Urâtă, dar mă tratez (cum pot fi frumoasă)

Cea mai întâlnită căutare de pe blogul meu este… vreau să fiu frumoasă. Bine, că are și alte forme, mai dure: sunt urâtă rău, pot deveni și eu vreodată frumoasă? Sau … pe mine nu mă iubește nimeni, pentru că sunt urâtă. Nu sunt pregătită să scriu acum special pentru *urâte*, dar aș vrea ca oricare dintre cele care se simt urâte să urmărească următoarele idei pe care le voi înșira – personal sau prin intermediul unor postări de pe alte bloguri.

Priviți ce înseamnă să fii frumoasă și să-ți bați joc de viață aici.

Cu alte cuvinte, nu e destul să fii frumoasă în debut, trebuie să-ți păstrezi frumusețea. Și dacă frumusețea se poate pierde, este clară că ea se poate și câștiga, pentru că aceste două cuvinte sunt antonime … reale, iar cele mai multe dintre noi au la îndemână modul potrivit pentru a se putea vedea frumoase, pentru a putea deveni frumoase și pentru a vedea că ceilalți le privesc cu ochi buni sau chiar că le fac ochi dulci, căci voalat cam acesta este oful unei femei care nu se vede frumoasă – că nu e iubită, preferată, căutată!).

Vorbesc acum cu adolescentele. Peste ani vă veți schimba și depinde de voi spre ce direcție mergeți – hidoșenie sau frumusețe. Și stilul de viață și cultivarea unor calități și puțină atenție față de trup, toate vor conta pentru ceea ce veți face din voi înșivă. Nu vă bat la cap cu întrebarea cum să speri să devii frumoasă, dacă îți sluțești corpul prin diverse procedee sau prin cine știe ce obicei sau cu cine știe ce surogate… Astea sunt lucruri pe care voi trebuie să le știți mai bine decât mine, de vreme ce vă lăudați că VREȚI – adică sunteți gata să vă puneți pe treabă, să renunțați, să vă străduiți… Un fel de *rabdă adolescenta la frumusețe*, chiar dacă grupul o tentează cu orice i se potrivește chiar, dar îi distruge dantura, aspectul exterior, linia corpului (aici mă refer la o sarcină înainte de vreme!).

Aș vrea să mergem pe ideea că o fată este frumoasă de mică… Bine, la unele se potrivește, dar să știți, cele care suferiți când vă uitați în oglindă, că pentru unele femei frumusețea vine odată cu vârsta, iar aceasta este cea mai bună veste pe care puteați s-o primiți fiindcă – ați sesizat, nu? 🙂 – timpul de regulă deteriorează! Și dacă veți avea puterea să vă arătați trăsăturile minunate după ce cele de vârsta voastră le vor pierde… oare cine va triumfa? 🙂

Vă voi da un exemplu de departe. Prima dată m-am gândit să mă refer la o artistă de la noi, dar m-am abținut pentru ca nu cumva să vină să mă tragă de moț, că îi folosesc numele. Cea pe care am ales-o nu va afla niciodată că am scris despre ea, nu de alta, dar nu știe și nici nu va ști vreodată română (iar prieteni care să-i traducă, nici atât!).

Bun. Priviți de la secunda 30 aici . E o puștoaică. Vă place? Are talent, zvâc (așa-mi place cuvântul acesta! 🙂 ), dar n-o poți compara cu cele de vârsta ei considerate *beton*.

Acum să o vedem la… câți ani? Dați o cifră, după ce o urmăriți aici și spuneți-mi dacă arată bine. (nu vă luați de stil sau tunsoare, astea se purtau atunci, poate că pentru ei atunci era avangardistă, dar pentru noi acum e bătrânicioasă! Gândiți-vă doar dacă o asemenea fata este frumoasă – unii vor zice da, alții nu, deloc, cei mai mulți vor auzi vocea ei sau vor realiza că la doar șaisprezece ani a reprezentat Suedia la Eurovision… )

Iar acum cu multă răbdare așteptați-o să intre în scenă la … câți ani? Aici! (sau o alta imagine despre „devenire” aici)

Fetelor care vă credeți urâte, gândiți-vă bine că puteți face cu viața voastră mai mult decât cu bucățelele de plastilină. Puteți fi oricum, dar puteți ajunge deosebite, important este să nu fiți propriile voastre vrăjmașe, să nu vă autoflagelați, să nu vă umiliți pornind de la ideea că oricum sunteți nimeni.

Încercați să fiți prietene cu voi înșivă și să vă protejați de cei răi, care vă jignesc (tatăl meu nu mă scotea din *scroafă*, așa că vă înțeleg dacă vă simțiți rău din cauza cuvintelor celor din jur, poate cei mai apropiați), încercați să vă lucrați mintea și talentele pe care le aveți și s-ar putea să ajungeți mai departe decât frumușelele pe care le invidiați acum.

Mă adresez în final minunatelor mele prietene care mă citesc, pe furiș sau fățiș, comentând sau nu. Dacă aveți idei pentru aceste fete, dați-le o mână de ajutor cu sugestiile voastre, la voi pe blog, și puneți trimitere și aici, la această postare.

Cât despre domni… dacă aveți ceva de zis, spuneți-le, în speranța că veți alina o durere profundă.

Vă mulțumesc dacă vă implicați sau, pur și simplu, pentru că citiți.