopi, cruzi, nepăsători și cât de nechibzuit ne manifestăm față de ei! Noi le trimitem daruri. Copiii noștri își acoperă brăduțul cu cadouri pentru prieteni. Din când în când, prietenii noștri ne costă o mulțime de timp, grijă și bani. Le trimitem grămezi de felicitări cu tot felul de texte pline de afecțiune, în proză sau în versuri. Ne punem timp deoparte și le scriem vechilor noștri prieteni, de acasă și de peste hotare, scrisori pline de noutăți și afecțiune de Crăciun și Anul Nou. Însă noi nu ne rugăm niciodată pentru ei. Sau în cel mai bun caz o facem doar în mare grabă.

Oare de ce facem noi atâtea lucruri secundare pentru prietenii noștri, în locul celor care prezintă efectiv cea mai mare importanță? Ce puțini sunt aceia dintre noi care au închis ușa după ei în nebunia ultimelor două săptămâni și s-au rugat pentru cei mai dragi și mai buni prieteni ai lor în mod deliberat, specific, cu prioritate și perseverență. Noi facem alegeri când cumpărăm cadouri pentru prietenii noștri ca nu cumva să-i supărăm sau să-i jignim; dar nu și în domeniul rugăciunilor noastre.

Cine din familia nostră, din oraș sau din străinătate va fi surprins de vreo binecuvântare anul acesta? Surprins de vreun gest providențial neașteptat, de vreo eliberare nesperată, de vreo povară ridicată sau lăsată pe aceiași umeri, dar însoțită acum de o îmbelșugată binecuvântare, de vreun țepuș smuls din trup, de vreo izbăvire pe care nu a avut suficientă credință să I-o ceară lui Dumnezeu? Iar toate acestea se pot întâmpla doar pentru că noi ne-am rugat și am stăruit închizând ușa după noi, rămânând doar cu Dumnezeu pentru a mijloci în favoarea prietenilor!

Un prieten de orice fel, de orice tip și grad, este ceva de dorit în aceată lume rece și plină de singurătate. Însă a avea un prieten care știe să asculte ce spune Dumnezeu și care Îi amintește din când în când despre cazul și numele nostru …. – unde voi găsi un asemenea prieten? Cine va găsi un asemenea prieten pentru mine… sau în mine?

– cuvinte scrise pe la 1850… de Alexander Whyte

10

Solutie pentru prevenirea vizitei lui Alzheimer

Rugaciunile zilnice pot reduce riscul de imbolnavire de Alzheimer cu pana la 50%, potrivit unui studiu israeliano-american publicat recent.

Institutul national american pentru cercetari in domeniul sanatatii a constatat ca, la femeile care se roaga periodic, scade cu 50% riscul a se imbolnavi de Alzheimer.

Studiul a fost menit sa identifice factorii de risc pentru aparitia Alzheimer si a analizat mai multi factori, inclusiv viata religioasa. Participantii la studiu apartineau religiei islamice. 90% dintre barbatii care au participat la studiu se rugau zilnic. In randul femeilor, 60% se rugau de cinci ori pe zi, conform traditiei, iar 40% nu se rugau zilnic.

Cum sa previi boala Alzheimer

De aceea cercetatorii au putut corela informatiile pentru a observa ca in randul femeilor, rugaciunile zilnice scad riscul aparitiei bolii Alzheimer, scrie haaretz.com.

Studiul nu a explicat foarte clar legatura dintre memorie si rugaciune, dar cercetatorii au incercat sa ofere o explicatie.

Rugaciunea este un obicei in care se investeste gandire si activitatea intelectuala implicata in aceasta ar putea reprezenta o masura de protectie fata de maladie”, a spus profesorul Rivka Inzelberg, cercetator de la Universitatea din Tel Aviv.

P.S. Acum depinde si cu ce fel de rugaciune esti deprins… ca daca este una pe care o citesti dintr-o carte sau pe care ai invatat-o de pe vreo hartie, data de cine stie ce cunostinta, neuronii nu depun prea multa activitate. Pana la urma, poate intelege lumea ca rugaciunea inseamna a spune ceva clar despre tine, a vorbi deslusit despre gandurile si spaimele tale, a fi deschis fata de Creator. Sunt curioasa cati dintre noi am accepta sa ne vina copiii acasa cu aceleasi cuvinte, zilnic, an dupa an, cuvinte ale altcuiva, pe care doar le repeta, in loc sa ne spuna prin ce trec sau ceva care-i framanta… Cine vrea sa scape de neamtul ala mic, pe care uiti mereu cum il cheama 🙂 , n-are decat sa deprinda un obicei corect – rugaciunea personala (si sa-l practice zilnic).

8

Ce faci cand esti bolnav?

De regula, stai cuminte in pat. Cel mai bine este sa asculti sfatul medicului. Dar sigur este simplu sa-l asculti atunci cand chiar nu te poti misca. In ciuda sfatului, eu am zis ca ma voi odihni, dar dupa cele 3 ore de mers spre Campina. Am ajuns la microbuz, am rezistat in microbuz si am mers ca teleghidata prin micul oras, fara sa-mi pese ca oamenii nu stiau ca-mi tarai picioarele nu din plictiseala sau ca sa atrag atentia, ci pentru ca sunt sleita de putere. In casa prietenilor mei, n-am mai facut altceva decat sa zac, in cel mai creativ mod, evident, pentru ca era o intalnire de lucru… 🙂

De la Campina la Sinaia sunt 30 de km, asa ca pe inserate am iesit ca melcii in oras (eu dadeam tonul la mers, desigur!). Acum stiu eu ca a face karaoke se considera a fi ceva amuzant, dar se spune ca este si reconfortant… Oare pentru cine? Probabil ca pentru cei care behaie in microfon, pentru ca posesorii urechilor de langa ei isi plang ideea de a fi venit intr-un astfel de loc… Acum, ce sa faci daca s-a mutat karaoke in strada? Trebuie sa suporti, ca vrei, ca nu vrei… E interesant ca, daca esti sanatos si imparti scaunul din microbuz cu un om racit, trebuie sa-l suporti tusind. O vei face, poate cu sila, dar la un moment dat iti va fi si mila de el – saracul, prin ce tre sa treaca… Dar cand trebuie sa imparti aerul pe care il respiri si galagia care-ti intra in urechi cu una care se da mare ca stie sa cante, n-are cum sa-ti mai fie mila de ea, mai degraba iti vine sa-i pui un calush, chiar daca tu nu ai facut gesturi de razbunare nici fata de matusa care te musca de fatza, de drag ce-i erai, in copilarie … 🙂

Acum, eu inteleg distractia, dar cand devine chin, nu pot sa fiu de acord cu organizatorii…

Oricum, 🙂 ei au scapat de inchipuitele soliste, noi am luat-o la goana din acele locuri… cine ramane sa suporte pretinsele privighetori? Partenerii de viata. Inca un motiv pentru care sarmanii barbati au de suferit din cauza femeilor… trebuie sa le indure ifosele de cantaretze, prin camera, prin baie, prin bucatarie… Ok, ei rezista, dar noi realizam ca ei sunt niste martiri?

1

Ce invatam cand suferim?

Nu e placut sa bolesti 🙂 , dar si mai trist e sa fii singur in boala… Nu e placut sa te doara ceva, dar mai grea decat boala este impresia ca esti singurul care trece prin asa ceva.

Cum am avut ceva episoade de durere fizica in viata,  am ajuns sa ma familiarizez cu durerea, sa o accept si sa invat din ea.

Ce am invatat, suferind?

1. Daca cineva trece printr-o perioada grea, amintindu-mi cum imi era mie, imi pare natural sa-i dau o mana de ajutor, sa-l incurajez

2. Suferinta iti arata ca oricat ai avea, oricine ai fi, ai nevoie de cineva din exterior, astfel incepi sa apelezi la prieteni, pentru ajutor, lucru pe care in mod normal noi, cei invincibili, nu l-am face

3. Durerile cumplite ce nu pot fi luate nici de medicamente (dupa operatii, cu tot cu anestezie!) te determina sa intelegi ce inseamna fiecare organ al corpului si ca esti responsabil pentru el, asa ca dupa insanatosire trebuie sa iei niste decizii cu privire la stilul de viata

4. Ameteala, vartejul ma fac sa-mi dau seama ca nici patul si niciun alt punct stabil din lumea asta nu ar putea sa ma sustina, in schimb Tatal gravitatiei, da, cu siguranta, El poate si normal ca Ii sunt recunoascatoare pentru asta

5. Sunt praf… tarana, ca oricare dintre ceilalti, si am nevoie de odihna: intre mine si ideea de greu de invins nu se poate pune semnul egal… – asa ca ma intorc la ideea de relaxare, uitand obsesia ca trebuie sa le fac pe toate

… Cred ca mai sunt multe altele acum, dar la cum sufar, nu pot sa ma concentrez mai mult de atat! 🙂