Acum o săptămână mă aflam în alt capăt de ţară şi priveam fascinată biserica ce-ţi dă senzaţia de Ardeal. Probabil că trebuie scotocit prin istoria locurilor pentru a aflat genesa acestui lăcaş de cult care este atât de impresionant încât nu-ţi mai vine să cânţi… Dobroge, ţară bogată… Mărăcini, măgari şi piatră… 🙂
Cine ajunge la mare n-ar trebui să rateze vizitarea acestei minunăţii, câtă vreme încă mai e deschisă… Când am intrat, nu mai era nimeni, aşa că am luat şi eu un program, să văd despre ce a fost vorba la slujbă… M-au impresionat cuvintele rugăciunii:
„În calea mea, Doamne, ai pus multe persoane care, prin comportament, seamănă cu femeia cananeană. Nu trăiesc în ambientul eclezial şi la prima vedere mi se par atât de departe de Dumnezeu… Nu sunt practicanţi fideli, dar la momentul potrivit revelează o credinţă profundă, capabilă de a sfida şi necazurile. Acest lucru mă face să mă întreb despre credinţa mea.
Care este cu adevărat credinţa mea? Care este forţa credinţei mele când este vorba de a înfrunta obstacolele vieţii? Ce se întâmplă cu mine când mă rog şi am impresia că Tu nu-mi răspunzi?
Doamne, dă-mi harul de-a preţui credinţa altora, de a descoperi credinţa celor consideraţi a fi „departe de Tine”, de a descoperi credinţa oamenilor care trăiesc lângă mine. Dăruieşte-mi harul să o primesc ca pe un mare dar, destinat de a reaprinde şi a reda vieţii încrederea şi iubirea mea faţă de Tine.”
Despre sufletul meu 
Doamne ! Cum ai ajuns acolo ? Tu știi că primii ani ai vieții mele, ce-i pe care mi-i amintesc, primele clase de școală la Kogălniceanu au fost ?
atunci când am aprobat mesajul tău, eram ocupată până peste cap şi am citit doar primele 5 cuvinte… am aprobat pentru că erai tu şi gata… abia acum am văzut continuarea…
sper să fi fost o surpriză plăcută şi poate o chemare de „vino acas’ ” din partea acelor locuri… poate că n-ai mai fost de mult pe acolo şi ar fi cazul să te întorci să le revezi. sigur le vei privi cu alţi ochi.
te sărut.