10. 🙂
Au trecut 4 ani și, în sfârșit, Aborsanul și-a găsit un prieten după plecarea dragului lui Ștefan în SUA.
Când îl întreb de ce este așa de special Doru, Aborsan îmi spune că e singurul care s-a interesat de ce a lipsit 2 ore de la școală (a fost la analize), în vreme ce ceilalți i-au zis: Ce fraier ai fost că ai mai venit, tocmai la mate, mă! (fără să le pese ce i s-a întâmplat)
Mulțumiri părinților care cresc astfel de copii!
Despre sufletul meu 
Foarte bine punctat! Prietenia inseamna sa iti pese, sa te intereseze, si intr-adevar se invata de acasa.
Dar unii oameni se nasc neputinciosi dpdv emotional si nu isi vor putea invata copiii sa fie ingaduitori, atenti, sa ajute…
eu chiar cred ca sunt parinti care n-au pic de emotie asa ca nu ai cum sa ceri copiilor lor sa vada nevoile celor din jur. nu-mi pare rau ca mi-am educat copilul sa fie politicos si bun, dar adevarul este ca mi se strangea sufletul cand vedeam ca nu se poate atasa de nimeni pentru ca nimanui nu-i pasa de lucrurile slefuite 🙂 care il preocupau pe al meu…
Hey, pe baiatul asta il stiu de la televizor, a participat la mai multe emisiuni cu copii.
da, Alisa, el este. sunt colegi de clasa si prieteni.
Ce dragutz 🙂
nu-i asa? doar ca a venit anul acesta, de aceea nu s-au cunoscut pana acum, altfel cu siguranta ca erau prieteni din prima clipa.
sper sa mai fie colegi macar un an! sa pot rasufla si eu usurata ca am copilul fericit, inconjurat de grija prieteneasca.
E tare simpatic si la televizor, ma bucur ca e la fel de prietenos si in viata de zi cu zi. 🙂
Mereu pui punctul exact, dar exact pe „i”, tare-mi place cum ai scris, „scriitoare” de povesti adevarate ce esti tu! 🙂 Mi-a placut sa citesc asta chiar acum, cand si in viata mea s-a derulat un episod super/frumos scris in cartea de suflet a prieteniei.
Eh, dupa prima tinerete, prietenii te intreaba ce ai patit doar ca sa se bucure ca n-au patit si ei la fel ! 😆
sau pentru a sti unde te pot articula mai bine, sa nu-ti mai revii niciodata 🙂 – sper totusi ca nu avem astfel de prieteni, nici eu, nici tu!
ce bine ca si-a gasit un prieten adevarat!
ce s-a intamplat de a ajuns sa-si faca analize? se simte bine?e bolnav?
multa sanatate!
tu esti prietena potrivita pentru mama lui :-), ca te preocupa lucrurile de suflet!
o discutie cu tine 🙂 mi-a atras atentia asupra genunchiului lui, ca si el se plangea de asta, iar eu o luam ca de la sine, dar dupa ce am discutat noi doua am inceput investigatiile pe la dr, printre care si analize de sange.
din fericire, e totul in regula, doar ca mugurii de crestere tot zvacnesc 🙂 sa se transforme in roade si mai cade din picioare, precum Bambi pe gheata sau nu se poate tine pe ele…
probabil ca va mai tine o perioada si sper sa nu fie mai mult de atat.
sanatate si alor tai!
off,sper sa nu fie nimic
posibil (zic si eu din teorie ca ai mei sunt mici inca) e vorba de crestere,nu de altceva
nu are glicemia scazuta sau lipsa de calciu,nu?
eu aveam astfel de probleme la varsta lui si am facut tratament ca sa imi revina la normal indicele
multa sanatate si voua 🙂
e in cei mai buni parametri la datele sangelui – doar genunchiul care nu prea-l ajuta uneori.
m-am speriat destul in urma cu ceva vreme, cand am inceput sa aflu despre durerile lui, acum
vreau sa fiu optimista.
pupici. 🙂
nu e ruptura de ligament din cate inteleg
atunci e bine
poate are nevoie doar de gimnastica pentru intarirea muschilor 😉
pupici si mult optimism!
Prietenia e rară, dar minunată! Ești un părinte minunat care ”vede” dincolo de aparențe și cuvinte! Bravo! Ești liantul între copil și comunitate!
multumesc mult – si pentru compliment si pentru vizita pe blog.