Ziua Internationala a Poeziei, 2013

       Ziua internaţională a poeziei (World Poetry Day) – se marchează anual, la 21 martie, ca urmare a aplicării unei decizii a UNESCO emise în timpul celei de-a 30-a sesiuni susţinute la Paris, în perioada octombrie-noiembrie 1999.

       Mesaj directorului general al UNESCO, Irina Bokova, pentru marcarea Zilei Mondiale a Poeziei în 2013 este ‘ Poezia este una dintre cele mai pure expresii ale libertăţii lingvistice. Este o componentă a identităţii popoarelor şi întruchipează energia creatoare a culturii, datorită posibilităţii de a fi reînnoită continuu.’

       Ziua Internaţională a Poeziei promovează eforturile editurilor mici care încearcă să se afirme în acest domeniu publicând colecţii ale poeţilor tineri.

       De asemenea, este promovată organizarea de recitaluri publice pentru a atrage cât mai multe persoane către acest gen şi restabilirea dialogului între poezie şi celelalte arte, printre care teatru, dans, muzică sau pictură, evidenţiind astfel dictonul lui Delacroix: ‘Nu există nici o altă artă fără poezie’.

       Şi, în cele din urmă, este promovată imaginea poeziei în mass-media, astfel încât această formă de artă să nu mai fie considerată învechită, ci să fie văzută ca un mijloc de afirmare a identităţii unei societăţi. (Agerpres)Era o vreme cand nu aveam cu cine vorbi, ca tocmai venisem in Bucuresti si nu cunosteam pe nimeni. Ma apucase scrisul poeziei. O poezie spiritualo-filozofica. Am gasit putine dintre ele, zilele acestea, imi pare rau ca multe s-au pierdut, dar macar am cateva. Am ales una dintre ele pentru aceasta ocazie… nu de alta, dar sa imi platesc vina de a nu merge la nicio manifestare de acest gen – pentru ca nu am auzit de niciuna. Surda mai sunt, daca s-au organizat: neorganizati mai suntem, dar s-au facut astfel de intalniri si nu s-au popularizat.

SINCERITATE

Ai putea să crezi că e bine şi linişte

Că toţi avem o inimă şi-un gând…

Dar ducem încă un cumplit război,

Sub vraja păcatului din ei şi din noi!

Ai putea să crezi că noi nu ştim să plângem,

Şi poate ne-ai invidia!

De-ai bănui cât am trudit să strângem,

Imaginile-acestea pentru a ne masca.

Ai putea să crezi că noi am fost iubire

De cum am fost creaţi; şi astfel vom rămâne!

Dar nu te amăgi: când vine-o ispitire

Spre ea fugim cu drag spunându-i: „Da, stăpâne!”

Ai putea să crezi că zilele ni se scurg cu folos…

Ai putea să crezi că suntem calculaţi şi drepţi.

De fapt roadem fiecare câte-un os

Şi vrem să părem foarte înţelepţi.

Ai putea să crezi că viaţa noastră are un sens

Că ne îndreptăm cu toţii spre Canaan;

De-ai observa direcţia de mers

Ai ştii că ne îndepărtăm, cu fiecare an!

Ai putea să crezi? Când lumea e acum în faptul serii,

Că noi suntem stăpâniţi de o vrajă a păcatului, de plăcerea durerii!!