Întrebări de la copii și părinți – a (nu) învăța

  1. copilul meu are note mici la limba romana – și al meu, dar m-am învățat cu ideea că nu voi reuși să scot mai mult de la el, de vreme ce lucrează 5 ore pe zi, în afară de cele 6 de la școală și tot nu atinge perfecțiunea. Se mai întâmplă! Poți să te duci la școală și să vezi dacă e vorba despre lipsa de interes a profesorului, despre o antipatie pe care i-o poartă profesorul sau despre faptul că ai copil timid și este ascultat la fel ca marea gloată, în loc să fie tratat diferit, adică mult mai încurajat, pentru că are nevoie de așa ceva. Apoi important este să îl încurajezi și să îl faci să vadă școala ca o provocare plăcută. Ultima dată când am recapitulat verbul cu fiul meu, i-am explicat că o lucrare este, din nefericire, un mod prin care profesorul vrea să demonstreze că nu te pricepi, iar dacă tu reții toate amănuntele la modul hazliu și rezolvi ceea ce el ți-a pus în față ai să-i demonstrezi tu că … ești la fel de bun ca și el! I s-a părut o aventură interesantă această bătălie și s-a pus pe reținut. 🙂
  2. copilul de 4 ani nu vrea sa invete – dar să-ți facă munca ta de birou sau să țină o gospodărie, nu ai pretenție? Cam ce crezi tu că ar trebui să învețe la 4 ani? Tu ce învățai la 4 ani? Ia-l de mână și du-te cu el în natură și căutați râme și spune-i povești despre tine când erai mic. Asta se face la 4 ani.
  3. ce poate avea un copil de clasa 1 care retine foarte greu si este foarte timid – de la lene la geniu. Leneșii se comportă așa, dar și geniile. 🙂 Cu răbdare, îți vei da seama din ce categorie face parte. Până una-alta, nu-l face să urască totul în jur, de la școală la propria familie!
  4. copilul meu nu mai vrea la scoala – tu mai vrei? Dacă zici nu, ce altă dovadă mai ceri că e normal ce simte? Iar dacă zici da, fă-l să simtă frumusețea care te atrage pe tine la școală, în cel mai creativ mod. Creativ, știi, da?, înseamnă în așa fel încât să-i creezi dragostea pentru școală, nu să-l disperi cu aceleași fraze și reproșuri.
  5. ce facem daca un copil este prea jucaus? – te bucuri. Aplauzi. Ești încântat(ă). Sari în sus de fericire. Te uiți în oglindă și-ți vine să te pupi pentru că ai făcut un așa exemplar minunat. Îți strigi bucuria peste tot. Te dai mare în fața celor care au copii îmbonghinați și sobri sau în fața celor care nu pot vedea ochii copiilor pentru că aceștia se răsfrâng doar în computer. Alergi de colo-colo ca un cățel turbat de încântare. Te tăvălești de plăcere. Realizezi că ești cel mai invidiat părinte de pe pământ. Te consideri stăpânul lumii. Îți dai seama că ai cea mai mare realizare de pe lume. Te declari cel mai bogat dintre pământeni. (Dacă faci fiecare chestie în fiecare zi, s-ar putea ca după înțelegi că trebuie să pupi mânuțele și piciorușele copilului, cu recunoștință.)
  6. fetita mea nu retine cifrele si literele – ai încercat cu cifre și litere colorate? Ai folosit cartea despre cifre și pe cea despre litere de la editura Prut? Ai făcut jocuri în fiecare zi pentru fiecare literă? De exemplu, când vorbești accentuezi litera aaaaaaaaa, din cuvântul pe care îl spui și ridici litera A pe care o ai în mână. Poate părea cam enervant, dar de vreme ce ai scris asta în Google e clar că te interesează. Ar suna cam așa: Aaaaaaaaaaaaaaaazi (la A ai ridicat litera) aaaaaaaaaaaai (ai ridicat litera) să mănânci aaaaaaaaaaaaaaalune (ai ridicat litera) doaaaaaaaaaaaaaaaaaar (ai ridicat litera) daaaaaaaaaaaaaaaaaacă (ai ridicat litera) strângi toaaaaaaaaaaaaate (ai ridicat litera) lucrurile din paaaat (ai ridicat litera). – Oricât ar părea de hilar, atenția toată se va îndrepta spre gesturile tale care vor părea când amuzante, când enervante, dar oricum i se vor imprima mai multe informații decât dacă urli, țipi și reproșezi.
  7. copilul meu nu retine – și dacă e copil și nu fetiță 🙂 , poți folosi metoda anterioară (în speranța că-ți pasă de copilul tău mic, pentru că dacă e copil mare… e cazul să pui în aplicare metoda 11).
  8. copi care nu vor sa invete compunere: nu știu ce ar avea de învățat la compunere (oricum, bănuiesc vag că ție nu ți-a plăcut să înveți la gramatică, de vreme ce rătăcești un i – sau 2! – chiar de la începutul frazei!) Mai degrabă ar trebui să scrie compuneri. Poți să-i stimulezi imaginația prin joc. În timp ce te joci cu el jocul preferat îl pui să verbalizeze ce face, pentru a se obișnui să lege cuvintele în propoziții. Apoi îl pui să facă o propoziție pornind de la ceva ce-i place și adaugi și tu una, după care trebuie să adauge el ceva care să se potrivească. Dacă nu vrea prima dată, nu te enervezi, ci continui tu să spui fraze, cât se poate de amuzante, ca să fie convins că are parte de distracție, nu de chin. Și dacă nu reușește din prima zi, ai răbdare și în a doua și în a treia. S-ar putea ca după aceea să nu se mai potolească din inventat. Iar dacă îmi spui că nici tu nu poți scoate niciun cuvânt, că nici tu nu poți rosti o propoziție… ghici cine trebuie să-și învingă limitele? Și el, dar și tu. Doar n-ai pretenție doar din partea lui, în vreme ce pe tine te lași în disprețul anterior față de compunere.
  9. dragonul rosu are stand cu flori – da, iar dragonul violet are stand cu legume, pentru ca dragonul portocaliu să aibă straturi și de flori și de legume, din care se aprovizionează primii doi. Evident, toți invidiați de dragonul verde, care n-are de niciunele pentru că e un fel de greiere în lumea dragonilor și nu găsește niciun dragon-furnică de la care să ceară sau să fure. Și uite așa a ieșit o poveste care ar putea să convingă un copil că se pot scrie compuneri din orice! 🙂
  10. copilul meu are probleme la scoala. ce sa fac? – La școală, adică din cauza profesorilor de acolo, din cauza colegilor, din cauza lui sau pentru că nu învață? Când vei ști răspunsul, revino, că doar n-au intrat zilele în sac și-ți voi spune că și al meu pățește la fel. Și vina aparține tuturor factorilor. Ca el sunt 99% dintre copii. Deci copilul tău e normalul normalului normal în zilele noastre. Important e ca tu să fii înțelept și să găsești soluția potrivită pentru el – căci toți sunt refractari la învățat, dar niciunuia nu i se potrivește metoda de învățat a celuilalt.
  11. copilul nu vrea sa invete – caută o carte care te învață cum să-l motivezi, apoi una care te învață cum să-l … înveți să se automotiveze. Totul stă în mâna ta, după cum problemele lui stau în inima lui, nu în mintea sa!
  12. solutii pentru copii lenesi la invatatura – soluții diluate sau mai concentrate? Are un model în tine? Sau trândăvești toată ziua în fața tv? Predă creativ profa sau le spune să facă ei conspecte? Prima dată înțelege de unde vine lenea lui – din el sau din demotivare și apoi caută soluții. Nu poți găsi soluții dacă nu cunoști rădăcina ce trebuie tratată.
  13. ce sa fac nu mai vrea sainvetei – l-ai pus chiar pe copil să scrie aceste cuvinte, pentru că altfel nu-mi pot imagina de ce e așa îmbulzeală pe final? 🙂
  14. daca nu invatam ce patim – vă transformați în gândaci. Și viața dă peste voi cu prafuri care vă fac să vă ascundeți, cât vă puteți ascunde, apoi nu mai aveți ce face și rămâneți cu multele piciorușe în sus. Îmi pare rău pentru voi. 🙂 Rău de tot! (De fapt, voiam să spun că îmi pare rău că NU se întâmplă nici măcar asta!)
  15. e gresit ca nu-ti place sa inveti la scoala – ai dreptate! Dar ia să pună cei mari mâna și să corecteze lucrurile, de la părinți la profesori și să vezi ce vei face și tu lucrurile așa cum trebuie! 🙂 Am dreptate?
  16. lecti pentru a invata echeru a in romana – da* niște *lecți* pentru a începe clasa 1, cu bastonașe și bețișoare nu vrei? Că poate dacă mai faci primara de vreo 3-5 ori o să se înțeleagă ce dorești!
  17. jocuri de invatat copii eu sai invat nu ei pe mine – să mori tu? 🙂 Descrii atât de clar ce vrei încât meriți titlul de *Părintele beton cu limbaj limpede ca cristalul*.
  18. baiatul meu e stresat – ești secretarea mea și ai scris ce ți-am dictat eu? 🙂 Ești cumva vreuna dintre prietenele mele, că și ai lor băieți sunt stresați. A, nu ne cunoaștem? Dar vezi ce asemănătoare suntem? (Serios acum: dacă tu ești cauza, familia, în general, e nevoie să tratezi serios problema. Dacă are probleme cu cei de la grădi, școală, ar trebui să-l duci în altă parte. Dacă i-ai pus prea multe sarcini pe cap, revino-ți! Mai bine să facă mai puțin, decât să stai pe net și să nu găsești remedii.)
Anunțuri

10 gânduri despre &8222;Întrebări de la copii și părinți – a (nu) învăța&8221;

    • întrebările din Google – wordpressul îmi arată cum au ajuns oamenii să mă citească.
      răspunsurile – din pofta de a mă relaxa.
      poți să-ți imaginezi că în loc să fac tema pentru azi (sper că tu ai făcut-o),
      m-am apucat de chestiile astea? dar zic eu că mai merit și să mă destind… (de parcă
      scrierea celor trei întâmplări în 250 de cuvinte nu ar fi fost tot destindere – dar, na,
      mai alegi și între destinderi pe cea mai destinsă 🙂 )

    • pune-l în legătură cu fiul meu, ca să am măcar o explicație logică pentru care fiul meu preferă să se joace cu mașinuțe și animăluțe decât să facă toate celelalte. 🙂 explicația ar fi că are un guru, de la care a învățat. dar cum nu are și nici al tău nu are, e clar că răspunsul e unul singur: știu ei ce fac! și până la urmă cine suntem noi să decidem cât timp trebuie alocat unei chestii pentru dezvoltarea lor? dacă în timp ce face fitness al tău se gândește la formule matematice și rezolvă în gând probleme sau al meu realizează tot felul de reacții chimice (evident, tot în gând!). eu știu un singur lucru: dacă atragi atenția în mod continuu, faci mai mult rău decât dacă îl lași și, dacă vede că nu are cu cine lupta, la un moment dat se satură și trece la altă chestie.
      zic și eu! că doar atât mi-a rămas. să zic despre filosofia creșterii adolescenților și să aștept schimbarea. nu de alta, dar fiecare e unicat și viața pe care le-am impune-o noi nu rezonează cu ceea ce au ei pregătit din altă parte – că vor sau nu să intre în schema respectivă, e alegerea lor.
      ps. ce curioasă sunt cum arată T trăgând de fiare. îl știam doar la pian 🙂 și parcă nu prea se potrivește o imagine cu alta. 🙂

      • Merci pentru conseil si sa stii ca am retinut un lucru foarte important : sa las cicaleala si controlul mai moale. C’est vrai, nu ajuta! Si da, am prins manusa, o sa-ti trimit la momentul oportun o fotografie cu un trup modelat. Asa ca sa ai o imagine de cum ar putea arata Aborsanul in urmatorii ani!

      • cand mama tot repeta si repeta sa invat, sa invat (si nici nu am luat treapta 1, cu toate insistențele ei!) nu-mi imaginam că, așa cum dădeam eu cu plictis din cap, va da și copilul meu, pentru că voi face ca ea, în loc să am alte metode. *da, știu, te interesează ce note am luat, dacă am teme multe, să rețin totul din clasă…* știe și le face. săracul, chiar săracul, pentru că eu tot sar la el și i le spun din nou… 🙂 boală grea mămoșenia asta. mai ales când ai doar unul! 🙂

    • nu numai că privesc partea bună a gestului lor. privesc partea foarte bună a faptului că mă simt bine, chiar foarte bine când văd că oamenii caută, dar și îngrozitor când îmi dau seama cât de mulți copii au această problemă. auzi, când faci și tu o postare de profă, cu niște idei pentru părinți, să pui linkul ici ca să-l citesc și eu. și dacă nu auzi, o spun cu trompeta, ca să te conving. (nu mai apari odată pe la București – să trăiești?)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s