Feedback – serial polonez

Nu știu cum vă alegeți filmele pe care le vedeți. Eu vreau să aflu genul lui și țara de origine. Am o pasiune pentru filmele poloneze – mi se par foarte inteligente și amuzante – au un umor care mie îmi provoacă hohotele de râs. După filmele franceze, polonezele sunt cele pe care le caut pe platformă ca să le vizionez. Așa că atunci când am văzut anunțul – film nou polonez, am aterizat la Feedback. De regulă stau 15 minute în fața ecranului: dacă mă prinde, rămân, dacă nu – închid. (La cărți citesc primele 50 de pagini, dacă mă plictisesc, le dau deoparte, dar mă străduiesc să ajung la pagina 50 pentru ca să știu măcar a șasea parte din acțiune.)

Din cauza programului aglomerat, adormeam mereu la serial, nu mai știam pe unde am rămas, mă întorceam, dar parcă nu-mi venea să-l las. De ce? Personajul principal era alcoolic și din cauza lui le mergea rău și copiilor și soției. Și, să spun drept, nu am văzut niciun film în care să se arate atât de clar un bețiv artist, talentat, cu bani, dar și fraierit de colegii de trupă… Cred că speram în inima mea că va fi prima dată când voi descoperi un film-terapie. (Pentru necunoscători, sunt fiică de alcoolic, iar dacă ar fi fost după el ne-ar fi distrus și nouă viața cum și-a distrus-o el, dar nu a fost după el, ci după deciziile noastre, așa că noi am reușit să ne ridicăm, iar el… s-a dus.)

Într-un moment în care n-am fost atentă, filmul meu n-a trecut dintr-un episod în altul, așa că am văzut puțin din credite și… am descoperit că erau și în limba română. În limba română? Consternare maximă. De ce să pui un thriller în limba română, pentru că da, de regulă avem traducere pentru filmele de copii, dar pentru cei mari?

Când s-a terminat filmul definitiv, am înțeles – era pentru analfabeții României, care se duc la cârciumă și beau, care s-ar uita la un film, ca la unul cu bătaie, pentru ca la final să fie o bombă… care să-i trezească la realitate. Dacă nu pe ei, măcar pe cei de lângă ei. Dacă nu pe cei de alături, măcar pe cei de departe care văd situațiile dificile și cred că trebuie să intervină pentru că nu trăim în junglă, unde face legea cel de bea suc de struguri sau zeamă de prună, ci fiecare este o ființă demnă care merită să fie respectată.

Feedback nu e un film pentru copii, dar oricum adolescenții se uită la thrillere, așa că măcar ei ar putea să fie zguduiți de acțiune și să reacționeze, dacă așa e și la ei sau la prietenii lor.

Eu pot să spun că, pentru inima mea, acesta este cel mai bun film al anului. Sunt uimită că americanii sau francezii n-au abordat acest subiect, dar sunt din nou mândră că am descoperit cinematografia poloneză și că i-am intuit valoarea.

Și nu uitați de acel site care poate fi de ajutor… www.wannatalkaboutit.com

Sigur, eu aș considera că ar fi mai bine dacă ai avea pe cineva din anturajul tău care să te susțină, dar, dacă e nevoie de o intervenție din exterior, tot e mai bine să fie făcută decât să rămâi cu traume sau, dimpotrivă, să te automutilezi.

Lasă un comentariu